Conceptul de anul acesta al campaniei este Echipa Nationala De Actiune. Vorbim despre echipa LDIR, care este alcatuita din oameni care vor sa schimbe ceva, oameni care nu stau pe margine, oameni de actiune. Am ales directia sportiva, pentru ca este foarte mobilizatoare si plina de energie, si asa sunt si spoturile noastre. Anul acesta, am putut sa ne implinim un vis pe care l-am avut si anul trecut: sa aducem vedete in spot. Ziua de filmare a fost minunata, cu 2 reprize, alaturi de echipa Commitet si regizorul Andrei Amarfoaie, oameni extrem de profesionisti si simpatici. Am filmat intai cu Adi Despot si Bitza, iar dupa amiaza cu Zoli, Cornel, Diana Dumitrescu si Dana Rogoz. Noua ne place ce a iesit si avem si making of, pentru care multumim din suflet celor de la CevaDeVis!

Prima varianta de spot tv – Dana Rogoz, Diana Dumitrescu, Zoli si Cornel

A doua varianta de spot tv – Adi Despot & Biza

Anul acesta, agentia care ne-a ajutat sa gandim campania de promovare este Friends, carora le multumim pentru ca au fost alaturi de noi de fiecare data cand am avut nevoie. Sunt oameni absolut minunati acolo, adevarati Doers, ca si noi.

De asemenea, am dat startul la inscrieri pentru 24 septembrie! Va puteti inscrie pentru curatenie aici, si va asteptam pe toti, dragi Doers, sa fim si mai multi decat am fost anul trecut, sa aratam ca n-a fost o intamplare minunea de pe 25 septembrie 2010! Let`s Do It!

Am organizat o conferinta de presa draguta, unde am invitat si sustinatori ai nostri sa ni se alature. Am oferit presei cifrele din 2010, in premiera absoluta, dar am vorbit si despre noutatile de anul acesta. Sunt fericita sa anunt ca avem gata Raportul “Let`s Do It, Romania!” 2010!!! Acesta poate fi citit aici, si puteti citi in el toata povestea noastra. Cum am inceput, cine au fost primii oameni, cum s-a construit proiectul, ce piedici am avut, cati bani am strans, cum am facut promovarea, care au fost momentele grele, cu ce ne mandrim, ce au zis voluntarii pe 25 septembrie, cine sunt oamenii care ne-au ajutat + multe multe poze frumoase tare! La final, feedback de la echipele locale si sfaturi pentru editii viitoare. Sunt o multime de lucruri nestiute, o multime de secrete impartasite Suntem tare mandri! Cu aceasta ocazie, am lansat si noul site!

Let`s Do It Again, Romania!!!

Am inscris proiectul la 2 categorii si speram ca vom castiga macar un premiu. Inscrierea a luat ceva timp, ne-am chinuit cu formularul, apoi cu materiale, insa simteam ca merita. La Gala au fost multi dintre colegii nostri si chiar sunt incantata ca au venit asa multi, inclusiv dintre cei noi. Ne-am asezat unii langa altii si am asteptat sa vina randul categoriilor noastre. M-am prins abia in sala ca nu aveam un discurs, in caz de ceva, asa ca am schitat cateva cuvinte pe telefon…in caz de. Cu cat se apropiau sectiunile noastre, cu atat imi batea inima mai tare… Si a venit prima. Comportament civic si participare publica. Locul I … Let`s Do It, Romania! Doamne cum imi tremurau picioarele… eram si pe tocuri, a fost asa greu sa urc scarile… la un moment dat am crezut ca nu o sa pot, m-am si oprit. Intr-un final am ajuns pe scena, impreuna cu toata gasca, pentru ca am urcat toti… in timpul ce rula pe scena un filmulet facut cu ceva zile in urma, in care prezentam LDIR. Am intrebat-o pe Ana daca nu zice ea prima ceva si a zis ca nu, asa ca am spus eu cateva lucruri. Mi se intampla des ca, in momentul in care ajung in fata multimii, sa devina totul clar si sa stiu exact ce am de spus. Asa a fost si acum si mi s-a parut ca am vorbit bine (dupa, cand am vazut inregistrarea, mi-au sarit in ochi toate pauzele si repetitiile…in fine ). Ce ma mai ingrijora era filmuletul, unde abia am vorbit un minut. Arata mult mai bine decat ma asteptam! Ana a multumit tuturor si am coborat, cu bine. Am dat si un scurt interviu la Radio Romania Cultural si am ajuns la loc.

