Conceptul de anul acesta al campaniei este Echipa Nationala De Actiune. Vorbim despre echipa LDIR, care este alcatuita din oameni care vor sa schimbe ceva, oameni care nu stau pe margine, oameni de actiune. Am ales directia sportiva, pentru ca este foarte mobilizatoare si plina de energie, si asa sunt si spoturile noastre. Anul acesta, am putut sa ne implinim un vis pe care l-am avut si anul trecut: sa aducem vedete in spot. Ziua de filmare a fost minunata, cu 2 reprize, alaturi de echipa Commitet si regizorul Andrei Amarfoaie, oameni extrem de profesionisti si simpatici. Am filmat intai cu Adi Despot si Bitza, iar dupa amiaza cu Zoli, Cornel, Diana Dumitrescu si Dana Rogoz. Noua ne place ce a iesit si avem si making of, pentru care multumim din suflet celor de la CevaDeVis!

Prima varianta de spot tv – Dana Rogoz, Diana Dumitrescu, Zoli si Cornel

A doua varianta de spot tv – Adi Despot & Biza

Anul acesta, agentia care ne-a ajutat sa gandim campania de promovare este Friends, carora le multumim pentru ca au fost alaturi de noi de fiecare data cand am avut nevoie. Sunt oameni absolut minunati acolo, adevarati Doers, ca si noi.

De asemenea, am dat startul la inscrieri pentru 24 septembrie! Va puteti inscrie pentru curatenie aici, si va asteptam pe toti, dragi Doers, sa fim si mai multi decat am fost anul trecut, sa aratam ca n-a fost o intamplare minunea de pe 25 septembrie 2010! Let`s Do It!

Am organizat o conferinta de presa draguta, unde am invitat si sustinatori ai nostri sa ni se alature. Am oferit presei cifrele din 2010, in premiera absoluta, dar am vorbit si despre noutatile de anul acesta. Sunt fericita sa anunt ca avem gata Raportul “Let`s Do It, Romania!” 2010!!! Acesta poate fi citit aici, si puteti citi in el toata povestea noastra. Cum am inceput, cine au fost primii oameni, cum s-a construit proiectul, ce piedici am avut, cati bani am strans, cum am facut promovarea, care au fost momentele grele, cu ce ne mandrim, ce au zis voluntarii pe 25 septembrie, cine sunt oamenii care ne-au ajutat + multe multe poze frumoase tare! La final, feedback de la echipele locale si sfaturi pentru editii viitoare. Sunt o multime de lucruri nestiute, o multime de secrete impartasite Suntem tare mandri! Cu aceasta ocazie, am lansat si noul site!

Let`s Do It Again, Romania!!!

1. Care sunt primele 3 companii din Romania pe care le apreciezi cel mai mult pentru cum s-au implicat in societate in 2010 si de ce?
Sunt multe companii care ne-au ajutat In LDIR si care merita mentionate: AVON, Romtelecom, Konica Minolta, Bricostore. Lista intreaga este aici. Le multumim tuturor, am tot respectul pentru companiile care au inteles valoarea proiectului si au fost alaturi de noi atunci cand era cel mai greu, fara sa aiba vreo certitudine ca vom reusi. Pur si simplu au avut incredere.
Imi place in mod deosebit AVON, o companie care crede cu adevarat in misiunea sa de a sprijini si educa femeile, care militeaza impotriva cancerului la san, apreciez si operatorii de telefonie mobila care fac tot mai multe in zona de CSR (fundatia Vodafone, de exemplu)

2. In ce masura marile companii din Romania au raspuns in 2010 asteptarilor tale in privinta implicarii in societate?
Cred ca tot mai multe companii incep sa isi dea seama ca este important sa fie responsabile, nu neaparat din motivele corecte, insa. Sunt convinsa ca multe dintre ele o fac si pentru ca alte companii concurente au deja astfel de campanii sau pentru ca si-au dat seama de beneficiile de imagine castigate.
In ceea ce priveste LDIR, m-as fi asteptat ca mult mai multe companii sa se implice in proiect si sa realizeze potentialul urias al acestuia. Ne-am lovit de multa reticenta, care e de inteles, pana la un anumit punct, fiind vorba de o initiativa unica in peisajul romanesc. Nu s-a intamplat atat de multa implicare in 2010, poate se va intampla mai multa in 2011. E insa foarte greu sa convingi competitori sa faca lucruri pentru comunitate, ca prim motiv. Intr-un proiect cum este LDIR, care este un proiect al intregii comunitati, se vede care sunt companiile care se implica pentru ca le pasa si pentru ca vor cu adevarat sa ajute.

