Anca Banita (Phoebs) » Eh

Culoare!

phoebs — Tue, 28 Jul 2009 09:12:21 +0000

Eu sunt o persoana colorata (sa ignoram faptul ca acum sunt in blugi inchisi, pulover negru subtire si esarfa neagra, e o exceptie ) si imi place sa folosesc influenta culorilor, pentru ca stiu ca e puternica. Citeam in Design Yourself cum oamenii se tem de culori si de efectul pe care l-ar avea asupra celorlalti faptul ca porti o anumita culoare sau culori puternice. Am observat si eu asta, de nenumarate ori, si nu pot sa mi-o explic. Tin minte si-acum ca aveam o colega de liceu care se imbraca doar in negru si era bruneta. Ma intrebam des cum a fost influentat psihicul ei de modul in care se imbraca.

Intr-adevar, am simtit si eu ceva reactii la un mod de imbracaminte foarte colorat, de exemplu, dar nu le-am interpretat niciodata ca fiind ceva negativ. Oamenii colorati imi sunt simpatici imediat, pentru ca faptul ca s-au exprimat pe ei prin intermediul culorilor arata ca nu se tem sa fie ei insisi. Imi place sa fiu pata de culoare de la o petrecere, de la un eveniment, de pe strada si nu inteleg de ce exista inca doar “pete de culoare”. Totul poate fi colorat: umbrela cu care mergi intr-o zi si-asa mohorata, valiza cu care pleci in calatorie – ca tot e motiv de bucurie, pantofii cu care mergi pe strada, esarfa de la gat, peretii camerei, laptopul sau mp3-player-ul, geanta, peretii exteriori ai casei, florile din vaza, literele si background-ul prezentarii, cravata, unghiile, ramele ochelarilor (imi iau si eu, promit ) Nu inteleg de ce le plac oamenilor asa mult culorile inchise, mai ales cand vine vorba de aparatura electrocasnica. Ati vazut voi un aragaz verde sau un frigider albastru? Niciodata! Eu am suferit pe chestia asta cand mi-am cumparat chestii pentru casa, mai ales la capitolul laptop. Nu cred ca s-au schimbat prea mult lucrurile nici la momentul actual. Cel putin, acum cand vreau sa-mi iau un aparat digital, nu.

Simt asa o retinere fata de ideea de a ne exprima prin intermediul culorilor si nu stiu exact de unde se trage. Poate sa fie lipsa de chef sau de timp pentru a sta sa te gandesti si sa cauti chiar culori care ti-ar spune ceva, se poate sa nu-ti pese, se poate sa nu-ti placa sa iesi in evidenta, se poate sa fii un om care se conformeaza cu camasi albe clasice si pantofi negri si laptop gri si pereti bej si flori albe si … mda.

Later edit: mi-am luat un aparat digital rosu, cu mare chin

Eu cu mine

phoebs — Sun, 19 Jul 2009 12:32:37 +0000

Cred ca e buna ideea de a petrece cateva zile doar cu tine, odata la nu stiu cat timp. Eu mereu am simtit nevoia de un loc doar al meu, de cateva ore doar cu mine, in care sa ma intreb ce am mai facut, cum imi mai e, sa fac curatenie prin ganduri, sa le pun la locul lor si sa sterg praful. Asa ca mi-am luat o mica vacanta si m-am dus sa stau cu mine. Cred cu tarie ca cei care pot fi fericiti cu ceilalti, pot fi foarte fericiti si singuri. Sunt pana la urma aceleasi resurse, folosite oarecum diferit. Nu stiu de unde frica aia de a sta la o cafenea si a bea un capuccino singur, sau de a merge la un concert doar tu, pentru ca nu ai mai gasit pe nimeni care sa poata merge. Daca esti doar cu tine, intreaga atentie iti este indreptata spre propria persoana, iar asta face minuni.in ceea ce priveste autocunoasterea. Eu, una, am gasit atatea moduri de a-mi petrece timpul, ca nu voiam sa ma mai intorc. Nu m-am plictisit nici un moment, pentru ca am fost cu cea mai buna prietena a mea. Am facut ce am avut chef, m-am dus unde am vrut, am mancat ce am vrut, am ascultat conversatii in italiana cum ca porumbeii ar fi inutili , mi-am pus o multime de intrebari si mi-am facut o gramada de provizii de buna dispozitie pentru la intoarcere, m-am distrat, am cantat si am dansat, m-am incarcat cu energie pentru ani buni si am visat in cantitati uriase. Daca stii in ce cantitati sa iti oferi momente de singuratate, pot fi foarte benefice si pot face minuni si in ceea ce priveste relatiile cu ceilalti. Saptamana asta n-am vorbit cu aproape nimeni, am evitat aproape orice contact, pentru ca am vrut sa comunic doar cu mine, sa nu simt ca ma imprastii in mii de parti, cum mi se intampla in fiecare zi, cand vorbesc cu zeci de persoane.

