Mereu am apreciat o constanta si o stabilitate in lucruri, ca majoritatea oamenilor, de altfel. Si legat de ceilalti si, mai ales, legat de mine.  Iti da un anume confort gandul ca poti controla niste situatii, niste reactii, niste rezultate. Evident, apare si momentul in care ceilalti se comporta intr-un mod total neprevazut,  ne surprind si ne dezamagesc, nu mai fac exact ce ne-am astepta, dispar, etc. Trecem cu totii prin asta, ok, pana la urma nu vom sti niciodata totul despre cineva si ar fi mai bine sa fim oricand pregatiti pentru o surpriza. Cine stie cate lucruri nu ne-a spus, cate mii de ganduri l-au facut sa ia o decizie contrara asteptarilor, cate sentimente amestecate l-au incercat! Dar ce faci cand nu mai intelegi care e faza cu tine? Daca nici tu nu te cunosti, ce pretentii sa ai despre ceilalti? Te tot uiti cum te schimbi si nu te mai recunosti, iti vine sa tipi si sa chemi pe cineva sa te ajute sa fii la fel cum erai, ca iti placea! Degeaba insa, in realitate nu mai ai nici un chef.

Ei bine, eu intai am protestat si m-am luptat. Am vrut sa inteleg si sa fie in continuare la fel, chiar daca simteam ca nu si nu. Sa luam, de exemplu, blogul. Nu inteleg inca de ce nu mai pot scrie, asa constant cum o faceam. Nu e o chestiune de inspiratie, ci mai degraba de motivatie. N-am dezlegat inca enigma si are sigur un raspuns foarte bine ascuns. Apoi, iesitul la petreceri si in cluburi. Inainte, se petrecea de cateva ori pe saptamana. Pana acum vreo luna, nu mai fusesem in club de… nu imi aduc aminte cand. Si nu eram asa!

Eu protestez aici de fapt impotriva schimbarilor pe care eu nu le doresc. Mi se pare firesc sa te schimbi, daca vrei sa corectezi ceva sau sa faci ceva mai bine. Dar eu … eram deja bine! Si cineva s-a amestecat si a stricat totul. Glumesc, nu e ca si cum ar fi vina cuiva.

O prietena buna m-a calmat insa. Mi-a spus ca doar pt ca intr-o perioada din viata nu mai fac o anumita activitate, nu inseamna ca a disparut de tot (mda, uite, acum scriu!) sau ca s-a dus din mine scanteia de … acel ceva. Oamenii au tot felul de perioade in viata, in care au nevoie de alte si alte lucruri. Acum sunt intr-o perioada cu mai putina actiune mai mai multa analiza. Tot ce pot sa fac e sa plec atent urechea la ce-mi spune inima ca-si doreste in fiecare moment si cam asta e. Si astazi mi-a spus ca isi doreste foarte mult sa scriu, orice vreau eu

Etichete:enigma, Ganduri, perioade, schimbari, scris de phoebs
2 Comments »

Nu stiu cum sunteti voi, insa eu am uneori tendinta de a judeca lucrurile  doar la suprafata. Din lipsa de timp, din lipsa de interes, din dorinta de a pune un verdict si a incheia capitolul. De multe ori nici macar nu-mi pun problema legat de motive si cauze mai profunde, pentru ca mi s-ar parea un efort mult prea mare. Si cand spun asta, ma gandesc la toate acele dati cand ne certam cu oameni, cand ni se intampla lucruri pe care nu le intelegem, dar carora le gasim imediat o explicatie, una negativa, desigur,  cand alegem imediat calea cea mai simpla de a pune etichete si a termina cu subiectul. E clar ca seful tau este antipatic si fara suflet, fostul tau prieten e un arogant fara profunzime, ca prietena ta buna gandeste prea mult, vecinul e un barfitor, gasca de la birou n-are simtul umorului, iar vanzatoarea aia si-a gresit meseria. Ce vreau de fapt sa spun ca, de cele mai multe ori, sunt convinsa ca ne limitam la a vedea doar varful icebergului si atat. Exista atat de multe conexiuni intre atat de multe sentimente, trairi, senzatii, pareri, idei, ganduri. Ne influenteaza si o privire aruncata fugar sau doua cuvinte spuse la nervi. Totul se amesteca, asa, ca intr-un cazan mare si involburat si rezulta o potiune mai mult sau mai putin toxica – starea noastra, cea care influenteaza orice reactie intr-un anumit moment.