3. Ce asteptari ai de la companiile din Romania, in privinta responsabilitatii sociale, in 2011?
Mi-as dori sa fie mai constiente de rolul pe care il au in societate si, in egala masura, de impactul pe care actiunile lor il au in comunitate. Mi-as dori sa faca proiecte care sa ajute cu adevarat, plecand de la nevoi si probleme reale.

4. Ce esti dispus sa faci pentru a le stimula pe companii sa fie mai responsabile in 2011?
In primul rand, le vom incuraja sa se implice in LDIR 2011. E o ocazie perfecta sa arate ca le pasa.
In cel de-al doilea rand, voi vorbi despre cele care merita, iar faptul ca sunt responsabile social va conta in alegerile mele.

Acum simt ca au meritat cele 2 nopti pierdute scriind la case, cand nu gaseam cuvintele cele mai potrivite, cand tot descopeream lucruri in plus de adaugat, pentru ca facusem atat de multe!!!! A fost extrem de greu sa ma incadrez in cateva pagini, pentru ca proiectul e gigant. Ma bucur mult ca ne-am decis sa ne inscriem, a fost  o miscare pe ultima suta de metri, cu 2 zile inainte de DDL. Noroc ca Alex s-a ocupat de traducere si Anamaria de inscriere, cu tot ce a presupus ea. Sunt super incantata!

LDIR are un potential fabulos pentru premii… asa ca ne vom inscrie in toate competitiile posibile Beware!

We did it again!

01:30 – am plecat de la Mediasat impreuna cu Nara, care a venit din Slovenia special pentru actiunea noastra si care a stat la mine. Am stabilit ca ne vedem toti peste cateva ore, la 7 mai precis. Stiu ca am adormit dupa un masaj extraordinar (se pricepe Nara bine de tot la asta) si ca era sa nu ma trezesc.

05:00 - Liana ne da un mesaj tuturor, de trezire si mobilizare. Asta e ziua pentru care ne agitam de un an! zicea ea, dar eu am mai stat pana pe la 6 si ceva. Si apoi…

06:45 – eram in taxi, spre Mediasat, impreuna cu Nara, cu tricoul LDIR pe mine, extrem de vesela si gata de actiune. Am auzit la radio o stire despre actiunea noastra si a fost primul semn ca urma sa fie bine. Ne-am inveselit si mai mult si am vorbit putin cu taximetristul care ne-a zis ca a fost foarte mediatizata actiunea si ca stie de ea.

07:20 – in sediul Mediasat destula lume ajunsese deja. Ana, colega mea draga de la comunicare – nicaieri. Ne-am prins toti ca nu se trezise (era de asteptat la cat a tras de ea lunile astea). Am decis impreuna cu Silvia sa mergem sa o trezim, nu putea rata ziua cea mare! Am prins un taxi din zbor, am mers ca vantul si ca gandul cu o taximetrista simpatica si am ajuns la Ana acasa. Aici – surpriza, am intrat intai in blocul gresit, apoi, la cel corect, nu reuseam sa deschidem usa!! Codul n-a mers, eram deja aproape de renuntare…cand…Silvia a deschis usa, numai ea stie cum! Am intrat, am sunat insistent, ne-a deschis colega Anei, am intrat peste Ana, care dormea linistita, cu toate telefoanele sunand in continuu. Ana s-a trezit linistita (mult prea linistita, if u ask me, pentru ora care era) si in 20 minute eram inapoi la Mediasat…

08:15: nebunia incepuse, voluntarii erau deja la punctele de inregistrare! Lucrurile nu mergeau tocmai bine, auzeam din toate partile numai vesti rele: ca unii oameni nu erau la locul lor, ca altii de-abia montau cortul la Bricostore Baneasa (Veronica mi-a zis asta, cea care la 7:30 era la inregistrare), asa ca am decis: trebuia sa mergem sa ii ajutam! Ne-am impartit, iar eu cu Mihai si Alina Bogdan ne-am indreptat spre Baneasa, in special pentru ca urma sa avem o interventie la ora 9:20 la Pro TV, prima de la curatenie. Eram foarte agitata, pentru ca nu stiam cum voi ajuta exact acolo. Nu stiam cum se inscrie lumea, nu stiam ce sa le explic, nu stiam cum e cu transportul la mormane (RATB-ul ne-a ajutat cu autobuze pentru voluntari) Ma temeam ca voi da de o multime de oameni furiosi si dezamagiti de noi, vedeam deja articolele din presa despre proasta organizare LDIR. Ajunsi acolo, erau intr-adevar multi oameni care asteptau, insa erau calmi si totul parea sub control. Ionut Tunaru era cel care raspundea la toate intrebarile, iar eu chiar nu stiam cum pot sa ma implic. Aveam insa un scop: sa aducem voluntari la Baneasa pana la 9:20, pentru ca cei de la Pro voiau sa aiba ce filma! Asa ca l-am stresat pe Ionut sa adunam voluntarii, sa ii bagam in autobuz si sa plecam, dupa indelungi rugaminti si batai de cap. Dar in autobuz a fost superb, m-am simtit ca-n excursie. Lumea era vesela, canta, le-am facut multe poze.