Peste ceva vreme…din nou sectiunea noastra! Proiecte si campanii de voluntariat si premiul I … Let`s Do It, Romania! Am urcat din nou pe scena, de data asta doar cu Ana si am spus cateva lucruri despre ce vom face in 2011. A fost un pic mai usor

La final, am sperat sa luam si marele premiu. N-a fost sa fie, dar ne-am pozat entuziasmati pe scena, in hol, pe scari, la panou, all over the place! A fost frumos si am fost super fericiti! Ne-am dus direct sa sarbatorim, in Centrul Vechi. Multumim tuturor colegilor nostri din tara, pentru ca si datorita lor proiectul a fost un succes!

Multumim inca o data pentru premii si felicitari tuturor proiectelor inscrise! Am vazut niste super oameni in seara asta, cu inimi mari mari de tot!

1. Care sunt primele 3 companii din Romania pe care le apreciezi cel mai mult pentru cum s-au implicat in societate in 2010 si de ce?
Sunt multe companii care ne-au ajutat In LDIR si care merita mentionate: AVON, Romtelecom, Konica Minolta, Bricostore. Lista intreaga este aici. Le multumim tuturor, am tot respectul pentru companiile care au inteles valoarea proiectului si au fost alaturi de noi atunci cand era cel mai greu, fara sa aiba vreo certitudine ca vom reusi. Pur si simplu au avut incredere.
Imi place in mod deosebit AVON, o companie care crede cu adevarat in misiunea sa de a sprijini si educa femeile, care militeaza impotriva cancerului la san, apreciez si operatorii de telefonie mobila care fac tot mai multe in zona de CSR (fundatia Vodafone, de exemplu)

2. In ce masura marile companii din Romania au raspuns in 2010 asteptarilor tale in privinta implicarii in societate?
Cred ca tot mai multe companii incep sa isi dea seama ca este important sa fie responsabile, nu neaparat din motivele corecte, insa. Sunt convinsa ca multe dintre ele o fac si pentru ca alte companii concurente au deja astfel de campanii sau pentru ca si-au dat seama de beneficiile de imagine castigate.
In ceea ce priveste LDIR, m-as fi asteptat ca mult mai multe companii sa se implice in proiect si sa realizeze potentialul urias al acestuia. Ne-am lovit de multa reticenta, care e de inteles, pana la un anumit punct, fiind vorba de o initiativa unica in peisajul romanesc. Nu s-a intamplat atat de multa implicare in 2010, poate se va intampla mai multa in 2011. E insa foarte greu sa convingi competitori sa faca lucruri pentru comunitate, ca prim motiv. Intr-un proiect cum este LDIR, care este un proiect al intregii comunitati, se vede care sunt companiile care se implica pentru ca le pasa si pentru ca vor cu adevarat sa ajute.

3. Ce asteptari ai de la companiile din Romania, in privinta responsabilitatii sociale, in 2011?
Mi-as dori sa fie mai constiente de rolul pe care il au in societate si, in egala masura, de impactul pe care actiunile lor il au in comunitate. Mi-as dori sa faca proiecte care sa ajute cu adevarat, plecand de la nevoi si probleme reale.

4. Ce esti dispus sa faci pentru a le stimula pe companii sa fie mai responsabile in 2011?
In primul rand, le vom incuraja sa se implice in LDIR 2011. E o ocazie perfecta sa arate ca le pasa.
In cel de-al doilea rand, voi vorbi despre cele care merita, iar faptul ca sunt responsabile social va conta in alegerile mele.