Ei bine, pentru ca se stie ca lucrurile pe care nu le mai avem devin foarte pretioase, asa au devenit si momentele cand ii voi revedea pe toti cei la care tin asa de mult, ignorati voit si aruncati “ingrat” intr-un colt neaccesat al mintii. Dar ei au inteles si m-au lasat in pace. Stiu ca ma voi intoarce la ei, pentru ca n-as putea trai fara, mai mult de o saptamana.

Weekend eco

phoebs — Mon, 13 Apr 2009 13:37:14 +0000

Am avut un weekend dragut, m-am plimbat prin parc si m-am bucurat de soare. Sunt incantata sa vad lansata o campanie eco, Capitala creste verde, sa vad ca lucrurile incep sa se miste si ca exista si oameni carora le pasa. Am fost surprinsa placut ca si Primaria Capitalei e unul dintre initiatorii campaniei.

Am fost la Targul de Flori (mi-am luat si 2 trandafiri la ghiveci de acolo, unul alb si unul rosu), era o atmosfera numai buna de stat la povesti si admirat natura. Parcul Cismigiu nu se compara cu niciun alt parc, asta e clar! Mereu ma pierd prin el si nu vreau sa-l invat niciodata, imi place sa-l descopar iar si iar si sa ma surprinda cu ceva de fiecare data. In cadrul aceleiasi campanii a mai fost si un circuit de biciclete rosii, date cadou de Coca Cola si un concert seara, pentru care se spune ca energia a fost furnizata de oameni care au pedalat. Nu stiu ce sa zic despre asta. Am citit pe site ca a fost si o conferinta, unde Sorin Oprescu urma sa faca publica prima strategie de dezvoltare si implementare a proiectelor ecologice in Capitala.

Am ajuns apoi si la Targul de produse bio, spre sfarsit din pacate, mai mult ca sa-l bifam, dar si la targul de antichitati de la Muzeul de Istorie.

Asta da weekend eco!

cine esti pe twitter?

phoebs — Wed, 21 Jan 2009 12:24:17 +0000

Comunicam prin multe canale, asta e clar. Si prin fiecare dintre ele spunem ceva despre noi. Cine esti pe twitter? Poti afla pe www.tweetstats.com si te invata Octav cum sa-l folosesti repede.

Norisorul meu mai jos:

Craciun

phoebs — Wed, 24 Dec 2008 23:50:39 +0000

Desi m-am obisnuit sa scriu cate ceva de Craciun, cred ca anul asta am sa sar peste ganduri de genul asta. Imi simt mintea cam goala si cam fara idei, plus ca mi se pare ca am zis foarte bine cum am zis anul trecut – a se reciti! Ma bucura sa constat ca, desi trece timpul, imi plac la fel de mult posturile pe care le scriu. Anul asta sunt cam putine sentimente de impartasit, iar cele care au fost, s-au dus la cine trebuie. Tot ce mi-am propus Craciunul asta este sa spun tuturor ce simt, ca sa fiu impacata cu mine. Cred ca m-am maturizat un pic

Urarea mea preferata anul acesta este: “Sa ai un Craciun de poveste!” Ei bine, asta iti urez, draga cititorule!

Pst Pst!

phoebs — Wed, 10 Sep 2008 09:35:40 +0000

Crap un pic fereastra, sa intre putina lumina pe blog. Sunt aici, n-am plecat pentru totdeauna. Simt nevoia sa tac, ca apoi sa trag aer in piept si sa o iau de la capat. Cred ca vara asta a insemnat multa liniste si multe zambete.