9:20 – am ajuns la timp la Baneasa, voluntarii au fost debarcati si au inceput sa se raspandeasca peste tot. Irina de la Pro era multumita de imaginile pe care le-au filmat, iar eu am dat si o scurta declaratie.Si eu si Ionut eram mai linistiti, dupa cat l-am stresat si m-am stresat sa ajungem la timp. Dar era frumos, i-am pozat pe voluntari, toata lumea plecase la vanatoarea de gunoaie!

10:30 – printr-un mare noroc, dragii nostri colegi Stefan, Silvia si Adina au venit sa ne ia de la Baneasa si astfel a inceput aventura noastra in 5 pe teren. Mergand prin zona gradinii zoologice, am descoperit ceva fantastic: copiii de la Institutul Britanic, impreuna cu profesorii lor, erau gata de actiune. Aratau minunat, aveau si bannere cu LDIR, desenate de ei, sepcute, manusi, saci, totul aranjat ca la carte. Ne-au primit ca pe niste eroi, am facut poze de grup, acela a fost momentul cand am simtit ca merita, si merita tare de tot. Toti simteam ca plutim, eram extrem de energizati si increzatori. Lucrurile se intamplau, iar noi creasem totul!

11:30 – urmatoarea noastra oprire a fost Moara Vlasiei, unde Stefan avea de lasat niste saci. Pe drum m-am intalnit cu cateva colege de liceu, pe care, sincer, nu m-as fi asteptat sa le vad niciodata acolo. Erau echipate, bucuroase de experienta si parca si sa ma vada. Uimitor, pe bune! Cum stateam noi opriti, o masina a trecut pe langa noi si a facut dreapta, cazand un pic in sant. N-a fost nimic grav, dar niste politisti din preajma au venit repede sa vada ce se intamplase. Soferul trasese aiurea de volan, atat.
Ajunsi la Moara Vlasiei, am primit si un telefon de la TVR1, care voia sa filmeze cu noi. I-am chemat acolo, pentru ca erau si multi voluntari. Era frumos si aici, chiar si Monica Tatoiu curata cu spor, iar ea mi-a dat-o la telefon pe … Cristina Topescu, Prima TV, care si ea voia sa vorbeasca cu noi. Pentru ca urmatoarea opririe era tot la Baneasa (chemasem Pro-ul acolo pt urmatoarea interventie) am chemat-o tot acolo, impreuna cu Monica. Am dus saci, manusi, m-am intalnit si cu Bianca, colega mea de The Practice, convinsa pe ultima suta de metri sa se alature proiectului. Atunci mi-am dat seama ca balerinii mei verzi nu erau deloc potriviti cu situatia si ca urmau sa pateasca ceva rau rau pe bolovanii de pamant care erau pe acolo. Am incercat si sa ma descalt, dar era mult prea dureros. In fine, saci multi, lume harnica, mult gunoi, cam asta au gasit cei de la TVR cand au venit. Am vorbit pe rand, eu despre ideea generala, Stefan despre sponsorizarile din proiect, iar Ionut despre numarul de volunari cunoscut pana la acea ora. Era pe la 80 000 -100 000 la acel moment.

13:30 – back to Baneasa, pentru intalnirea cu Prima TV. Cristina Topescu era deja acolo, si a stat ceva timp de vorba cu noi. Eu si Ionut am vorbit din nou despre proiect si realizari, iar Cristina ne-a propus sa ne implicam si in alta cauza: cainii vagabonzi. Poate next time

14:15 – am plecat sa mancam ceva, desi mi-ar fi placut sa mai vedem un loc. Dupa o scurta vizita la punctul de inregistrare, am fost la Ikea, unde am laudat minunata prajitura Almond atat de tare, incat toti si-au luat si asta. Si au fost impresionati

15:30 – am ajuns la Mediasat, unde colegii mei lucrau de zor, fiecare cu ale lui. Noi am venit cu super vibe, pentru ca intr-adevar, daca nu ieseai pe teren, nu respirai cu adevarat proiectul. Eram multumiti si fericiti, iar lumea se chinuia sa stranga datele din teren. Nu stiam daca sa organizam conferinta de presa sau nu, pentru ca stiam ca presa scrisa nu vine duminica. Dupa multe consultari (inclusiv cu draga noastra Crenguta Rosu, care ne-a fost alaturi in tot acest timp si care a fost, desigur, si la curatenie) am decis sa o facem simplu, jos la Mediasat, pentru cine dorea. Ora 7 era cea anuntata, iar datele erau clar, preliminare.