Ce vreau sa spun e ca, de cele mai multe ori, lucrurile sunt foarte diferite decat ceea ce par la prima vedere. Oamenii nu sunt rai per se, exista niste cauze si e nevoie de putina rabdare si dorinta de a sapa pentru a afla ce e in spate. Nu stiu daca merita de fiecare data. Tot ce stiu e ca, atunci cand reusesti sa descoperi ce ingrediente au stat la baza amestecului toxic, brusc se face lumina si intelegi ca poate nici macar n-a fost vina ta in toata povestea. Toti suntem fiinte umane si toti ne dorim sa fim ascultati si intelesi. Asa si oamenii aia antipatici. Exista o explicatie pentru orice si e, de cele mai multe ori surprinzatoare. Trebuie doar sa te lasi surprins.

Etichete:abdare, conexiuni motive, iceberg, judeca de phoebs
No Comments »

Ma simt foarte inspirata, chiar daca este ora 2 dimineata si stiu ca ar trebui sa dorm deja Si asta pentru ca mi-am terminat obiectivele/visele pentru anul acesta. De data asta, nu le-am mai scris pe domenii, ci am m-am gandit pur si simplu ce mi-as dori sa mi se intample in 2011. Sunt putine – numai 6, dar puternice. Am cautat si poze reprezentative, care sa reflecte ce este in mintea mea cand ma gandesc la fiecare dintre ele. Le-am ales cu inima, am lasat-o pe ea sa-mi spuna la ce tresare si cu ce rezoneaza. Intotdeauna e o idee buna sa-ti lasi sufletul sa vorbeasca si sa aleaga pe unde vrea sa o ia. Am obtinut cateva pagini pline de culoare, de emotie, de vise. E frumos, iar pozele au trezit in mine foarte multa bucurie. Le-am scris ca si cum deja s-au intamplat sau se intampla, sigura ca le voi avea pe toate bifate la final de an. E un sfat extrem de util (multumesc Tudor!) sa-ti gasesti poze care sunt relevante pentru visele tale, pentru ca le dau viata si le fac foarte credibile. Le voi printa si mi le voi pune undeva la vedere, ca sa imi amintesc zilnic ce vreau sa transform in realitate. Am pus 2 dintre ele si aici, asa, ca teaser 2011, here I come!

Voi ce vise aveti pentru 2011?

Etichete:inspiratie, obiective, poze, realitate, vise de phoebs
No Comments »

M-am luptat de cand ma stiu cu dorinta de a pastra in viata mea oamenii si lucrurile care imi plac tare si care imi fac mult bine. Cred ca mereu imi va fi greu sa accept cand unele lucruri dispar, pur si simplu, fara prea multe explicatii sau fara sa existe un motiv real, palpabil, pentru care se intampla asa. Am cautat mereu sa inteleg care e cauza, de ce unii oameni nu mai vorbesc cu mine, de ce se schimba oameni din viata mea de la un an la altul, de ce unii  nu mai sunt actori principali si nu mai au nici un cuvant de spus in filmul meu.

La fel, sunt atat de multe lucruri pe care le faceam inainte frecvent si care acum nu ma reprezinta. Sunt intr-o continua transformare si asta nu se va opri niciodata.