Acum simt ca au meritat cele 2 nopti pierdute scriind la case, cand nu gaseam cuvintele cele mai potrivite, cand tot descopeream lucruri in plus de adaugat, pentru ca facusem atat de multe!!!! A fost extrem de greu sa ma incadrez in cateva pagini, pentru ca proiectul e gigant. Ma bucur mult ca ne-am decis sa ne inscriem, a fost  o miscare pe ultima suta de metri, cu 2 zile inainte de DDL. Noroc ca Alex s-a ocupat de traducere si Anamaria de inscriere, cu tot ce a presupus ea. Sunt super incantata!

LDIR are un potential fabulos pentru premii… asa ca ne vom inscrie in toate competitiile posibile Beware!

We did it again!

01:30 – am plecat de la Mediasat impreuna cu Nara, care a venit din Slovenia special pentru actiunea noastra si care a stat la mine. Am stabilit ca ne vedem toti peste cateva ore, la 7 mai precis. Stiu ca am adormit dupa un masaj extraordinar (se pricepe Nara bine de tot la asta) si ca era sa nu ma trezesc.

05:00 - Liana ne da un mesaj tuturor, de trezire si mobilizare. Asta e ziua pentru care ne agitam de un an! zicea ea, dar eu am mai stat pana pe la 6 si ceva. Si apoi…

06:45 – eram in taxi, spre Mediasat, impreuna cu Nara, cu tricoul LDIR pe mine, extrem de vesela si gata de actiune. Am auzit la radio o stire despre actiunea noastra si a fost primul semn ca urma sa fie bine. Ne-am inveselit si mai mult si am vorbit putin cu taximetristul care ne-a zis ca a fost foarte mediatizata actiunea si ca stie de ea.

07:20 – in sediul Mediasat destula lume ajunsese deja. Ana, colega mea draga de la comunicare – nicaieri. Ne-am prins toti ca nu se trezise (era de asteptat la cat a tras de ea lunile astea). Am decis impreuna cu Silvia sa mergem sa o trezim, nu putea rata ziua cea mare! Am prins un taxi din zbor, am mers ca vantul si ca gandul cu o taximetrista simpatica si am ajuns la Ana acasa. Aici – surpriza, am intrat intai in blocul gresit, apoi, la cel corect, nu reuseam sa deschidem usa!! Codul n-a mers, eram deja aproape de renuntare…cand…Silvia a deschis usa, numai ea stie cum! Am intrat, am sunat insistent, ne-a deschis colega Anei, am intrat peste Ana, care dormea linistita, cu toate telefoanele sunand in continuu. Ana s-a trezit linistita (mult prea linistita, if u ask me, pentru ora care era) si in 20 minute eram inapoi la Mediasat…

08:15: nebunia incepuse, voluntarii erau deja la punctele de inregistrare! Lucrurile nu mergeau tocmai bine, auzeam din toate partile numai vesti rele: ca unii oameni nu erau la locul lor, ca altii de-abia montau cortul la Bricostore Baneasa (Veronica mi-a zis asta, cea care la 7:30 era la inregistrare), asa ca am decis: trebuia sa mergem sa ii ajutam! Ne-am impartit, iar eu cu Mihai si Alina Bogdan ne-am indreptat spre Baneasa, in special pentru ca urma sa avem o interventie la ora 9:20 la Pro TV, prima de la curatenie. Eram foarte agitata, pentru ca nu stiam cum voi ajuta exact acolo. Nu stiam cum se inscrie lumea, nu stiam ce sa le explic, nu stiam cum e cu transportul la mormane (RATB-ul ne-a ajutat cu autobuze pentru voluntari) Ma temeam ca voi da de o multime de oameni furiosi si dezamagiti de noi, vedeam deja articolele din presa despre proasta organizare LDIR. Ajunsi acolo, erau intr-adevar multi oameni care asteptau, insa erau calmi si totul parea sub control. Ionut Tunaru era cel care raspundea la toate intrebarile, iar eu chiar nu stiam cum pot sa ma implic. Aveam insa un scop: sa aducem voluntari la Baneasa pana la 9:20, pentru ca cei de la Pro voiau sa aiba ce filma! Asa ca l-am stresat pe Ionut sa adunam voluntarii, sa ii bagam in autobuz si sa plecam, dupa indelungi rugaminti si batai de cap. Dar in autobuz a fost superb, m-am simtit ca-n excursie. Lumea era vesela, canta, le-am facut multe poze.