18:00 – primele stiri incep sa apara, iar intreaga noastra echipa aplauda la materialul realizat de Cristina Topescu pe Prima TV. A fost o super atmosfera, oamenii se uitau la 2 televizoare, fericiti ca am reusit! Da, reusisem, ne apropiam de 150 000 de voluntari!

19:00 – un jurnalist de la Agerpress a venit sa afle cifrele, dupa ce am trimis un comunicat scurt de chemare a tuturor celor care vor vestea in direct. Au venit si cei de la Pro, care ne-au filmat pe toti, asa cum meritam. Liana a spus: Suntem mandri sa va spunem ca 150 000 de voluntari au participat astazi la curatenia nationala, iar noi am tipat “Am facut-o, Romania!” Da, o facusem. Am vazut si la Pro.

20:30 – am urmarit cel mai bun reportaj facut despre ziua de curatenie – cel de la TVR. Declaratiile noastre, alaturi de cele ale volunarilor, ale Monicai Tatoiu + Zoli invitat in platou, ca sa discute despre initiativa si despre efectele acesteia. La final, a fost lansata si intrebarea zilei, chiar despre asta. Asa se face, cand vorbim de o actiune de asemenea amploare! Aplauze multe multe, din nou!

20:45 - echipa de finantare ne-a facut o megasurpriza: ne-a adus tort si sampanie, ca sa sarbatorim reusita in stil mare. Am ciocnit, am mancat toti impreuna din tort, a fost minunat! Chiar am simtit ca am facut ceva extraordinar: toti oamenii aia au iesit sa curete tara datorita noua!!!! Si urma… petrecerea!!

21:00 – stateam in fata blocului impreuna cu Nara, pentru ca uitasem cheile la Mediasat. O asteptam pe sora mea sa mi le aduca pe ale ei, linisititi, stiind ca de fapt nu vom ajunge la 21:30 cand incepea totul. Am mai aranjat niste chestii prin telefon, m-am imbracat de sarbatoare si au zburat spre party!

22:00 – am ajuns la party, unde lumea deja se adunase. Am ales ca locatie fostul Twice, actual KulturHaus, unde am chemat toti partenerii, sponsorii, prietenii, presa, toti voluntarii care erau din Bucuresti si au vrut sa sarbatoreasca cu noi faptul ca am reusit. Aveam si o misiune – sa brifez MC-ul cu ce avea de zis. Desi la inceput stabilisem sa fie Stefan Murgeanu, mi-am dat seama ca s-ar potrivi mai bine cineva din proiect. Si cine ar fi fost mai buni decat Stefan si Ionut, 2 dintre membrii amuzanti si simpatici ai echipei? Le-am explicat succint ce aveau de zis si am trecut la urmatorul capitol: dansatorii (vedeti mai incolo ce-i cu ei). Venisera si erau in backstage, pentru ca aveau si minori cu ei. Nu prea intelegeau ce se intampla, dar i-am adus in club, unde am descoperit ca masa care era rezervata pentru fusese ocupata. Si imi spusesera de la inceput sa avem grija! A trebuit sa ridicam cativa oameni… dar am reusit sa rezolvam situatia. Peste ceva timp, ei s-au dus sa se schimbe.

23:00 – party-ul a inceput oficial, prin multumiri si anuntul despre numarul de voluntari mobilizati. Am anuntat si tombola, pe baza numerelor de pe flyerele LDIR de la intrare puteai castiga unul dintre cele 3 premii: premiul 3 – multi mici cu mustar; premiul 2 – un copac cu cioburi; premiul 1 – un grataaaaaaaaar!!! plus multe tricouri LDIR. Am ascuns si niste cravate prin club, pe care oricine le putea gasi si primi cadou. Acestea fiind spuse, echipa a fost invitata pe scena. A fost un moment superb, pe care era sa-l ratez, pentru ca eram in celalalt capat. Am fugit, am impins oameni (scuze!) si am ajuns… fiecare dintre noi a spus cateva cuvinte (eu am spus niste prostii, n-am avut deloc inspiratie) legat de ce a insemnat proiectul si ce am realizat noi, iar Nara si Heikki au fost si ei invitati pe scena. Am fost aplaudati intens, ce succes!