Mi-a spus cineva recent ca trebuie sa accept si atat, ca nu totul se petrece intotdeauna cum imi imaginez sau cum ma astept eu. Poate ca si el incerca sa ma pregateasca pentru o viitoare disparitie … nu stiu inca Uitandu-ma totusi in urma, in ultimele luni si in ultimii ani, exista persoane minunate, cu care nu vorbesc in fiecare zi sau cu care nu mai vorbesc de luni intregi, dar care sunt totusi foarte speciale pentru mine. Si cred ca incep sa inteleg si sa fiu ok cu ideea ca unii oameni au doar acest simplu rol: cateva ore, cateva zile, cateva luni, apar, isi pun amprenta puternic, ma ajuta sau ma influenteaza pozitiv si… asta a fost. Si asta nu inseamna ca e rau. Inseamna doar ca… si-au indeplinit misiunea si ca totul e perfect asa cum este. Interventiile lor sunt de-a dreptul salvatoare, apar in momente cheie sau spun ceva ce nu mi-ar fi trecut niciodata prin minte. Si apoi gata. Nu are rost mai mult de atat, pentru ca orice prelungire a prezentei lor ar fi fortata. Imi e greu inca sa accept in totalitate ca nu am cum sa ii pastrez pe toti langa mine, ca cei mai buni prieteni, insa fiecare dintre ei va avea mereu un loc al lui in inima mea. Pentru ca ei toti au contribuit la ce sunt eu astazi. Si ma bucur tare ca a fost asa si stiu ca, atunci cand va veni din nou momentul, vor fi acolo din nou. Iar eu am sa zambesc frumos si am sa sper ca de data asta vor sta mai mult.

Etichete:misiune, oameni, perfect, transformare, zambet de phoebs
No Comments »

M-a lovit in seara asta o mare bucurie, pentru ca am realizat pe bune ceva: toata lumea asta frumoasa, ciudata, interesanta, cu bucati de lucruri care nu merg si piese care fac mereu click in anumite situatii e creata de mine si numai de mine. Am petrecut o seara fantastica alaturi de colegele mele de la The Practice si, dupa o discutie incantatoare, m-am intors acasa. O casa in care lumea imi spune ca simte o energie pozitiva, un loc “cosy”, cam asta e cuvantul cel mai des folosit.

Mi-e foarte clar acum ca tot ce e in jurul meu e creat de mine. In mintea mea imi spun lucruri despre absolut orice si ma comport in functie de ceea ce cred. Astfel, ceea ce cred devine realitate. Am inteles in sfarsit de ce atrag oameni minunati si de ce am constant discutii super abstracte, cu multa analiza. Pentru ca eu cred ca astfel de oameni imi trebuie si ca astfel de oameni merit. Si se intampla on and on. Am si zone in care nu mi se intampla nimic din ce mi-as dori, si asta din cauza ca nu cred ca se poate, nu cred ca am ajuns la nivelul la care sa merit sau alte prostii. Din acest motiv, nu sunt accesibila acelor oameni pe care mi i-as dori in viata mea, iar ei nu apar. E vorba despre dimensiuni diferite – ei nu ma vad, pentru ca eu nu imi creez in mintea mea locul in acea dimensiune. Dar, acum ca m-am prins, trebuie sa apar in peisaj!

Nu stiu daca ati inteles tot ce-am spus. E o chestiune de feeling mai presus de orice. In cuvinte simple, vi se intampla ce credeti ca e normal sa vi se intample. Daca vi se tot repeta situatii, voi le atrageti, pentru ca faceti mereu acelasi lucru, repetati un tipar. Daca pot sa cred cu toata forta in mintea mea ca ceva se va intampla, chiar se va intampla. Fiecare isi creaza propriul film, in care alege totul, de la senzatii la personaje sau muzica. Oamenii cauta oamenii cu acelasi film, asta ii uneste. Daca intalniti pe cineva care vine sa faca scandal, refuzati pur si simplus sa iesiti din filmul vostru calm si pozitiv si nu intrati in al lui. Veti vedea cum va pleca, pentru ca nu a gasit ce cauta. Cred ca sunt pregatita sa fac acest pas – sa nu mai cad prada impulsivitatii si pornirilor de moment. Sa aleg sa raman in povestea mea, care e cum vreau eu si atat. Sergiu, multumesc!

Etichete:atrag, crea, feeling, film, minte, poveste, realitate de phoebs
1 Comment »