Initiativa
Prea des asteptam ca lucrurile sa fie facute de ceilalti. Prea des dam vina pe cei din jurul nostru. Prea des ni se pare ca ni se cuvin lucruri. Prea des ne punem singuri pe un piedestal pe care ceilalti muritori de rand trebuie sa se chinuie din greu sa il atinga macar. Prea rar lasam de la noi.
Aud atat de multi oameni care imi povestesc cum mereu li se intampla sa dea peste oameni fara initiativa, care nu mai dau nici un semn de viata. Sau ca cineva da dovada de nerecunostiinta si ca, la un moment dat, i se va arunca nerecunoscatorului totul in fata. Un moment care nu vine insa niciodata.
Nu stiu de unde ideea asta ca lucrurile ti se intampla si ca ceilalti trebuie sa fie cei care fac eforturi sa intretina relatii. Sau ca restul lumii trebuie sa presupuna corect ce gandesti tu. Pasivitatea asta e in multe cazuri dusa la extrem si, ce e mai rau, e insotita de indoieli care dau cu minus. Mergem din presupuneri in presupuneri si ajungem pe un teren de joc unde fiecare joaca dupa alte reguli. Nimeni nu spune nimic, dar toti cred ca si ceilalti vorbesc aceeasi limba. Si uite asa nu ne mai jucam deloc.
Hai sa ne asumam o responsabilitate, hai sa spunem mai des ce gandim despre ceilalti cu adevarat si ce asteptari avem de la ei. Hai sa preluam noi initiativa si sa invitam pe cineva in oras sau sa il intrebam ce mai face. E pana la urma o dovada de maturitate si control al propriei persoane. Iubesc oamenii care fac lucrurile sa se intample si care spun ce au pe suflet. Care dau telefon sa ma intrebe de sanatate si care imi scriu, daca ei cred ca am cum sa ii ajut. Isi fac lor insisi un bine si imi fac si mie unul. Nu e mai frumos sa ne jucam impreuna? 
da da, hai sa ne jucam impreuna
dar ce faci atunci cand ai relatii, de prietenie in primul rand, in care doar tu esti cel care are mereu initiativa? care are mereu curajul sa zica ce il deranjeaza si ce asteptari are? cat timp sa fii tu cel cu initiativa? eu sunt de vreo 3 ani….si am ajuns in punctul in care mi se pare ca nu prea se mai merita…ca parca vorbesc degeaba….
Andrada, tu esti rara
Eu as zice sa ii spui direct si persoanei respective si acest lucru, faptul ca tu preiei initiativa mereu si ca acest lucru nu ti se pare ok. Daca nu are efect, eu as renunta. Serios. Chiar nu are sens daca nu sunt 2 in joc.
e andrada, nu andreea
am facut si acest lucru, sa zic in fata ca eu am mereu initiativa. si intr-adevar nu a avut efect. prin urmare, voi mai face inca o data acest lucru si gata. ma retrag, ca sa zic asa. oricum, initiativa ta e buna. si cunosc multe persoane carora le-ar folosi asa ceva. eu una sunt in etapa “yes man”. saptamana asta mi-am propus sa accept toate oportunitatile, invitatiile, propunerile care mi se ivesc
E super tare ca mai exista si oameni din astia, e foarte greu sa presupui doar ce gandesc ceilalti. Si doar saptamana asta accepti propuneri? La mine a fost o rezolutie la inceput de an 2008
poate o adopt ca viziune for ever…deocamdata o testez sa vad unde ajung… in principiu oricum nu refuz eu prea multe, dar ma gandeam…daca n-as mai refuza nimic? oare ce se intampla???
Si chiar o sa accepti tot, tot? ca in Yes Man?
Sa vezi ce schimbari vor fi 
asta e problema. dk imi cere cineva o nebunie….vdm…dar in principiu da, o s accept tot
tin sa-ti zic ca ai dat de o persoana care are mereu initiativa, adica eu
cred ca depinde mult de relatia pe care o dezvolti cu diverse persoane. eu am o prietena din liceu cu care ma vad odata pe anotimp si eu o sun de fiecare data. e o conventie de-a noastra si e ceva ce am acceptat amandoua. drept dovada, nu ma refuza niciodata cand o invit la o cafea. cu o alta prietena am o conventie sa sunam pe rand…o data eu, o data ea
insa atunci cand doar eu am initiativa intr-o relatie de prietenie de la care ma astept la foarte multe, mi se pare normal sa ma supar la un moment dat. dar nu toti oamenii sunt la fel si asa cum ai zis si tu, trebuie sa dai dovada de multa maturitate si control al propriei persoane ca sa ai initiativa. multi insa prefera sa se victimizeze si sa ramana la acel stadiu…
9 comentarii – mi-ati umplut inbox-ul
.
pe termen mediu este natural sa fie un echilibru.
daca esti ok cu tine si nu-ti lipseste nimic – nu vei vrea sa continui sa ai tu initiativa cand nu este si invers.
sau din teoria jocurilor – daca altcineva face ceva bun (ia o initativa / creste pretul produsului), atunci faci si tu ceva MAI bun (faci ceva si mai misto, cresti pretul un pic mai mult). Daca face ceva rau, match-uiesti actiunile respective.
ok anca – hai sa ne gandim la niste idei nebune pentru andrada
cum a fost asta… “daca esti ok cu tine si nu-ti lipseste nimic – nu vei vrea sa continui sa ai tu initiativa cand nu este si invers”. deci clar, eu nu sunt ok cu mine
cum am mai zis, depinde de genul de relatie pe care o dezvolti. poate initiativa din partea prietenei cu care m intalnesc o data pe anotimp vine din faptul ca imi lasa un mail ca ii e dor de mine. evident ca nu sunt o nebuna sa agasez oamenii 
glumesc….
si legat de idei nebune, sa nu ma puneti sa ma dezbrac in fata la universitate, ca nu o fac! decat daca se filmeaza sa ma vada si mama la televizor!
tipic – intelegi ce vrei
ideea era de echilibru – gen ea da un mail, tu un telefon, tu imi citesti o poezie, eu te fac sa uiti de tine pana dimineata (sau invers
), ea spala vasele, eu bat cuie prin pereti.
s-ar rezolva cu filmatul daca insisti, dar as recomanda ceva mai putin indraznet – d.ex. noaptea in Vama. dar sa fie luna plina
sunt deschisa la propuneri. si daca nu gasiti altceva, mergem si in vama
vad ca nu aveti nevoie de mine sa continuati
sau ma insel?
de acord….si cu intiativa asta totusi….incerci incerci si iar incerci..oricum o casa are mai multe ferestre decat usi..
mi-a placut f mult postul tau!