Am dat si premiile (dupa niste minute in care nu gaseam bolul!), cel mai tare moment fiind cand Liana, plictisita de atatea tricouri trase la sorti, a inceput sa arunce cu ele in public. A scapat repede, evident
In tot acest timp, eu incercam sa-mi dau seama daca dansatorii sunt gata. Mare stres am avut si cu asta! Ma gandeam ca trebuie sa ocolesc tot clubul ca sa ajung la ei, dar n-a fost cazul. M-am prins si eu in cele din urma ca backstage-ul comunica si altfel cu scena. Si, dupa ce echipa a impartasit experientele de proiect, a urmat trupa Performance, care a fost o aparitie electrizanta! Vorbisem cu Caisa de la Dansez pentru Tine sa facem un dans care sa transmita ideea de “we did it together” – sa porneasca de la cativa oameni si sa se raspandeasca peste tot, asa cum a fost si cu LDIR. Au fost extraordinari, toti eram hipnotizati, iar lumea a inceput sa danseze nebuneste, a fost superb!!

00:00 – 05:00 – cea mai tare petrecere la care am fost vreodata, si veti intelege de ce spun asta. Am avut o perioada in care am vrut sa il bat pe DJ (m-am si certat cu el) pentru ca punea o muzica absolut groaznica, mai ales dupa ce dansatorii incisesera bine spiritele. In timpul asta am baut impreuna cu Ana cocktail-ul Let`s Do It, Romania! care arata foarte frumos, colorat, asa cum i se potriveste unui proiect cu un astfel de logo
Si apoi… nu stiu cum, dar ne-am adunat toti si am inceput sa dansam. Sa dansam, sa facem poze, sa ne imbratisam. Da, stiu de la ce a pornit. De la imnul nostru drag, pe care DJ-ull initial ne-a zis ca nu ni-l poate pune. Ei bine, a putut. Iar noi … am explodat! Am tipat cu toate puterile “Tara mea este model!!”, am sarit, ne-am pupat, a fost incredibil! Am simtit implinirea aia adevarata, care e atat de rara, dar si atat de pretioasa! Au urmat si alte melodii unde am dansat toti, imbratisari multe, glume, cuvinte calde si multe multumiri. Ne-am conectat cum n-o ma facusem niciodata in lunile care au trecut. La asta ajuta petrecerile! Am descoperit ca eu si Andrei Cosuleanu facem echipa minunata la dans – cu tot felul de figuri si invarteli, ca Stefan e fan Depeche si ca Ionut Iordachescu stie tango… iar eu nu Nu mai voiam sa plecam…

Am reusit sa parasim clubul dupa 5 dimineata, cand practic ne-au dat afara (au aprins lumina) si am plecat impreuna cu Nara spre casa. Am mers pe jos, a fost frumos si racoare, ne-a prins si ploaia… a fost ceva unic, ceva care ne-a atins pe toti, am vazut-o si la colegii mei. Dupa aceasta zi, cred ca nimeni nu mai e la fel.

Am scris mult, stiu. Dar n-am cuvinte destule sa spun cum a fost de fapt.

E o provocare foarte mare si noi am ales sa ne-o asumam. Maine, vom vedea ce am reusit. Eu sunt impacata si stiu ca am facut tot ce puteam face. E randul tuturor voluntarilor din tara sa ne arate daca si ei cred cu adevarat in noi si daca vor sa dea o sansa Romaniei. E clar ca si noi putem si asta se vede din entuziasmul tuturor celor care ne-au scris, ne-au dat telefoane, ne-au invitat la evenimente sau la emisiuni radio&tv, au scris despre noi sau au vorbit in numele nostru. E deja maine, e deja 25 septembrie.

Let`s Do It, Romania, Let`s Fucking Do It!