It`s oh… so quiet .. sooo quiet.

100 de lucruri :)

phoebs — Mon, 11 Feb 2008 00:36:43 +0000

100 de lucruri pe care nu le stiati despre mine … aici M-am pus Anca Anca, just for fun

Stie cineva…

phoebs — Thu, 31 Jan 2008 23:59:16 +0000

.. unde pot gasi cizme negre, de LAC, fara toc? Caut de 100 de ani!

14 motive

phoebs — Tue, 10 Jul 2007 20:22:47 +0000

Stii, nu m-ai crezut cand ti-am spus ca o sa scriu pe blog despre asta. Uite ca ti-am facut o lista neagra, asa cum meriti. Incep frumos:

- ma musti, ma ciupesti, imi dai palme, usor ce-i drept, dar na, doare…
- faci misto de mine din 5 in 5 minute, imi gasesti mereu noi si noi porecle, imi pui loser pe messenger si ma strigi “Lumpy”
- nu ma lasi sa te pup, imi spui ca nu-ti place si ca niciodata nu te-ai dat in vant dupa dulcegarii de genul asta
- imi spui mereu ca esti mai mare, si ca ma bati daca nu fac ce vrei tu
- tot timpul te dai dur si eu trebuie sa iti explic ca am nevoie de afectiune
- profiti de faptul ca esti baiat si ca esti mai puternic. Imi zici ca daca vreau sa fie bine, ar trebui sa nu ma pun cu tine
- iti place la nebunie sa ma sperii si iti reuseste de fiecare data
- imi ridici fusta ca un mitocaaaan si te distreaza asta la greu
- ti se pare foarte amuzant ca am permis si nu mi-ai da niciodata masina
- esti cel mai bun aliat al prietenilor mei cand fac misto de mine
- iti place sa joci rolul de psihopat si sa-mi spui povesti cu fantome
- esti cel mai teribilist, tu stii sa faci orice, te pricepi la orice si nimeni nu e mai tare ca tine
- razi de freza mea, desi stiu ca iti place
- imi spui ca sunt o ciudata, iar tu esti cel normal

*Uitasem una importanta .. mereu imi spui ca tu esti plictisitor si ca n-am cum sa ma distrez cu tine. Intelegi mai greu ca daca ar fi chiar asa, as disparea din peisaj.
*Inca imi aduc aminte de unele chestii .. si trebuie completat. Te dai original, orice vorba mai inteligenta tu ai inventat-o, iar eu sunt “copiuta”.

Si totusi …

Love Potion.

phoebs — Thu, 01 Feb 2007 22:31:25 +0000

Trebuie sa scriu despre asta.
Ma uit in jur si vad acelasi lucru. Peste tot vad oameni care se tem tot mai mult sa se implice. Oameni care vor sa stea deoparte. Oameni care pana la urma .. nu vor sa fie raniti. Sau care poate vor doar sa se distreze, sa experimenteze, sa incerce. M-am saturat de jocuri. A fost o perioada in care imi placeau .. mult. Dar pana la urma, sunt inutile, sunt doar ceva superficial. As vrea ceva adevarat. Parca nimeni nu vrea sa riste si nimeni nu vrea sa puna ceva in joc. Discutam .. lucruri de suprafata. Ajungem mereu in acelasi punct. Si dupa .. nimic. Cat de greu se construieste o relatie…

Si stau si ma gandesc: ma uit la oameni, la relatii care ieri erau puternice, si azi nu mai exista. E chiar asa usor sa calci totul in picioare? Sau, mai bine zis, sa arunci la gunoi? Parca nici nu iti mai vine sa te apuci de ceva cand te gandesti la asta, nu? Oricum se va termina … Da, se va termina. In copilarie chiar credeam in “si-au trait fericiti pana la adanci batraneti…” Acum nu mai cred. Sau poate copilul din mine inca mai crede… Imi plac povestile, imi place sa spun povesti, imi place sa mi se spuna povesti. Numai ca ele iti creeaza o imagine falsa. Ai impresia ca esti si tu o zana, ca ai si tu printul tau. Si revenim la vechea discutie despre The One… fara sens. Ai vazut tu zana care sa minta? Fat-Frumos care sa o insele pe Ileana Cosanzeana? Neah… Gata cu povestile, welcome to the real world.

