We are all humans
Stiti, tocmai mi-am mai dat seama de o chestie. De fapt, imi tot dau seama in continuu, de vreo 2 saptamani incoace, de cand am fost la Landmark Forum. In mintea mea plina de intrebari si interpretari care mai de care mai departe de realitate, eu chiar credeam ca unii oameni se apropie de perfectiune. Stiti cum e, in anumite momente oricine e mai bun decat noi. Iar unii par a fi extrem de buni, in aproape orice secunda. Si, de fapt, toti avem impresia asta la un moment dat despre alti oameni. Ce e cel mai amuzant e ca e o prostie total neadevarata! Toti avem probleme, toti avem lucruri nerezolvate, toti avem iubiti din liceu pe care i-am iubit si care ne-au parasit, toti am simtit in anumite situatii ca nu suntem acceptati sau ca nu avem nimic in comun cu restul, toti avem o persoana pe care chiar am iubit-o si care nu a stiut ce simtim (sau s-a prefacut intotdeauna ca nu isi da seama), toti avem perioade in care nu stim ce sa spunem, ce gandim, ce dorim, cum sa reactionam, toti am avut momente in care am luat niste decizii atat de proaste, incat ne e si rusine sa recunoastem, toti avem momente in care am fost stupizi, lasi, timizi, lipsiti de incredere, nehotarati, mincinosi, duplicitari, profitori, rautaciosi, egoisti, falsi, fricosi, fraieri.
Hai sa ii coboram de pe piedestalul pe care i-am urcat fara motiv pe anumiti oameni. Fie ca e vorba despre domnul la costum cu care lucrezi zi de zi si pe care il numesti sef, care pare perfect si care ia mereu cele mai bune decizii, fie ca vorbim de managerul caruia te chinui sa ii vinzi ceva, fie ca vorbim de fata draguta cu ochi verzi pe care vrei sa o scoti de mult in oras. Toti suntem la fel, de fapt. Avem temeri, avem retineri, avem indoieli si senzatia ca cineva ne va face ceva rau, at some point, ca nu vom fi de ajuns, ca nu vom fi iubiti, ca nu vom fi destul de buni pentru cineva. We are all racketeers (racket = un tipar care se tot repeta, si de care nu poti sa scapi, probleme stupide care-s doar in mintea noastra)
Tweet
English 
Română 
glumesti, eu sunt perfect
acest gen de work shop-uri sunt un fel de reinventare a rotii. sunt niste chestiuni facile, evidente ca fiecare dintre noi avem calitati si defecte…eu unul nu am nevoie de carti colorate, pot citi printre randuri
nu inteleg la ce te referi cand zici carti colorate?
mihai, dar asta se stie! tu erai exceptia!
*-)
da, este o reinventare o rotii. Doar ca intre timp roata respectiva (noi, oamenii) suntem de fapt un patrat dezumflat cu multe colturi care de frica de a da in gropi sta pe loc, sau da inapoi.
cum ar fi daca roata aia ar putea sa devina din nou rotunda, o roata de Formula 1, care sa zboare cu 300km si sa se simta complet libera si fericita, facand drift-uri si incalzindu-se de pasiune si excitement?
genul asta de activitati care presupun reinventarea rotii sunt carti de colorat in sensul ca ai toate indicatiile pentru a realiza. mie imi plac lucrurile mai subtile, care se pot citi printre randuri, asta era ideea
andrei, nu e chiar asa simplu cum ti se pare tie, sincer
dca ar fi, lumea n-ar avea atatea probleme
Andrei, sa stii ca este o provocare chiar foarte mare, este exact opusul unei carti de colorat. gandeste-te la un mister intr-un roman in 12 volume, cu pagini lipsa si stersul scris pe alocuri.
(noi insine)
pe care trebuie sa te citesti si sa te deslusesti, si apoi si sa actionezi. e provocarea cea mai mare care exista.
Super!
Am ascultat ceva asemanator pe un CD de dezvoltare personala pe care l-am descarcat gratuit de aici:
http://newsletterpavcon.weebly.com
Faceti o treaba excelenta!
Tot inainte!