Cum au aratat ultimele zile? Scris studiu de caz pt PR Award pe ultimii 10 metri, pana la 4 dimineata, prezentare la 6 dimineata pentru Webstock, sambata dupa-amiaza cu colegii si George Buhnici la filmat stire despre proiect pt Pro TV, intalniri aproape in fiecare seara cu toata echipa, raspuns la telefoane si mailuri despre proiect la diferite ore, organizat party surpriza pt 2 colege minunate vineri seara (Ana si Oana), fugit marti de la birou pt conferinta de presa LDIR, planuit party, adormit cu laptop in brate aproape in fiecare seara + scapat laptop pe jos din pat noaptea trecuta, participare emisiune stiri TVR2, primit Nara din Slovenia maine

Imi place libertatea pe care o am aici si ma intreb unde as mai putea avea asa ceva in alta parte, intr-un mod sustenabil. Imi e foarte clar ca trebuie sa fiu lasata sa am initiative, sa fac lucruri, sa iau decizii singura, pentru ca orice fel de tentativa de a ma reduce la un patratel esueaza lamentabil. Nu mai sunt eu si imi piere orice entuziasm. Cu toate astea, nu vad calea pentru mai departe, nu vad care ar fi rolul care mi s-ar potrivi cel mai bine. Daca cineva se prinde unde mi-ar fi locul, il rog sa-mi spuna si mie

Maine e joi, ziua de sambata e tot mai aproape. Am emotii, recunosc. Nu pot sa-mi dau seama cum va arata ziua de curatenie, dar stiu ca voi si la centrul de comandament, dar si pe teren. Trebuie sa respir proiectul, trebuie sa vad ce se intampla cu voluntarii, trebuie sa vad care e atmosfera si cum e la curatenie. Noi toti asteptam cu sufletul la gura sa vedem cum va fi ziua pe care o asteptam de 1 an intreg. Vom avea si un oaspete deosebit: Nara, din Slovenia, va fi cu noi pe 25 si va sta la mine acasa. E minunat ce se intampla si totusi ametitor!

Imi vine in minte si cuvintele lui Rainer, vizionarul care a pornit miscarea in Estonia: People come and help if they see you are truly wanting this day to succeed like never before. If not otherwise, they’ll come and help YOU, YOUR team, if YOU want it badly enough. They will want YOU to succeed because you are nice people and because you do the right thing. No one wants to disappoint nice people!

Dragii nostri din toata tara, fiti cu noi pe 25 septembrie! E momentul sa aratam ca si noi putem sa ne unim pentru o cauza comuna: Romania!

Mai jos prezentarea, sper sa apara in curand si video. Enjoy!

Cei de la Partizan au fost foarte saritori si foarte rapizi, asa ca “Fata mea” s-a transformat repede in “Tara mea”. Asa cum scriam si in comunicatul de presa, ideea de a construi un nou mesaj pe o melodie deja celebra in folclorul romanesc este una chiar inspirata, pentru ca oamenii sunt deja familiari cu cantecul. Sa vedeti ce versuri amuzante ne-a facut Artanu!

Va las sa-l ascultati, nu inainte sa va spun ca avem si ringtone pentru el

Adi Despot mi-a placut mult la filmare… un om extrem de dedicat muncii pe care o face, un om care s-a luptat mult, asa cum spune si in clip, cu tot felul de fantome, ca sa-si indeplineasca visele. Era uimit de entuziasmul nostru si ne-a intrebat de ce credem asa tare. Cumva, cred ca se bucura ca facem asta A fost foarte sincer in testimonial si asta se vede. Pe mine una, m-a atins cel mai mult.

Holograf sunt importanti pentru publicul din intreaga tara si cred ca faptul ca si ei cred in LDIR spune ceva. Tot mai multe nume grele se vor alatura proiectului si asta ne face si pe noi sa ne luptam si mai tare. Mai avem inca 4 filmate si mai avem multi oameni pe lista.

Daca nu v-ati inscris inca, e momentul sa o faceti. Aici.

Filmarile au tinut toata ziua si ne-am distrat de minune! Am filmat la gratar (pe care apoi l-am si mancat), am stat langa un rau, loc ideal de picnic (unde erau, de altfel, si picnicari). Am avut si 2 copii adorabili care au venit sa fie “copiii din spot”, dar si o domnisoara draguta (make-up artist cunoscut) care a jucat rolul “iubitei cu fite”. In rest, eu, Ana, Dragos (copywriterul nostru), Mari (regizorul), Bogdan (productie) si sunetistul. Oameni putini, rezultat mai mult decat satisfacator, spotul arata extrem de bine, avand in vedere bugetul alocat. De idee, o sa va prindeti voi, vizionandu-l. Se da pe Pro TV, Acasa, MTv, UTv, AXN, Animax + alte canale unde inca negociem Are si o varianta mai lunga, de internet, cea de mai jos. Enjoy!

