Bine prin rau
Intotdeauna au existat diferente mari intre ce ai vrea sa faci si ce faci de fapt. Cel putin, in cazul meu. Cu toate astea, cred in cuvintele alea despre cum ar trebui sa facem ce vrem pana la urma, dintr-o multime de motive. Ca nu-i poti multumi oricum pe toti, ca pana la urma e viata ta, ca lumea oricum vorbeste, orice ai face, sau, cel care imi place mie cel mai mult, ca peste 5 ani oricum nu va mai conta. Sau nu va mai conta la final. Si chiar asa e, si chiar o cred. La nivel cognitiv, s-ar numi. Nu am integrat-o, insa. Sunt multe lucruri in care credem, cu care suntem de acord daca ne intrebi, despre care stim ca sunt asa, ceva ne spune ca sunt adevarate. Dar, de aici si pana a trai conform acelor lucruri, e cale lunga. Mult mai lunga decat am crezut vreodata.
Vorbeam acum cateva zile cu Cristi despre faptul ca noi, oamenii (chiar vorbesc la plural acum!), avem nevoie de lucruri care sa ne miste. Sa ne zgaltaie puternic. Altfel nu ne trezim, altfel nu ne dam seama care lucruri sunt importante si care nu. Probabil asa suntem noi construiti, ca oameni. Vedem valoare numai prin comparatie, de obicei cu ceva foarte rau. Pana la urma o prapastie este definita de marginile ei.
P.S. Daca faci parte din cei 1% care nu au nevoie de rau ca sa aprecieze binele, mergi la pagina de contact 