9:20 – am ajuns la timp la Baneasa, voluntarii au fost debarcati si au inceput sa se raspandeasca peste tot. Irina de la Pro era multumita de imaginile pe care le-au filmat, iar eu am dat si o scurta declaratie.Si eu si Ionut eram mai linistiti, dupa cat l-am stresat si m-am stresat sa ajungem la timp. Dar era frumos, i-am pozat pe voluntari, toata lumea plecase la vanatoarea de gunoaie!

10:30 – printr-un mare noroc, dragii nostri colegi Stefan, Silvia si Adina au venit sa ne ia de la Baneasa si astfel a inceput aventura noastra in 5 pe teren. Mergand prin zona gradinii zoologice, am descoperit ceva fantastic: copiii de la Institutul Britanic, impreuna cu profesorii lor, erau gata de actiune. Aratau minunat, aveau si bannere cu LDIR, desenate de ei, sepcute, manusi, saci, totul aranjat ca la carte. Ne-au primit ca pe niste eroi, am facut poze de grup, acela a fost momentul cand am simtit ca merita, si merita tare de tot. Toti simteam ca plutim, eram extrem de energizati si increzatori. Lucrurile se intamplau, iar noi creasem totul!

11:30 – urmatoarea noastra oprire a fost Moara Vlasiei, unde Stefan avea de lasat niste saci. Pe drum m-am intalnit cu cateva colege de liceu, pe care, sincer, nu m-as fi asteptat sa le vad niciodata acolo. Erau echipate, bucuroase de experienta si parca si sa ma vada. Uimitor, pe bune! Cum stateam noi opriti, o masina a trecut pe langa noi si a facut dreapta, cazand un pic in sant. N-a fost nimic grav, dar niste politisti din preajma au venit repede sa vada ce se intamplase. Soferul trasese aiurea de volan, atat.
Ajunsi la Moara Vlasiei, am primit si un telefon de la TVR1, care voia sa filmeze cu noi. I-am chemat acolo, pentru ca erau si multi voluntari. Era frumos si aici, chiar si Monica Tatoiu curata cu spor, iar ea mi-a dat-o la telefon pe … Cristina Topescu, Prima TV, care si ea voia sa vorbeasca cu noi. Pentru ca urmatoarea opririe era tot la Baneasa (chemasem Pro-ul acolo pt urmatoarea interventie) am chemat-o tot acolo, impreuna cu Monica. Am dus saci, manusi, m-am intalnit si cu Bianca, colega mea de The Practice, convinsa pe ultima suta de metri sa se alature proiectului. Atunci mi-am dat seama ca balerinii mei verzi nu erau deloc potriviti cu situatia si ca urmau sa pateasca ceva rau rau pe bolovanii de pamant care erau pe acolo. Am incercat si sa ma descalt, dar era mult prea dureros. In fine, saci multi, lume harnica, mult gunoi, cam asta au gasit cei de la TVR cand au venit. Am vorbit pe rand, eu despre ideea generala, Stefan despre sponsorizarile din proiect, iar Ionut despre numarul de volunari cunoscut pana la acea ora. Era pe la 80 000 -100 000 la acel moment.

