Entries Tagged as 'interpretare'

Stories, stories, stories

Haideti sa va spun ce-am descoperit eu despre ce facem noi, oamenii, most of the time! Interpretam si cream povesti in capul nostru, care se pricepe asaaaaaa de bine la asta! Nimic nu scapa, orice ar fi, la orice ora, despre orice si oricine, noi stim exact:
- ce inseamna acea privire pe care ti-a aruncat-o cineva pe strada
- ce a vrut de fapt sa spuna D. cand l-am intrebat ceva
- ce inseamna ca nu te-a invitat X undeva
- ce inseamna ca nu te-a sunat V. aseara
- ce inseamna ca prietenii tai nu au vrut sa mearga cu tine undeva

E o nebunie! E … incurcat, dar asa stau lucrurile. Oamenii sunt singura specie care ataseaza semnificatii oricarui fapt. Asa cum spuneam cineva, “credeti ca un caine se intreaba “oare cum va fi relatia noastra acum cand avem pui impreuna?”:))

Si stiti ce e rau? Faptul ca realitatea se indeparteaza treptat, treptat, pentru ca noi suntem mult mai preocupati sa interpretam si sa ne dam noi cu parerea despre ce semnifica de fapt fiecare actiune. La intalnirea din seara de final le spuneam tuturor “I was such a drama queen, one of the best. It makes me laugh”, pentru ca eu sunt dintre cei care traiesc foarte mult in mintea proprie. Nu m-am obosit de prea multe ori sa merg si sa ii intreb pe oameni ce isi doresc de fapt, care e adevarata lor parere sau ce simt ei, a fost mai usor pentru mine sa cred ca stiu deja, pe baza unor indicii minuscule, aproape inexistente, care puteau inseamna si alte 100 de chestii. Si sa nu mai spun ca oamenii mereu aleg varianta cea mai rea, ca sa se protejeze. Din poveste in poveste, e usor de ajuns intr-o zona in care nu mai inteleg nimic si in care nimic nu functioneaza. Lucru evident, avand in vedere ca am plecat de la o interpretare gresita, pe care am tot construit.

Ei, acum vreau sa ies! E mai simplu decat pare, pentru ca toti oamenii cu care am vorbit pana acum mi-au facut o multime de surprize. In 100% din cazuri, ce credeam eu eram tare departe de adevar si era mult mai bine:)) Asa ca m-am tot mirat, am tot zambit, am tot stat zilele astea sa dezleg fire de relatii catalogate de mult ca pierdute/ratate/fara sens. Daca primiti un mail/telefon de la mine zilele astea, inseamna ca vreau sa va spun lucruri si sa aflu ce simtiti/ganditi. Si, pe ici pe colo, sa repar :)

In plus, ma surprind tot mai des interpretand actiunile celoralti. E un exercitiu exersat ani intregi si nu e usor sa renunti, macar partial. Dar vreau sa pot macar ca, atunci cand incep sa atasez semnificatii, fara sa am vreo baza, sa ma pun pe pauza. O sa fie fun :)

Invataturi

Ei, m-am convins ca atunci cand nu stii de unde sa incepi, pentru ca nici un loc nu pare locul perfect pentru a incepe, fiecare loc e la fel de bun. Pentru ca e mai bun decat a nu incepe deloc.

S-au intamplat multe in ultima luna in care n-am mai scris si desi, teoretic, am avut mult timp de gandire, parca n-am facut nici un pas. De asta cred ca orice miscare e mai buna decat amanarea ei pentru momentul perfect. Mi se intampla tot mai multe lucruri in ultima perioada care sa-mi demonstreze ca trebuie sa profiti de sanse atunci cand le ai. Exista o multime de vorbe intelepte (devenite clisee din prea multe repetari), printre care si cea de a profita de fiecare ocazie pentru ca e posibil sa nu te mai intalnesti cu ea, sau sa traiesti fiecare zi ca si cum ar fi ultima. In ultmul timp, simt pe bune ca e adevarat. Probabil ca fiecare dintre noi invata in primul rand din experienta proprie, asa ca tot ce pot face e sa va spun ca se intampla. Chiar des. Stiu ca mai mult decat sa va dau putin de gandit nu pot face.

Cea de-a doua invatatura e legata de planificare si ordine. Sunt dintre oamenii care vor sa aiba “cartile frumos aliniate in biblioteca”. Cu alte cuvinte, au planuri, au tot ce le trebuie pentru ca totul sa le mearga perfect.  Cred ca viitorul e stralucitor si ca nimic nu ii poate atinge. Nu merge chiar asa si e ceva ce trebuie acceptat. Pe 1 ianuarie am avut un accident pe partie, din cauza caruia nu voi merge cam 2 luni. Asa ca am pus o multime de lucruri pe pauza. E… viata, care se intampla cand tu iti faci planuri. Mie una, imi e greu sa accept ca lucruri stabilite nu vor mai avea loc, sau ca perfectiunea planului a fost tulburata intr-o secunda, ca atunci cand arunci o piatra pe suprafata de oglinda a unui lac. Ia ceva timp sa se calmeze si sa reflecte din nou cerul. Asa ca, in timp ce  astept sa se calmeze apele, voi gasi alte lucruri pe care sa ma concentrez., pentru ca ele sunt mereu acolo. Am sa fac ordine si am sa-mi fac planuri. Am deja o rezolutie pe 2010, pe care am sa o scriu si aici.

Nu e important ce ti se intampla, ci cum interpretezi si ce faci cu ce ti se intampla.