Nu poti fi sigur de nimic. Si… cum imi zicea cineva … daca gasesti o persoana care sa aiba exact ce vrei, cand vrei si cum vrei, te indragostesti. Cum s-a rupt ceva, cum cantitatea din ceva nu mai corespunde, s-a dus. Ei, dupa o asa prezentare, mai are vreun sens sa mai crezi in asa ceva?
Cine spune ca da, mai are inca toate cantitatile corespunzatoare E doar o chestiune de circumstante, o chestiune de timp.

Cine stie, poate ca tu vei avea formula pentru potiunea magica pana la final.

Let go.

phoebs — Sat, 13 Jan 2007 22:52:31 +0000

“Nimeni nu iti face nimic, tu iti faci totul singur.” Parca m-a lovit ceva in fata cand am citit fraza aia. Asa e. Sa nu intelegi gresit .. e vorba de toate acele lucruri pe care le accepti, de toate acele lucruri pe care le treci cu vederea desi te deranjeaza, de toate acele compromisuri pe care le faci pentru ca speri ca intr-o zi … sa se schimbe ceva. Si ghici ce: nu se intampla nimic. De ce nu se intampla nimic? Simplu. Ai pornit gresit. Ai plecat cu ideea ca nu depinde de tine. Ai ales sa dai vina pe lucrurile din jur, pe oamenii din jur, pe orice in afara de tine.

E greu, stiu. Mai ales cand iti doresti ceva mult de tot. Nu poti sa accepti ca nu se va intampla, ca lucrurile nu stau asa cum vrei. De fapt, stai stai stai! nu esti sigur inca, nu? Poate te inseala intuitia. Ei, nu te inseala. Serios. Singurul lucru care nu te tradeaza e intuitia. Daca ai rabdarea sa o asculti, o sa iti spuna ea singura ce se va intampla si ce trebuie sa faci. Vei sti cand sa pleci, de cele mai multe ori. Numai ca tu o cam ignori. Si .. in final, ajungi tot acolo, doar ca pe un drum ocolit. Diferenta e ca ai pierdut niste timp pretios, niste energie la fel de pretioasa si sperantele tale s-au spulberat.

Cand stii ca trebuie sa renunti? Habar n-am sa raspund la intrebarea asta. Stiu insa unde vreau sa ajung, si unde nu vreau sa ajung. Stiu ce sa accept si ce sa refuz. Stiu cand sa plec si cand sa mai stau. Sau asa vreau eu sa cred…

Inca ceva. Si daca pleci, si era de fapt o decizie gresita, vei fi adus inapoi. Daca te vrea cu adevarat. Nici pentru asta nu trebuie sa iti faci griji. Ti-e teama sa pleci? Asta inseamna ca ti-e teama ca nu te vrea cu adevarat…

Esti de acord?

And I wake up…

phoebs — Wed, 20 Dec 2006 14:25:34 +0000

Ti s-a intamplat vreodata sa ai impresia ca cel mai mare dusman al tau esti tu? Pur si simplu, ai impresia ca mai e cineva in tine care face numai ce il taie capul. Cand o iei pe partea rationala, stii exact ce ai de facut. Ai chiar si un plan bine pus la punct, te-ai gandit la toate detaliile si abia astepti sa vina ocazia sa il pui in aplicare. Spui ca o sa fii tare si ca e atat de evident cum trebuie sa procedezi…
Si acum vine partea cealalta. Credeai ca stii exact cum vei reactiona si ce vei face. Si, ce sa vezi .. incepi sa .. te pierzi pe tine. Asisti pur si simplu ca un spectator la piesa de teatru ce se deruleaza prin fata ta, si, cel mai amuzant, esti chiar tu actorul principal. Nu se intampla in nici un caz cum ai planuit, ci chiar pe dos.
Si apoi… bum! Te-ai trezit. Privesti in urma ta dezastrul. Esti din nou lucid si te tot intrebi cum ai putut face una ca asta. Aveai plan, aveai imagine de ansamblu, erai deasupra tuturor. Si totusi, cine a facut toate lucrurile alea incredibile? TU! De fapt nu, nu tu, ci cealalta persoana din tine. In NLP se spune sa nu intrebi un om ce ar face in situatia X, ci ce a facut intr-o situatie in trecut. E o mare diferenta.
Acum ca ai revenit la realitate, s-ar zice ca esti foarte constient si intelegi ce s-a intamplat. Ai invatat ceva si nu vei mai repeta gresala in viitor. Chiar asa? Stai, trebuie sa o convingi pe cealalta persoana din tine. Ea si acum mai are argumente, si acum i se pare ca totul e ok, ca totul e justificat. Trebuie sa o faci sa inteleaga cumva! Se numeste autoeducare, automotivare, cum?
As vrea sa stiu si eu cum se face concret.