13:30 – back to Baneasa, pentru intalnirea cu Prima TV. Cristina Topescu era deja acolo, si a stat ceva timp de vorba cu noi. Eu si Ionut am vorbit din nou despre proiect si realizari, iar Cristina ne-a propus sa ne implicam si in alta cauza: cainii vagabonzi. Poate next time

14:15 – am plecat sa mancam ceva, desi mi-ar fi placut sa mai vedem un loc. Dupa o scurta vizita la punctul de inregistrare, am fost la Ikea, unde am laudat minunata prajitura Almond atat de tare, incat toti si-au luat si asta. Si au fost impresionati

15:30 – am ajuns la Mediasat, unde colegii mei lucrau de zor, fiecare cu ale lui. Noi am venit cu super vibe, pentru ca intr-adevar, daca nu ieseai pe teren, nu respirai cu adevarat proiectul. Eram multumiti si fericiti, iar lumea se chinuia sa stranga datele din teren. Nu stiam daca sa organizam conferinta de presa sau nu, pentru ca stiam ca presa scrisa nu vine duminica. Dupa multe consultari (inclusiv cu draga noastra Crenguta Rosu, care ne-a fost alaturi in tot acest timp si care a fost, desigur, si la curatenie) am decis sa o facem simplu, jos la Mediasat, pentru cine dorea. Ora 7 era cea anuntata, iar datele erau clar, preliminare.

18:00 – primele stiri incep sa apara, iar intreaga noastra echipa aplauda la materialul realizat de Cristina Topescu pe Prima TV. A fost o super atmosfera, oamenii se uitau la 2 televizoare, fericiti ca am reusit! Da, reusisem, ne apropiam de 150 000 de voluntari!

19:00 – un jurnalist de la Agerpress a venit sa afle cifrele, dupa ce am trimis un comunicat scurt de chemare a tuturor celor care vor vestea in direct. Au venit si cei de la Pro, care ne-au filmat pe toti, asa cum meritam. Liana a spus: Suntem mandri sa va spunem ca 150 000 de voluntari au participat astazi la curatenia nationala, iar noi am tipat “Am facut-o, Romania!” Da, o facusem. Am vazut si la Pro.

20:30 – am urmarit cel mai bun reportaj facut despre ziua de curatenie – cel de la TVR. Declaratiile noastre, alaturi de cele ale volunarilor, ale Monicai Tatoiu + Zoli invitat in platou, ca sa discute despre initiativa si despre efectele acesteia. La final, a fost lansata si intrebarea zilei, chiar despre asta. Asa se face, cand vorbim de o actiune de asemenea amploare! Aplauze multe multe, din nou!

20:45 - echipa de finantare ne-a facut o megasurpriza: ne-a adus tort si sampanie, ca sa sarbatorim reusita in stil mare. Am ciocnit, am mancat toti impreuna din tort, a fost minunat! Chiar am simtit ca am facut ceva extraordinar: toti oamenii aia au iesit sa curete tara datorita noua!!!! Si urma… petrecerea!!

21:00 – stateam in fata blocului impreuna cu Nara, pentru ca uitasem cheile la Mediasat. O asteptam pe sora mea sa mi le aduca pe ale ei, linisititi, stiind ca de fapt nu vom ajunge la 21:30 cand incepea totul. Am mai aranjat niste chestii prin telefon, m-am imbracat de sarbatoare si au zburat spre party!

22:00 – am ajuns la party, unde lumea deja se adunase. Am ales ca locatie fostul Twice, actual KulturHaus, unde am chemat toti partenerii, sponsorii, prietenii, presa, toti voluntarii care erau din Bucuresti si au vrut sa sarbatoreasca cu noi faptul ca am reusit. Aveam si o misiune – sa brifez MC-ul cu ce avea de zis. Desi la inceput stabilisem sa fie Stefan Murgeanu, mi-am dat seama ca s-ar potrivi mai bine cineva din proiect. Si cine ar fi fost mai buni decat Stefan si Ionut, 2 dintre membrii amuzanti si simpatici ai echipei? Le-am explicat succint ce aveau de zis si am trecut la urmatorul capitol: dansatorii (vedeti mai incolo ce-i cu ei). Venisera si erau in backstage, pentru ca aveau si minori cu ei. Nu prea intelegeau ce se intampla, dar i-am adus in club, unde am descoperit ca masa care era rezervata pentru fusese ocupata. Si imi spusesera de la inceput sa avem grija! A trebuit sa ridicam cativa oameni… dar am reusit sa rezolvam situatia. Peste ceva timp, ei s-au dus sa se schimbe.