In “Let`s Do It, Romania!” noi am plecat cu o idee clara. Nu vrem sa stim ce nu merge, care sunt zecile de motive pentru care in aceasta tara nu este posibil un asemenea proiect. Le stim prea bine si numai simplul gand ne consuma energie inutila, asa ca haideti sa trecem la urmatorul subiect. Asta e fraza pe care o spun de fiecare data cand incep obiectiile, si ultima de altfel pe aceasta tema. This is our way, pentru ca ne-am saturat sa stam pe margine, sa criticam si sa ne plangem ca nu se intampla nimic bun in Romania. Daca nu se intampla de la sine, hai sa cream noi lucrurile bune! Noi asta facem, suntem printre cei care au sarit in gol si care acu sunt in cadere libera. Ce va fi jos, nu stim inca. Ne asumam orice rezultat, oricat de stralucitor, trist, uimitor, neasteptat, emotionant, dezamagitor ar fi el. Pentru ca cel mai important este ca facem ceva, cel mai important este ca noi credem. Si numai cu atat suntem mai buni decat toti cei de pe margine.

Si mai castigam ceva: castigam oamenii cu care ne inconjuram, niste oameni absolut incredibili. E vorba de echipa “Let`s Do It, Romania!”, e vorba de toti cei care ne dau mesaje, de toti cei care ne sustin, de toti cei care si-au pus un banner, scriu despre noi sau s-au inscris pentru cartare/curatenie. Iar cand ai astfel de oameni in jur, nu te mai poti plange ca esti sarac si ca nimic nu e frumos in tara asta. Pentru ca sunt atatea. Sau atatia.

- am lansat site-ul si blog-ul proiectului – site-ul pt lucruri serioase si stiri, blog-ul pentru partea informala, funny si mai apropiata de oameni
- am lansat pe blog un concurs cu poze cu gunoaie, din care alegem in fiecare zi poza zilei. Dupa o luna, Alex Galmeanu ne va ajuta sa alegem poza castigatoare a unui portret din materiale reciclabile
- am avut joia care a trecut conferinta oficiala de presa pentru lansarea proiectului, la Carturesti, la Mansarda. Superb loc pentru o conferinta de presa! Au fost destul de multi jurnalisti, mai multi decat ne-am fi asteptat. A fost semnat chiar acolo, in fata tuturor, protocolul cu Ministerul Mediului, pentru ca insusi Ministrul Mediului, Laslo Borbely a fost prezent. Lucrurile incep sa se miste
- am deschis inscrierile pentru coordonatori locali de echipe si pentru cartare. Trebuie sa facem harta deseurilor ca sa stim ce avem de curatat, nu? Inscrieti-va pentru ce simtiti ca puteti ajuta! Avem si bannere noi pentru bloggeri, disponibile aici. De asemenea, cautam oameni pentru echipa centrala! La echipa de comunicare sunt o multime de lucruri provocatoare de facut, asa ca scrieti-ne, daca sunteti pasionati!
- au inceput si aparitiile media. Joi am fost in echipa la Hotnews, pentru o intalnire online cu cititori si jurnalisti din presa locala. Vineri am avut o interventie la RFI Romania, in timpul emisiunii de dimineata, iar astazi am fost invitata, impreuna cu colegul meu Mihai, din departamentul de logistica, la emisiunea Planeta Verde, tot de la RFI Romania. Puteti vedea inregistrarea emisiunii aici, pentru ca a fost si filmata.
- pregatim implicarea persoanelor publice in campania de comunicare

Trebuie sa credeti cu noi ca se poate! Avem nevoie de sustinerea tuturor ca sa transformam intr-un succes cel mai mare proiect de implicare sociala din Romania!

