Mereu am apreciat o constanta si o stabilitate in lucruri, ca majoritatea oamenilor, de altfel. Si legat de ceilalti si, mai ales, legat de mine.  Iti da un anume confort gandul ca poti controla niste situatii, niste reactii, niste rezultate. Evident, apare si momentul in care ceilalti se comporta intr-un mod total neprevazut,  ne surprind si ne dezamagesc, nu mai fac exact ce ne-am astepta, dispar, etc. Trecem cu totii prin asta, ok, pana la urma nu vom sti niciodata totul despre cineva si ar fi mai bine sa fim oricand pregatiti pentru o surpriza. Cine stie cate lucruri nu ne-a spus, cate mii de ganduri l-au facut sa ia o decizie contrara asteptarilor, cate sentimente amestecate l-au incercat! Dar ce faci cand nu mai intelegi care e faza cu tine? Daca nici tu nu te cunosti, ce pretentii sa ai despre ceilalti? Te tot uiti cum te schimbi si nu te mai recunosti, iti vine sa tipi si sa chemi pe cineva sa te ajute sa fii la fel cum erai, ca iti placea! Degeaba insa, in realitate nu mai ai nici un chef.

Ei bine, eu intai am protestat si m-am luptat. Am vrut sa inteleg si sa fie in continuare la fel, chiar daca simteam ca nu si nu. Sa luam, de exemplu, blogul. Nu inteleg inca de ce nu mai pot scrie, asa constant cum o faceam. Nu e o chestiune de inspiratie, ci mai degraba de motivatie. N-am dezlegat inca enigma si are sigur un raspuns foarte bine ascuns. Apoi, iesitul la petreceri si in cluburi. Inainte, se petrecea de cateva ori pe saptamana. Pana acum vreo luna, nu mai fusesem in club de… nu imi aduc aminte cand. Si nu eram asa!

Eu protestez aici de fapt impotriva schimbarilor pe care eu nu le doresc. Mi se pare firesc sa te schimbi, daca vrei sa corectezi ceva sau sa faci ceva mai bine. Dar eu … eram deja bine! Si cineva s-a amestecat si a stricat totul. Glumesc, nu e ca si cum ar fi vina cuiva.

O prietena buna m-a calmat insa. Mi-a spus ca doar pt ca intr-o perioada din viata nu mai fac o anumita activitate, nu inseamna ca a disparut de tot (mda, uite, acum scriu!) sau ca s-a dus din mine scanteia de … acel ceva. Oamenii au tot felul de perioade in viata, in care au nevoie de alte si alte lucruri. Acum sunt intr-o perioada cu mai putina actiune mai mai multa analiza. Tot ce pot sa fac e sa plec atent urechea la ce-mi spune inima ca-si doreste in fiecare moment si cam asta e. Si astazi mi-a spus ca isi doreste foarte mult sa scriu, orice vreau eu

Etichete:enigma, Ganduri, perioade, schimbari, scris de phoebs
2 Comments »

Sunt o multime de sentimente care ma incearca acum, pe ultima suta de metri cu LDIR. Pe de-o parte, ma bucur ca ma voi linisti si ca nu voi mai alerga nebuneste dintr-o parte in alta, de la birou la intalniri si de la intalniri acasa, sa raspund la mailuri. Pe de alta, stiu ca imi vor lipsi mult de tot. Sunt absolut indragostita de proiectul asta si imi plac si oamenii pe care i-am cunoscut datorita lui. Nu stiu daca o sa mai fac ceva la fel de amplu in viitor si asta ma sperie putin. Pentru ca, de fapt, asta e cel mai frumos aspect al proiectului, dupa parerea mea: faptul ca si-a propus sa arate ceva tuturor romanilor, si anume ca si noi putem. E ceva mare de tot!

Cum au aratat ultimele zile? Scris studiu de caz pt PR Award pe ultimii 10 metri, pana la 4 dimineata, prezentare la 6 dimineata pentru Webstock, sambata dupa-amiaza cu colegii si George Buhnici la filmat stire despre proiect pt Pro TV, intalniri aproape in fiecare seara cu toata echipa, raspuns la telefoane si mailuri despre proiect la diferite ore, organizat party surpriza pt 2 colege minunate vineri seara (Ana si Oana), fugit marti de la birou pt conferinta de presa LDIR, planuit party, adormit cu laptop in brate aproape in fiecare seara + scapat laptop pe jos din pat noaptea trecuta, participare emisiune stiri TVR2, primit Nara din Slovenia maine