23:00 – party-ul a inceput oficial, prin multumiri si anuntul despre numarul de voluntari mobilizati. Am anuntat si tombola, pe baza numerelor de pe flyerele LDIR de la intrare puteai castiga unul dintre cele 3 premii: premiul 3 – multi mici cu mustar; premiul 2 – un copac cu cioburi; premiul 1 – un grataaaaaaaaar!!! plus multe tricouri LDIR. Am ascuns si niste cravate prin club, pe care oricine le putea gasi si primi cadou. Acestea fiind spuse, echipa a fost invitata pe scena. A fost un moment superb, pe care era sa-l ratez, pentru ca eram in celalalt capat. Am fugit, am impins oameni (scuze!) si am ajuns… fiecare dintre noi a spus cateva cuvinte (eu am spus niste prostii, n-am avut deloc inspiratie) legat de ce a insemnat proiectul si ce am realizat noi, iar Nara si Heikki au fost si ei invitati pe scena. Am fost aplaudati intens, ce succes!

Am dat si premiile (dupa niste minute in care nu gaseam bolul!), cel mai tare moment fiind cand Liana, plictisita de atatea tricouri trase la sorti, a inceput sa arunce cu ele in public. A scapat repede, evident
In tot acest timp, eu incercam sa-mi dau seama daca dansatorii sunt gata. Mare stres am avut si cu asta! Ma gandeam ca trebuie sa ocolesc tot clubul ca sa ajung la ei, dar n-a fost cazul. M-am prins si eu in cele din urma ca backstage-ul comunica si altfel cu scena. Si, dupa ce echipa a impartasit experientele de proiect, a urmat trupa Performance, care a fost o aparitie electrizanta! Vorbisem cu Caisa de la Dansez pentru Tine sa facem un dans care sa transmita ideea de “we did it together” – sa porneasca de la cativa oameni si sa se raspandeasca peste tot, asa cum a fost si cu LDIR. Au fost extraordinari, toti eram hipnotizati, iar lumea a inceput sa danseze nebuneste, a fost superb!!

00:00 – 05:00 – cea mai tare petrecere la care am fost vreodata, si veti intelege de ce spun asta. Am avut o perioada in care am vrut sa il bat pe DJ (m-am si certat cu el) pentru ca punea o muzica absolut groaznica, mai ales dupa ce dansatorii incisesera bine spiritele. In timpul asta am baut impreuna cu Ana cocktail-ul Let`s Do It, Romania! care arata foarte frumos, colorat, asa cum i se potriveste unui proiect cu un astfel de logo
Si apoi… nu stiu cum, dar ne-am adunat toti si am inceput sa dansam. Sa dansam, sa facem poze, sa ne imbratisam. Da, stiu de la ce a pornit. De la imnul nostru drag, pe care DJ-ull initial ne-a zis ca nu ni-l poate pune. Ei bine, a putut. Iar noi … am explodat! Am tipat cu toate puterile “Tara mea este model!!”, am sarit, ne-am pupat, a fost incredibil! Am simtit implinirea aia adevarata, care e atat de rara, dar si atat de pretioasa! Au urmat si alte melodii unde am dansat toti, imbratisari multe, glume, cuvinte calde si multe multumiri. Ne-am conectat cum n-o ma facusem niciodata in lunile care au trecut. La asta ajuta petrecerile! Am descoperit ca eu si Andrei Cosuleanu facem echipa minunata la dans – cu tot felul de figuri si invarteli, ca Stefan e fan Depeche si ca Ionut Iordachescu stie tango… iar eu nu Nu mai voiam sa plecam…