Game on.

phoebs — Thu, 14 Dec 2006 23:22:19 +0000

Ne e bine. Cine a spus insa ca jocurile s-au terminat ? Chiar daca am reusit sa supravietuim primelor saptamani in care eram doar pe jumatate sinceri, asta nu inseamna ca nu mai avem bataie de cap… Alte provocari, alte dorinte, alte vise …

Stii ce as vrea eu ? Sa ma surprinzi … sa fie ora 1 noaptea .. si sa apari la usa mea. Asta ar inseamna multe, si in primul rand faptul ca ti-ai asumat un risc, si asta pentru mine. Imi place sa cred ca te fac sa vrei lucruri care nu ti-au mai dat prin cap pana acum. Acum, parca pur si simplu apar de nicaieri. Stii sentimentul, nu-i asa? Eu il traiesc rar de tot… insa as vrea sa il am mereu. Poti sa ma faci sa il am mereu? Eu am impresia ca pot sa te fac pe tine. Trebuie doar sa ma lasi sa ma simt libera. Nu e chiar asa usor. Tu nu stii, dar nici nu imi mai amintesc cum e sa simt ca pot face orice. Crezi ca e ceva ce gasesti pe toate drumurile? Nici n-as vrea sa fie, nu ar mai fi la fel de pretios. Uneori sa stii totusi ca as vrea sa gasesc la un chiosc cu dulciuri senzatia aia si sa imi cumpar in cantitate maaaaaaare .. dar maaaaaare, sa imi ajunga pentru toata viata. Nici nu stiu ce vreau. Dar sa trecem peste asta …

Poate ca spun ca nu stiu ce vreau ca sa ies cumva din asta. Poate ca nu am curaj sa spun tare ce vreau. Aici poate nici tu nu ma ajuti prea mult. Poate la ora 1 noaptea ti-as spune, daca m-ai lua pe nepregatite si n-as mai avea scapare, chiar in propria mea casa. Imi place uneori sa ma simt fara scapare, pentru ca am vrut amandoi sa ajungem acolo. Si totusi, e ciudat faptul ca mereu sunt surprinsa cand realizez ce mi se intampla ..

Ce sa ne mai jucam? Vrei jocul acela cu minutul de sinceritate? Timp de 1 minut, fiecare spune doar lucruri adevarate. Ah, dar noi nu avem nevoie de el, nu? Stai sa ma mai gandesc… Hai sa jucam ascunselea. Am loc in dulap, dar tu sa te prefaci ca nu stii. Oricum, ideea de baza aici e ca ma cauti sub pat si eu vin peste tine, si ajungem in final sub patura. Stiu ca stiai, dar imi place mie sa spun Astea sunt jocuri nevinovate, dar ce facem in realitate…

Hai sa trec la chestiuni serioase. Ma enervezi ca folosesti blog-ul ca sa imi spui lucruri (si eu fac la fel acum, dar fa-te ca nu observi) desi ma simt bine cand stiu ca despre mine scrii acolo… Stii ce ma gandeam? Ca daca ar aparea nori gri intr-o zi, putem sa ne transmitem mesaje ascunse asa. Vezi ca atunci nu voi mai recunoaste nimic

Am gasit cea mai prosteasca dorinta a mea. As vrea sa am o carte groaaasa, in care sa scrie tot ce trebuie sa stiu despre o relatie. Cand ceva merge rau, sa caut frumos la cuprins…

