Entries Tagged as 'mancare'

Provocarea de la ora 21:00

Mda, era evident ca provocarea mea trebuia sa devina grea. E incredibil cum piedicile apar, atunci cand iti propui sa faci ceva! :) Sau poate ma concentrez eu acum pe acest aspect, fara sa realizez ca pana acum nu o faceam.

La inceput nu mi s-a parut foarte greu sa ma conformez cu ora 21:00, dar mi-am dat seama doar de a doua zi ca trebuie sa imi organizez mesele, astfel incat sa nu imi fie greu sa stau cateva ore nemancata dupa 21:00. M-am invatat minte, iar acum am grija sa mananc pe la un 20:00 :)

Totusi, tentatiile nu au intarziat sa apara: am fost la Bruxelles, la prietena mea Denisa, care voia sa imi pregateasca tot felul de bunatati…seara. Cam dupa 22:00, cand veneam si eu acasa din explorarile mele belgiene, germane si luxemburgheze :) Asa ca … am blocat-o la acest capitol, nu fara parere de rau :) Cuvantul de lege a fost suc de portocale.

Am fost apoi in Vama Veche si acolo am realizat unul dintre obiceiurile mele proaste: mancatul la 12 noaptea, in special de clatite a la Vama, le stiti voi care: Ciori Perverse, Supate, Dor de Vama, Dansa-n-transa, din astea. Eh, aici dilema. Dar am facut fata cu succes. Cu un amendament insa: am mancat la 6 dimineata, pe lumina, cu ideea ca … nu mai e noapte. Inca nu stiu daca sa fiu ok sau nu cu aceasta fapta :)

Nu in cele din urma, azi am reusit performanta de a manca pana fix la ora 21:00, pe ceas. Mancare chinezeasca la prietenul Septi, proaspat promovat pe scara ierarhica de la Accenture, de la sclavet la sclavet principal, cum spune el. A fost greu de tot sa respect, dar a fiesit pana la urma, in rasetele tuturor, care erau cu ochii pe ceas si imi spuneau ca am depasit.

Tin sa spun pe aceasta cale ca nu imi place provocarea asta! :))

Provocarea lunii august

Am inceput sa prind gustul provocarilor cu mine insami. Imi place sa stabilesc niste reguli ale jocului si sa le respect, ca sa imi demonstrez ca pot si ca am taria de a nu ceda tentatiilor. Nu vreau sa pierd :)

In luna august, mi-am luat o provocare si mai grea, dar si mai benefica pentru mine. Nu voi mai manca dupa ora 21:00, indiferent ce se intampla. E mai grea decat cea anterioara, pentru ca, de obicei, mananc dupa ora 21:00 aproape in fiecare zi. Nu am ore regulate de masa (si mi se face foame tarziu) sau imi iau dulciuri mergand spre casa. Ei bine, s-a terminat cu ele:) Nu va fi usor, stau si scriu la ora 00:30 asteptand deja sa se faca maine :)

Provocarea vegetariana (II)

Provocarea vegetariana e inca in picioare, am fost o eroina de mai multe ori:) Dupa italian si thailandez am ajuns la chinezesc si turcesc (v-am spus ca pe strada unde faceam cursul erau multe restaurante) si a fost din nou greeu sa rezist si m-am consolat frumos cu paste cu legume si chestii de genul. Imi dau seama cat e de grea viata de vegetarian, din 3 motive: la inceput, parca ti se pare ca daca nu ai carne, nu e consistent si nu e de ajuns ce mananci; apoi, ti se pare ca mancarea nu are suficient gust sau ca nu e cine stie ce, eu am avut impresia ca ratam super experiente culinare si ca luam premiul de consolare; in al treilea rand, oferta pentru vegetarieni e subtire tare, la Londra, nu mai zic de Bucuresti. E foarte greu sa fii ok cand ai de ales din 5 feluri, cand carnivorii au de ales din zeci.

Dupa zilele cu restaurantele exotice, nu stiu cine m-a pus sa merg la Harrods. Acolo au un mic paradis cu mancaruri extraordinare. Mi-am luat niste pachetele de primavara, niste humus si niste cartofi la cuptor si am fugit :) N-au fost rele, recunosc, dar in comparatie cu ce era…

Last but not least, dupa ce m-am intors de la Londra, am ajuns in Bulgaria, weekend-ul trecut. Am mancat la un restaurant minunat, unde toti si-au luat niste chestii super complexe si foarte aratoase. In acest caz, am mancat… budinca de cartofi cu mozzarella si spanac, foooarte buna!:)

Am avut o mica indoiala daca sa mananc ceva care avea de fapt carne, dar sa indepartez carnea. Asa a fost ieri la ziua prietenei mele bune Iulia, care ne-a luat pizza. Am renuntat, simteam ca nu e ok.

Mai am, deci, o saptamana fara carne, si ma simt ciudat. Intr-o lume in care oamenii sunt obisnuiti sa manance cu totul altfel, e greu. Si, asa cum spunea Marin, un tip foarte interesant pe care l-am cunoscut recent, trebuie sa invatam la varsta asta sa mancam corect si sanatos. Stiu ca si eu sunt foarte departe de asta si ca la mine e pentru disciplina mentala, dar ma concentrez tot mai mult pe solutii. Simt ca sunt pe calea cea buna, pentru ca am inceput sa ma intreb daca merita sa mananc anumite lucruri. La fast food am renuntat, de exemplu. Si merg inainte:)