E adevarat ca am venit cu un alt mindset si e adevarat ca vad lucrurile complet altfel. Am avut foarte multe indoieli legate de curs si legate de ce as putea sa primesc in urma lui, sau ce as putea sa descopar, mi-a fost la un moment dat teama sa nu ma afecteze negativ. Cred ca cel mai important lucru pe care mi l-a dat au fost distinctiile pe care le vezi dupa 3 zile de curs, in special cea legata de povestile pe care ni le spunem noi despre realitate si cum actionam pe baza lor, nicidecum pe baza faptelor concrete. De cand am inceput cursul, am constant mici revelatii si sunt tot mai convinsa ca am foarte multe lucruri de lamurit si vazut intr-o alta lumina, pentru ca le limitam excesiv la convingerile mele anterioare despre ceva. E ca si cum as fi facut niste pasi in spate si m-as fi urcat pe ceva inalt, de unde sa privesc the big picture. Si, ce conteaza cel mai mult, imi da incredere si putere. Sunt acum intr-o stare pozitiva, productiva, o stare in care “creez posibilitati”, vorba lor Am o lista intreaga de lucruri pe care sa le impartasesc si am sa o fac aici, pentru ca vreau sa stiti cat de bine poate fi sa vezi lucrurile dintr-o alta perspectiva.

Landmark Forum va poate ajuta sa intelegeti ce va tine sa faceti ce vreti cu adevarat sa faceti si sa deveniti constienti ca traiti prea mult in mintea voastra. Va face sa iesiti din ea si chiar sa mergeti sa ii intrebati pe oameni daca e adevarat ce ati crezut voi. Veti fi absolut socati de ce veti descoperi, va asigur! Eu am o lista de persoane cu care vreau, pentru prima oara dupa mult timp, sa vorbesc sincer si deschis si sa imi asum responsabilitatea pentru tot ce am gandit despre ei, dar n-am considerat necesar sa ii intreb si pe ei daca e asa sau nu. Ce e ciudat e ca nu mi-e teama, ci sunt foarte entuziasmata si curioasa sa vad ce e pe bune acolo si ce putem crea. E minunat!

Aud atat de multi oameni care imi povestesc cum mereu li se intampla sa dea peste oameni fara initiativa, care nu mai dau nici un semn de viata. Sau ca cineva da dovada de nerecunostiinta si ca, la un moment dat, i se va arunca nerecunoscatorului totul in fata. Un moment care nu vine insa niciodata.

Nu stiu de unde ideea asta ca lucrurile ti se intampla si ca ceilalti trebuie sa fie cei care fac eforturi sa intretina relatii. Sau ca restul lumii trebuie sa presupuna corect ce gandesti tu. Pasivitatea asta e in multe cazuri dusa la extrem si, ce e mai rau, e insotita de indoieli care dau cu minus. Mergem din presupuneri in presupuneri si ajungem pe un teren de joc unde fiecare joaca dupa alte reguli. Nimeni nu spune nimic, dar toti cred ca si ceilalti vorbesc aceeasi limba. Si uite asa nu ne mai jucam deloc.

Hai sa ne asumam o responsabilitate, hai sa spunem mai des ce gandim despre ceilalti cu adevarat si ce asteptari avem de la ei. Hai sa preluam noi initiativa si sa invitam pe cineva in oras sau sa il intrebam ce mai face. E pana la urma o dovada de maturitate si control al propriei persoane. Iubesc oamenii care fac lucrurile sa se intample si care spun ce au pe suflet. Care dau telefon sa ma intrebe de sanatate si care imi scriu, daca ei cred ca am cum sa ii ajut. Isi fac lor insisi un bine si imi fac si mie unul. Nu e mai frumos sa ne jucam impreuna?

De ceva vreme am inceput sa fiu foarte atenta la modul in care se exprima oamenii in legatura cu lucrurile care li se intampla sau pe care si le doresc. Ma uimeste, pe bune, cat de mult asteptam sa vina lucrurile din alta parte. Din orice alta parte, numai de la noi nu. Si nu numai ca asteptam ca altii sa faca lucruri pentru noi, sa ne rezolve, sa ne ajute, sa ne faca sa ne simtim bine, sa ne distreze, sa ne dea idei, dar consideram si ca ei sunt de vina pentru ce ni se intampla noua. Sunt constienta mult mai des, acum, de momentele in care am tendinta de a invinovati pe cineva pentru cum “ma face sa ma simt” (asta e preferata mea) sau pentru ca “nu isi da seama ce se intampla”.

Serios, suntem lenesi, comozi, ne place in cercul de confort si ne retragem in propria carapace, cand lucrurile nu ne ies asa cum ne-am dorit (vorbesc in primul rand cu mine, cei care nu va regasiti, ignorati, pur si simplu). Daca esti plictisit, iesi, fa ceva ca sa-ti petreci timpul mai cu folos; daca esti deprimat, cauta moduri sa-ti revii din starea negativa; daca vrei ceva, du-te sa-ti iei, pentru ca nu ai nici un motiv sa te plangi, daca nu ai facut totul ca sa obtii ce-ti doresti; daca ai gresit, accepta-ti greseala si arata cum o vei repara. Hai sa ne asumam responsabilitatea pentru tot ce se intampla in viata noastra! Totul e un rezultat a ceea ce facem sau a ceea ce nu facem. Asa cum bine spunea Ghandi, cel mai simplu e sa ne schimbam pe noi. Desi pare mai simplu la prima vedere sa ii consideram pe ceilalti responsabili pentru ce se intampla in viata noastra, este un pret prea mare cel pe care il platim: controlul asupra propriei vieti. Asta inseamna starea aceea de confuzie, haos, tristete, de lipsa a pamantului sub picioare. Daca ai simtit vreodata ca esti ca o frunza in vant, ca nu stii incotro te indrepti si ce se va intampla in urmatorul moment, ca regreti ca dorintele tale nu au devenit realitate, este exact ce am descris mai sus.

Daca exista ceva pe care sa te poti baza, acela esti tu. Tu, dupa ce ti-ai refacut imaginea sifonata, te-ai scuturat de praf si te-ai privit in ochi, fara teama.