- Marius Ghenea a observat ca, acum cand a venit criza, multi antreprenori s-au intors la afacerile lor si acorda multa atentie si energie, dupa ce in trecut aplicasera un strat de management. Acum isi sufleca manecile si se lupta cot la cot cu angajatii.
- Mihai Guran, Country Manager, Dell Romania, a recunoscut ca e nevoie de mult curaj sa comunici pe vreme de criza si sa accepti si lucrurile negative: ca esti pe minus, ca dai oameni afara. Credibilitatea inseamna sinceritate.
- Crenguta Rosu, Managing Partner, DC Communication, spune ca in 2009 comunicarea s-a intensificat, desi piata n-a crescut.
- Sorana Savu, Senior Partner, Premium Communication considera ca resursele au fost mai bine folosite in vremuri de criza, ca s-a comunicat mai mult, cu bani mai putini. In aceeasi discutie, despre implicarea managerilor in comunicare, pe care si Aliz Kosza, General Manager, Fabryo Corporation, a recunoscut-o, Sorana spunea totusi ca este foarte scumpa, dar liderii fac diferenta in organizatiile lor. Mi-a placut totusi sa aud ca Aliz se intalneste de 2 ori pe saptamana cu oameni din echipa sa, la un ceai, pur si simplu ca sa discute si sa le afle problemele.
- S-a vorbit si despre implicarea brandurilor in discutiile din social media, dar problema e mai delicata decat s-ar parea la prima vedere. Unii Country Manageri se tem sa faca asta, unii au interdictie de la un nivel mai sus, unii nu iau aceasta decizie care ar fi utila in multe situatii urgente, in care nu e timp sa se astepte raspuns de la global. Totusi, responsabilitatea este la nivel global si nu isi pot permite sa se angajeze in discutii care pot derapa usor si provoca probleme legale.
- Atunci cand a venit vorba de comunicarea cu angajatii, este important sa comunici des, chiar daca pare redundant, pentru ca daca aud informatia din mai multe locuri, sunt sanse mai mari sa creada ca lucrurile sunt ok si sa nu mai creeze scenarii. Un wiki e o idee buna pentru social media in comunicare interna. Investitia in programe pentru angajati si pe timp de criza, pentru a fi pregatiti pentru viitor, spune Crenguta, este o linie strategica pentru a demonstra ca, pe termen lung, compania se dezvolta. Mi-a placut mult exemplul Soranei cu o companie care facea chestionare de satisfactie pentru angajati, online, desi acolo se aflau doar 40% dintre ei, si care s-a trezit cu greva organizata de restul de 60%

Din sesiunea 2 am retinut ca cei PR = people relations (de la Pascal Beucler, Chief Strategy Officer, MS&L Group, ca 25% din populatia Globului e online si ca 50% din continutul online e generat de indivizi – asa ne-a spus Calin Clej, Marketing Manager PepsiCo Romania.

La sesiunea despre consultanta strategica s-a vorbit mult despre cum vad clientii relatia cu agentia de PR. A spus bine Gabriela Lungu – “lucram cu clientii, nu pentru ei.” Clientii asteapta de la agentie proactivitate, initiativa, un partener de dialog, dar si de discutii in contradictoriu. Si CEOs si oamenii de strategie vor ca omul de comunicare sa aiba un input mai activ in strategie, spunea Crenguta, conform unui studiu de pe Forbes.com. Ca sa rezumam, ce a adus succes in 2009 a fost: spiritul antreprenorial, curajul si actiunea. Strategia “da, e rau, dar uite ce plan am ca sa minimizez efectele crizei” a tinut oamenii aproape si a avut rezultate bune.

La ultima sesiune am avut o prezentare impreuna cu Dan Dumitrescu despre responsabilitate, atitudine si “Let`s Do It, Romania!“. Le-am povestit pe scurt despre cum ne putem depasi zona de confort si face ceva mic, dar cu rezultate uriase, la nivel national. Au existat oameni la final care au venit sa ne intrebe detalii si asta ne-a bucurat mult. E proiectul tuturor!
Mi-a placut si de Eliza Rogalski, care ne-a vorbit despre vestile bune care se ascund in vestile proaste si de faptul ca, atunci cand ai vesti proaste, toata atentia e pe tine, deci poti profita de asta. Si, oricum, vestile trec, dupa maxim 2 saptamani

Per total, un eveniment placut, cu multe schimburi de experiente si pareri pertinente. Bravo Manafu si Evensys!

Tot asa, exista si categoria de oameni de care nu-mi place. Sunt cei care nu cred in visele altora, sunt cei care descurajeaza si privesc cu indoiala orice incercare iesita din comun.  Rad, ironizeaza, combat si se multumesc sa ramana in cerculetul lor stramt si plictisitor. Daca ar fi dupa ei, am fi inca in pesteri.

Oamenilor din prima categorie am sa le spun ceva. La anul vom organiza cel mai mare proiect eco din Romania, care isi propune sa stranga tot gunoiul din tara intr-o singura zi.  Se numeste Let`s Do It Romania! si are in spate o echipa ambitioasa, care crede ca se poate.  Fac parte din ea, pe partea de comunicare,  si sunt mai mult decat mandra de asta.   Avem deja o cauza pe Facebook si un cont pe Twitter si va invit sa va alaturati initiativei.  Proiectul a fost initiat in Estonia si a continuat in Letonia si Lituania.  Ei au reusit.

La anul, vom reusi si noi.

P.S. Vom avea si tembuilding, pus la cale de echipa japoneza, la Orange Concept Store Mi se pare un loc minunat pentru imprietenire

]]> http://www.phoebs.ro/lets-do-it/feed/ 14