Am reusit sa parasim clubul dupa 5 dimineata, cand practic ne-au dat afara (au aprins lumina) si am plecat impreuna cu Nara spre casa. Am mers pe jos, a fost frumos si racoare, ne-a prins si ploaia… a fost ceva unic, ceva care ne-a atins pe toti, am vazut-o si la colegii mei. Dupa aceasta zi, cred ca nimeni nu mai e la fel.

Am scris mult, stiu. Dar n-am cuvinte destule sa spun cum a fost de fapt.

E o provocare foarte mare si noi am ales sa ne-o asumam. Maine, vom vedea ce am reusit. Eu sunt impacata si stiu ca am facut tot ce puteam face. E randul tuturor voluntarilor din tara sa ne arate daca si ei cred cu adevarat in noi si daca vor sa dea o sansa Romaniei. E clar ca si noi putem si asta se vede din entuziasmul tuturor celor care ne-au scris, ne-au dat telefoane, ne-au invitat la evenimente sau la emisiuni radio&tv, au scris despre noi sau au vorbit in numele nostru. E deja maine, e deja 25 septembrie.

Let`s Do It, Romania, Let`s Fucking Do It!

Cum au aratat ultimele zile? Scris studiu de caz pt PR Award pe ultimii 10 metri, pana la 4 dimineata, prezentare la 6 dimineata pentru Webstock, sambata dupa-amiaza cu colegii si George Buhnici la filmat stire despre proiect pt Pro TV, intalniri aproape in fiecare seara cu toata echipa, raspuns la telefoane si mailuri despre proiect la diferite ore, organizat party surpriza pt 2 colege minunate vineri seara (Ana si Oana), fugit marti de la birou pt conferinta de presa LDIR, planuit party, adormit cu laptop in brate aproape in fiecare seara + scapat laptop pe jos din pat noaptea trecuta, participare emisiune stiri TVR2, primit Nara din Slovenia maine

Imi place libertatea pe care o am aici si ma intreb unde as mai putea avea asa ceva in alta parte, intr-un mod sustenabil. Imi e foarte clar ca trebuie sa fiu lasata sa am initiative, sa fac lucruri, sa iau decizii singura, pentru ca orice fel de tentativa de a ma reduce la un patratel esueaza lamentabil. Nu mai sunt eu si imi piere orice entuziasm. Cu toate astea, nu vad calea pentru mai departe, nu vad care ar fi rolul care mi s-ar potrivi cel mai bine. Daca cineva se prinde unde mi-ar fi locul, il rog sa-mi spuna si mie

Maine e joi, ziua de sambata e tot mai aproape. Am emotii, recunosc. Nu pot sa-mi dau seama cum va arata ziua de curatenie, dar stiu ca voi si la centrul de comandament, dar si pe teren. Trebuie sa respir proiectul, trebuie sa vad ce se intampla cu voluntarii, trebuie sa vad care e atmosfera si cum e la curatenie. Noi toti asteptam cu sufletul la gura sa vedem cum va fi ziua pe care o asteptam de 1 an intreg. Vom avea si un oaspete deosebit: Nara, din Slovenia, va fi cu noi pe 25 si va sta la mine acasa. E minunat ce se intampla si totusi ametitor!

Imi vine in minte si cuvintele lui Rainer, vizionarul care a pornit miscarea in Estonia: People come and help if they see you are truly wanting this day to succeed like never before. If not otherwise, they’ll come and help YOU, YOUR team, if YOU want it badly enough. They will want YOU to succeed because you are nice people and because you do the right thing. No one wants to disappoint nice people!

Dragii nostri din toata tara, fiti cu noi pe 25 septembrie! E momentul sa aratam ca si noi putem sa ne unim pentru o cauza comuna: Romania!