- Pare un pic distant ………………………………………………………..pagina 5

- E trist ………………………………………………………………………….pagina 10

- Simti ca nu iti spune tot ………………………………………………….pagina 168

- Vrei sa-i spui cat tii la el ………………………………………………….pagina 590

- Vrei sa il enervezi ………………………………………………………….pagina 647

- Vrei sa il intrigi …………………………………………………………….pagina 800

Hai, nu mai rade… mi s-ar rezolva majoritatea problemelor. Si ai fi si tu fericit. Nu te mai uita neincrezator, pentru ca oricum nu ti-as spune de carte. Ai crede ca esti cel mai norocos baiat. Da… s-ar duce naturaletea si spontaneitatea… si nu ai mai avea de ce sa razi de mine. Asa e. Tu n-ai cumpara o astfel de carte? Mai ales ca eu ma distrez cand tu esti incurcat si nu mai stii ce sa faci. Dar te ajut mereu … si imi place sa fac asta.

Gata cu cartile, si sfaturile, si retetele. Cine are nevoie de ele? Keep playin`, babe

Notice: tot ce scrie aici e pura fictiune.

Monday November 6, 2006 – 01:26am (EET)

Marketing “relational”.

phoebs — Thu, 14 Dec 2006 23:20:38 +0000

Nu stiu de ce … parca de la un timp, relatiile au devenit ceva comercial. Ceva superficial. Asta vad eu in jur si nu ma incanta deloc. Putem sa vorbim de marketing intr-o relatie? Avem un produs … relatia, din care cei 2 au beneficii… Ai de ales din .. milioane de “produse”. Si totusi alegi ceva despre care stii ceva, pe care il constientizezi macar. Awarness… Te confrunti, ca orice consumator, cu the tirany of choice… nu stii ce sa alegi pentru ca esti pur si simplu invadat. Sa spunem ca am ales ceva… de fapt ne-am ales reciproc. Si incepem o relatie. Poate acest cuvant nu merita sa fie spus aici, pentru ca sensul la care ma gandesc eu este mult prea profund pentru ce descriu …

Si .. suntem 2. Ce conteaza cum ne-am cunoscut? Niste elemente sunt mereu aceleasi. Ne-am dat usor de inteles ce vrem unul de la altul. Mi-ai vorbit despre placere si satisfactie, iar eu te-am crezut… Ce sa zic, o reclama reusita. Mi-ai spus povesti despre relatii, despre ce pot simti si unde pot ajunge. Mi-ar fi bine cu tine si tie, normal, ti se pare ca am o atingere magica asupra ta. Cuvintele au fost cheia. Pretul nu mi s-a parut prea mare, desi ai incercat mult sa afli de la mine cat as da eu pe tine. Si mai ales in ce masuram… A mers totul foarte usor, pentru ca, deh, viteza face legea si concurenta e serioasa. Te-ai diferentiat tu prin ceva… ai reusit sa ma citesti un pic, atat cat a trebuit ca sa te pozitionezi in mintea mea. Oricum, am cazut de acord .. ca we share something. Se gandeste vreunul din noi la ziua de maine? In povestea asta nu. Noi vrem relatia si beneficiile din ea. Cand ele nu mai exista, nici nu trebuie sa spui adio. Iti iei la revedere de la un produs cand renunti la el?

Este evident. Ceva lipseste. Stii si tu ce. Dar acesta nu este un blog despre dragoste, despre sentimente sau despre profunzime. Nu. Aici si acum aceste cuvinte nu au nici o semnificatie pentru mine. Este vorba despre relatie ca produs care aduce satisfactii ambilor parteneri. Si, cum spunea un prieten bun, foarte amuzanta chestie, se confrunta cu uzura fizica si morala.

Uzura fizica … e mai greu de explicat. Dar daca facem un efort, exista si ea. Ceea ce vreau sa subliniez este uzura morala. Sa nu o confunzi cumva cu nopti nedormite de dragul ei/lui, cu grija, cu o iubire pasionala sau cu dorul. Nu .. poate enervare, senzatia ca te-ai saturat, plictiseala… asta inseamna uzura morala. Ele te fac usor usor … sa cauti alta “relatie” (si cand se umple de praf, e simplu… inlocuieste-l cu alt pamatuf pufos)