Imi place libertatea pe care o am aici si ma intreb unde as mai putea avea asa ceva in alta parte, intr-un mod sustenabil. Imi e foarte clar ca trebuie sa fiu lasata sa am initiative, sa fac lucruri, sa iau decizii singura, pentru ca orice fel de tentativa de a ma reduce la un patratel esueaza lamentabil. Nu mai sunt eu si imi piere orice entuziasm. Cu toate astea, nu vad calea pentru mai departe, nu vad care ar fi rolul care mi s-ar potrivi cel mai bine. Daca cineva se prinde unde mi-ar fi locul, il rog sa-mi spuna si mie

Maine e joi, ziua de sambata e tot mai aproape. Am emotii, recunosc. Nu pot sa-mi dau seama cum va arata ziua de curatenie, dar stiu ca voi si la centrul de comandament, dar si pe teren. Trebuie sa respir proiectul, trebuie sa vad ce se intampla cu voluntarii, trebuie sa vad care e atmosfera si cum e la curatenie. Noi toti asteptam cu sufletul la gura sa vedem cum va fi ziua pe care o asteptam de 1 an intreg. Vom avea si un oaspete deosebit: Nara, din Slovenia, va fi cu noi pe 25 si va sta la mine acasa. E minunat ce se intampla si totusi ametitor!

Imi vine in minte si cuvintele lui Rainer, vizionarul care a pornit miscarea in Estonia: People come and help if they see you are truly wanting this day to succeed like never before. If not otherwise, they’ll come and help YOU, YOUR team, if YOU want it badly enough. They will want YOU to succeed because you are nice people and because you do the right thing. No one wants to disappoint nice people!

Dragii nostri din toata tara, fiti cu noi pe 25 septembrie! E momentul sa aratam ca si noi putem sa ne unim pentru o cauza comuna: Romania!

Etichete:25 septembrie, Ganduri, let`s do it romania, rainer de phoebs
No Comments »

Cred ca e buna ideea de a petrece cateva zile doar cu tine, odata la nu stiu cat timp. Eu mereu am simtit nevoia de un loc doar al meu, de cateva ore doar cu mine, in care sa ma intreb ce am mai facut, cum imi mai e, sa fac curatenie prin ganduri, sa le pun la locul lor si sa sterg praful. Asa ca mi-am luat o mica vacanta si m-am dus sa stau cu mine. Cred cu tarie ca cei care pot fi fericiti cu ceilalti, pot fi foarte fericiti si singuri. Sunt pana la urma aceleasi resurse, folosite oarecum diferit. Nu stiu de unde frica aia de a sta la o cafenea si a bea un capuccino singur, sau de a merge la un concert doar tu, pentru ca nu ai mai gasit pe nimeni care sa poata merge. Daca esti doar cu tine, intreaga atentie iti este indreptata spre propria persoana, iar asta face minuni.in ceea ce priveste autocunoasterea. Eu, una, am gasit atatea moduri de a-mi petrece timpul, ca nu voiam sa ma mai intorc. Nu m-am plictisit nici un moment, pentru ca am fost cu cea mai buna prietena a mea. Am facut ce am avut chef, m-am dus unde am vrut, am mancat ce am vrut, am ascultat conversatii in italiana cum ca porumbeii ar fi inutili , mi-am pus o multime de intrebari si mi-am facut o gramada de provizii de buna dispozitie pentru la intoarcere, m-am distrat, am cantat si am dansat, m-am incarcat cu energie pentru ani buni si am visat in cantitati uriase. Daca stii in ce cantitati sa iti oferi momente de singuratate, pot fi foarte benefice si pot face minuni si in ceea ce priveste relatiile cu ceilalti. Saptamana asta n-am vorbit cu aproape nimeni, am evitat aproape orice contact, pentru ca am vrut sa comunic doar cu mine, sa nu simt ca ma imprastii in mii de parti, cum mi se intampla in fiecare zi, cand vorbesc cu zeci de persoane.

Ei bine, pentru ca se stie ca lucrurile pe care nu le mai avem devin foarte pretioase, asa au devenit si momentele cand ii voi revedea pe toti cei la care tin asa de mult, ignorati voit si aruncati “ingrat” intr-un colt neaccesat al mintii. Dar ei au inteles si m-au lasat in pace. Stiu ca ma voi intoarce la ei, pentru ca n-as putea trai fara, mai mult de o saptamana.

Etichete:eu, Ganduri, plimbare de phoebs
4 Comments »

… sa stau cu mine. Nu stiu cand ma intorc

Etichete:Ganduri de phoebs
1 Comment »