Pe jos
Sunt unele momente in care tot ce vreau e sa merg pe o strada, sa fie seara si sa nu am nici un scop. In ultimul timp au fost destul de dese momentele in care lasam balta orice faceam si ieseam sa ma plimb. E ca o pauza de la viata mea. De la tot ce inseamna actiune: discutii, intalniri, scris mailuri, citit, etc. E bucatica aia rupta din zi ca sa imi las mintea sa zboare aiurea. Afara e racoare, sunt putini oameni pe strada si mereu imi vin in cap aceleasi versuri:
If you see me walking down the street
Staring at the sky and dragging my two feet
You just pass me by,
It still makes me cry
But you can make me whole again.
Si se intampla exact inversul a ceea ce povesteam acum ceva timp. Cand nu stii ce sa mai faci prima oara, cand ai zile pline si mintea iti sta in mai multe parti in acelasi timp, nu te mai gandesti la lucruri foarte profunde si uneori dureroase. Ei, cand scapi de ele si esti numai tu cu tine, apar exact lucrurile care conteaza cu adevarat. Vise, dorinte, amintiri dintr-un trecut putin luminos, putin intunecat, clipe speciale. E o pauza de adevar si lucruri de esenta. Sunt minutele in care sunt sincera cu mine. Ma intreb si acum destule, dar nu chiar atat de multe ca altadata. Unele lucruri nu se vor schimba niciodata.
Si cand ma indrept spre casa, merg din ce in ce mai incet. Simt ca imi e tot mai frig, ca doar e iarna, dar nu imi pasa. Parca ajuta, cumva. Face experienta mai reala. Ce amuzant cum unii oameni pot face din orice o experienta deosebita… Dar cred ca e bine. Stiu ca voi ajunge oricum, oricat de mici as face pasii. Stiu ca si daca as mai sta 10 minute afara, tot nu se va mai intampla altceva nou. Ma opresc si ma uit in jur si observ pentru prima oara detalii care in alte zile nu exista pur si simplu. Ma uit la frunzele pomilor, la cum arata casele oamenilor, la culorile jaluzelelor de la geamuri, la pietrele de pe jos. Plec pana la urma mai departe.
Si .. ajung inapoi. Asta se intampla intotdeauna.
Time is laying heavy on my heart
Seems I’ve got too much of it…
what song is it?
Atomic Kitten – Whole Again
afara e god damn cold nu racoare
@phoebs: asa. mi se pare cunoscuta ideea de “whole again”
@tudor mateescu: nu e adevarat! de exemplu, azi pe la pranz era racoare, soare si un cer foarte albastru.
Tudor, stiu si eu cum e afara. Era un cuvant folosit cu un anumit sens, “racoare”
melina – normal
si eu simt nevoia unei evadari in linistea conferita de natura de afara. sa iau aer…sa nu ma mai ingrop in treaba ci sa-mi si amintesc de micile placeri ale vietii…mi-e dor de libertatea din facultate…mi-e dor de escapadele pe faleza dunarii..mi-e dor sa iau decizii de moment, sa iau deodata trenul si sa fug la munte..
Dar poti face asta inca
Feel free to do it!
as vrea sa am libertatea de a face asta oricand, dar din pacate nu imi pot lasa treaba de la birou neterminata…ma pastrez fresh in weekend-uri…ce sa-i fac, mi-am luat responsabilitati mari, trebuie sa-mi asum responsabilitatea de a le duce pana la capat..