Entries Tagged as 'Eh'

Culoare!

Eu sunt o persoana colorata (sa ignoram faptul ca acum sunt in blugi inchisi, pulover negru subtire si esarfa neagra, e o exceptie :P ) si imi place sa folosesc influenta culorilor, pentru ca stiu ca e puternica. Citeam in Design Yourself cum oamenii se tem de culori si de efectul pe care l-ar avea asupra celorlalti faptul ca porti o anumita culoare sau culori puternice. Am observat si eu asta, de nenumarate ori, si nu pot sa mi-o explic. Tin minte si-acum ca aveam o colega de liceu care se imbraca doar in negru si era bruneta. Ma intrebam des cum a fost influentat psihicul ei de modul in care se imbraca.

Intr-adevar, am simtit si eu ceva reactii la un mod de imbracaminte foarte colorat, de exemplu, dar nu le-am interpretat niciodata ca fiind ceva negativ. Oamenii colorati imi sunt simpatici imediat, pentru ca faptul ca s-au exprimat pe ei prin intermediul culorilor arata ca nu se tem sa fie ei insisi. Imi place sa fiu pata de culoare de la o petrecere, de la un eveniment, de pe strada si nu inteleg de ce exista inca doar “pete de culoare”. Totul poate fi colorat: umbrela cu care mergi intr-o zi si-asa mohorata, valiza cu care pleci in calatorie – ca tot e motiv de bucurie, pantofii cu care mergi pe strada, esarfa de la gat, peretii camerei, laptopul sau mp3-player-ul, geanta, peretii exteriori ai casei, florile din vaza, literele si background-ul prezentarii, cravata, unghiile, ramele ochelarilor (imi iau si eu, promit :) ) Nu inteleg de ce le plac oamenilor asa mult culorile inchise, mai ales cand vine vorba de aparatura electrocasnica. Ati vazut voi un aragaz verde sau un frigider albastru? Niciodata! Eu am suferit pe chestia asta cand mi-am cumparat chestii pentru casa, mai ales la capitolul laptop. Nu cred ca s-au schimbat prea mult lucrurile nici la momentul actual. Cel putin, acum cand vreau sa-mi iau un aparat digital, nu.

Simt asa o retinere fata de ideea de a ne exprima prin intermediul culorilor si nu stiu exact de unde se trage. Poate sa fie lipsa de chef sau de timp pentru a sta sa te gandesti si sa cauti chiar culori care ti-ar spune ceva, se poate sa nu-ti pese, se poate sa nu-ti placa sa iesi in evidenta, se poate sa fii un om care se conformeaza cu camasi albe clasice si pantofi negri si laptop gri si pereti bej si flori albe si … mda.

Later edit: mi-am luat un aparat digital rosu, cu mare chin :)

Eu cu mine

Cred ca e buna ideea de a petrece cateva zile doar cu tine, odata la nu stiu cat timp. Eu mereu am simtit nevoia de un loc doar al meu, de cateva ore doar cu mine, in care sa ma intreb ce am mai facut, cum imi mai e, sa fac curatenie prin ganduri, sa le pun la locul lor si sa sterg praful. Asa ca mi-am luat o mica vacanta si m-am dus sa stau cu mine. Cred cu tarie ca cei care pot fi fericiti cu ceilalti, pot fi foarte fericiti si singuri. Sunt pana la urma aceleasi resurse, folosite oarecum diferit. Nu stiu de unde frica aia de a sta la o cafenea si a bea un capuccino singur, sau de a merge la un concert doar tu, pentru ca nu ai mai gasit pe nimeni care sa poata merge. Daca esti doar cu tine, intreaga atentie iti este indreptata spre propria persoana, iar asta face minuni.in ceea ce priveste autocunoasterea. Eu, una, am gasit atatea moduri de a-mi petrece timpul, ca nu voiam sa ma mai intorc. Nu m-am plictisit nici un moment, pentru ca am fost cu cea mai buna prietena a mea. Am facut ce am avut chef, m-am dus unde am vrut, am mancat ce am vrut, am ascultat conversatii in italiana cum ca porumbeii ar fi inutili :), mi-am pus o multime de intrebari si mi-am facut o gramada de provizii de buna dispozitie pentru la intoarcere, m-am distrat, am cantat si am dansat, m-am incarcat cu energie pentru ani buni si am visat in cantitati uriase. Daca stii in ce cantitati sa iti oferi momente de singuratate, pot fi foarte benefice si pot face minuni si in ceea ce priveste relatiile cu ceilalti. Saptamana asta n-am vorbit cu aproape nimeni, am evitat aproape orice contact, pentru ca am vrut sa comunic doar cu mine, sa nu simt ca ma imprastii in mii de parti, cum mi se intampla in fiecare zi, cand vorbesc cu zeci de persoane.

Ei bine, pentru ca se stie ca lucrurile pe care nu le mai avem devin foarte pretioase, asa au devenit si momentele cand ii voi revedea pe toti cei la care tin asa de mult, ignorati voit si aruncati “ingrat” intr-un colt neaccesat al mintii. Dar ei au inteles si m-au lasat in pace. Stiu ca ma voi intoarce la ei, pentru ca n-as putea trai fara, mai mult de o saptamana.

Weekend eco

Am avut un weekend dragut, m-am plimbat prin parc si m-am bucurat de soare. