M-am hotarat. Am sa imi iau luna de luna cate o provocare, pentru ca simt nevoia de mai multa disciplina, in primul rand mentala. Cred destul de mult (poate prea mult) in ideea de a face de fiecare data ce simt si ce imi doresc. Placerile satisfacute pe moment sunt ceva daunator pe termen lung, pentru ca nu mai reusesti sa le sacrifici pentru a construi ceva mai puternic, cu adevarat semnificativ. Devine asa de important sa iti fie bine atunci, incat viitorul e ceva mult prea indepartat iar “traieste clipa” sunt cuvintele care rasuna in urechi, repetitiv. Intri intr-un joc din care e foarte greu de iesit, daca nu ai niste repere de care sa te agati si la care sa te raportezi constant. E valabil in relatii, e valabil in viata profesionala de asemenea. Si, pentru ca imi doresc mai multa disciplina, vreau sa imi intaresc mintea si sa o invat sa nu se mai revolte, ori de cate ori ii refuz ceva tentant. Vreau sa ii arat si o alta cale, vreau sa o invat mai mult cu alt gen de victorii.

Am stat sa ma gandesc ce imi e foarte greu sa nu fac. Primele idei au fost legate de mancare: iubesc dulciurile si le mananc la orice ora. Sunt viciul meu principal, pentru ca altul nu am. In cel de-al doilea rand, mananc constant carne si cred ca o dieta bazata pe legume m-ar ajuta foarte mult sa am o viata mai sanatoasa. Mai ales ca iubesc animalele.

Asa ca, provocarea lunii iulie va fi sa nu mananc deloc carne. E cu adevarat o incercare, pentru nu sunt obisnuita si pentru ca trebuie sa invat sa gatesc lucruri simple, din legume si fructe. Am sa scriu din cand in cand cum merge si, mai ales, daca apar ispite si cum am facut sa le depasesc. Simplul fapt ca am declarat aici public ma responsabilizeaza.

Daca simtiti ca aveti nevoie de mai multa disciplina, va invit sa va alaturati initiativei, chiar daca nu cu aceeasi idee. Fiecare are slabiciunile lui, in fond. La lupta!

Etichete:carne, disciplina, dulciuri, incercare, initiativa, provocare de phoebs
10 Comments »

Prea des asteptam ca lucrurile sa fie facute de ceilalti. Prea des dam vina pe cei din jurul nostru. Prea des ni se pare ca ni se cuvin lucruri. Prea des ne punem singuri pe un piedestal pe care ceilalti muritori de rand trebuie sa se chinuie din greu sa il atinga macar. Prea rar lasam de la noi.

Aud atat de multi oameni care imi povestesc cum mereu li se intampla sa dea peste oameni fara initiativa, care nu mai dau nici un semn de viata. Sau ca cineva da dovada de nerecunostiinta si ca, la un moment dat, i se va arunca nerecunoscatorului totul in fata. Un moment care nu vine insa niciodata.

Nu stiu de unde ideea asta ca lucrurile ti se intampla si ca ceilalti trebuie sa fie cei care fac eforturi sa intretina relatii. Sau ca restul lumii trebuie sa presupuna corect ce gandesti tu. Pasivitatea asta e in multe cazuri dusa la extrem si, ce e mai rau, e insotita de indoieli care dau cu minus. Mergem din presupuneri in presupuneri si ajungem pe un teren de joc unde fiecare joaca dupa alte reguli. Nimeni nu spune nimic, dar toti cred ca si ceilalti vorbesc aceeasi limba. Si uite asa nu ne mai jucam deloc.

Hai sa ne asumam o responsabilitate, hai sa spunem mai des ce gandim despre ceilalti cu adevarat si ce asteptari avem de la ei. Hai sa preluam noi initiativa si sa invitam pe cineva in oras sau sa il intrebam ce mai face. E pana la urma o dovada de maturitate si control al propriei persoane. Iubesc oamenii care fac lucrurile sa se intample si care spun ce au pe suflet. Care dau telefon sa ma intrebe de sanatate si care imi scriu, daca ei cred ca am cum sa ii ajut. Isi fac lor insisi un bine si imi fac si mie unul. Nu e mai frumos sa ne jucam impreuna?

Etichete:asteptari, initiativa, presupuneri, relatii, responsabilitate de phoebs
15 Comments »