Iar eu am fost cuminte si i-am raspuns la intrebari, in miez de noapte Totul aici.

Mai jos prezentarea, sper sa apara in curand si video. Enjoy!

Cei de la Partizan au fost foarte saritori si foarte rapizi, asa ca “Fata mea” s-a transformat repede in “Tara mea”. Asa cum scriam si in comunicatul de presa, ideea de a construi un nou mesaj pe o melodie deja celebra in folclorul romanesc este una chiar inspirata, pentru ca oamenii sunt deja familiari cu cantecul. Sa vedeti ce versuri amuzante ne-a facut Artanu!

Va las sa-l ascultati, nu inainte sa va spun ca avem si ringtone pentru el

Adi Despot mi-a placut mult la filmare… un om extrem de dedicat muncii pe care o face, un om care s-a luptat mult, asa cum spune si in clip, cu tot felul de fantome, ca sa-si indeplineasca visele. Era uimit de entuziasmul nostru si ne-a intrebat de ce credem asa tare. Cumva, cred ca se bucura ca facem asta A fost foarte sincer in testimonial si asta se vede. Pe mine una, m-a atins cel mai mult.

Holograf sunt importanti pentru publicul din intreaga tara si cred ca faptul ca si ei cred in LDIR spune ceva. Tot mai multe nume grele se vor alatura proiectului si asta ne face si pe noi sa ne luptam si mai tare. Mai avem inca 4 filmate si mai avem multi oameni pe lista.

Daca nu v-ati inscris inca, e momentul sa o faceti. Aici.

Filmarile au tinut toata ziua si ne-am distrat de minune! Am filmat la gratar (pe care apoi l-am si mancat), am stat langa un rau, loc ideal de picnic (unde erau, de altfel, si picnicari). Am avut si 2 copii adorabili care au venit sa fie “copiii din spot”, dar si o domnisoara draguta (make-up artist cunoscut) care a jucat rolul “iubitei cu fite”. In rest, eu, Ana, Dragos (copywriterul nostru), Mari (regizorul), Bogdan (productie) si sunetistul. Oameni putini, rezultat mai mult decat satisfacator, spotul arata extrem de bine, avand in vedere bugetul alocat. De idee, o sa va prindeti voi, vizionandu-l. Se da pe Pro TV, Acasa, MTv, UTv, AXN, Animax + alte canale unde inca negociem Are si o varianta mai lunga, de internet, cea de mai jos. Enjoy!

Sex And The City este un serial special pentru mine, singurul pe care il revad constant, cand mai uit cum a fost povestea Ma regasesc iar si iar in Carrie, pentru ca avem aceleasi semne de intrebare si dileme, despre care le place sa scriem. Asa ca orice noi aventuri ale fetelor ma incanta, pur si simplu! Cei care nu inteleg de ce ne place, ori nu s-au uitat la nici un episod, ori nu au ajuns inca la esenta Si, culmea, barbatii sunt cei care spun asta, cei care ar avea cel mai mult de castigat, daca ar fi atenti. Sunt atat de multe insight-uri feminine pe metru patrat, atatea ganduri, temeri, indoieli, intrebari care trec pe bune, in viata reala si prin mintea noastra. E aur curat!!

Cat despre ultimul film, eu nu sunt deloc dezamagita. Relatiile evolueaza normal, unele lucruri se pot strica in orice moment. Recunosc, unele faze sunt exagerate, dar asta e si farmecul filmului. Tot ce pot spune e ca au gost momente cand toata sala era cu gura pana la urechi. Ce mi-a placut in mod deosebit a fost melodia pe care cele 4 o canta la un moment dat la karaoke, foarte girl power. I am a woman!

Multumesc Alexandra pentru invitatie, Veronica, Sabina si Cristina, ma bucur ca ne-am distrat impreuna Urmeaza si campania cu unele dintre bloggerite, vom avea poze si chestii pe site-ul intrefete.ro. Can`t wait!