Ce alte cuvinte nu au ce cauta aici? incredere, a simti, te iubesc, siguranta, impreuna, imi pasa, sincer, suflet, salveaza-ma, fluturi (ma rog, poate astia da, dar oricum… fara importanta)

Dar… cine are nevoie de ele? Let`s make it simple, my friend…

Tuesday October 10, 2006 – 01:23am (EEST)

Ne jucam?

phoebs — Thu, 14 Dec 2006 23:15:25 +0000

M-ai cunoscut de 5 minute, iti place de mine si ai vrea sa fim cel putin prieteni. Te gandesti insa .. ca trebuie sa trecem prin niste etape pana ajungem acolo, dar nu neaparat pentru ca ar fi nevoie, pentru ca tu de fapt stii ca ne vom intelege, ci pentru ca … asa trebuie. S-ar putea sa crezi ca eu mi-as face o parere gresita despre tine, ca ai cine stie ce intentii necurate… asa ca urmezi schema deja cunoscuta si incerci sa nu arzi etape. S-ar putea sa ai dreptate si sa fiu exact asa cum iti imaginezi. S-ar putea insa sa nu.

S-ar putea sa tin foarte mult sa treaca acel timp ca sa ne cunoastem, eventual sa vorbim pe net sau la telefon, tu sa incerci sa imi sugerezi subtil ca ai vrea sa avem o relatie serioasa, eu sa ma prefac la inceput ca nu inteleg, de teama ca tu sa nu crezi ca iti merge asa usor cu mine. Tu sa imi spui ca te atrag, eu sa zambesc si sa iti dau de inteles ca … nici tu nu imi esti indiferent. Dar doar atat deocamdata… e prea devreme pentru mai mult…

S-ar putea ca eu sa imi doresc sa iti spun din prima seara sa urci pana la mine, dar sa nu o fac de teama ca tu sa nu ma intelegi gresit. Tu ai fi vrut sa te arunci in bratele mele pentru ca iti era prea drag de mine, dar te-ai abtinut .. ca sa nu pari slab sau pentru ca eu sa nu ma sperii…

Incerci sa iti dai seama in continuu ce astept eu de la tine si ce trebuie sa faci pentru ca sa mi se para totul natural si nefortat .. fara sa constientizezi ca de fapt .. planifici totul. Nici eu nu sunt diferita .. procedez la fel ca tine, dar imi doresc sa scap de toate astea. Ma intreb daca nu ai vrea si tu …

Eu fac eforturi ca tu sa ai exact acea imagine despre mine, ceva de genul “You can tell by the way she walks she rules the world” … si incerc sa te citesc, sa trec dincolo de imaginea ta de “They call me superman, I`m here to rescue you” Bineinteles ca si tu incerci sa ma citesti. Reusim amandoi sa vedem mai mult decat vrea celalalt sa arate .. si de fapt asta ne atrage unul la altul.

Apoi incet incet, cand credem amandoi ca a trecut un timp si suntem acoperiti, putem sa facem ce voiam de la inceput. Atunci tu vei avea impresia ca ai facut totul ca la carte, ca ai bifat momentele cheie si ca eu acum pot avea incredere in tine .. te-ar mira sa nu fie asa, la fel cum te-ar mira si sa am incredere in tine din prima clipa.

Acum, oricum, suntem deja evoluati. Am trecut de jocurile de inceput, de intregul ritual al discutiilor cu mesaje ascunse si al intalnirilor in care faceam totul ca sa nu ne tradeze nici privirea, nici zambetul, nici gesturile. Am reusit sa supravietuim. Rasuflii usurat, nu? Acum .. poti sa fii sincer cu mine pana la capat si chiar incepem sa radem unul de celalalt .. Tu imi povestesti cum te-ai abtinut sa ma iei atunci in brate, iar eu cum asteptam cate un minut, doua, inainte sa iti raspund pe net… Au alte semnficatii acum … Si totusi .. am pierdut atata timp! si iti spun atunci .. ca as fi vrut sa scap de toate formalitatile si sa fiu sincera. Si sa fii si tu. De atunci, din primul moment. Si tu, de parca nu ai stii de ce, ma intrebi de ce nu am facut-o! Tu de ce nu ai facut-o?

Orice joc are regulile lui…

Saturday September 16, 2006 – 06:37pm (EEST)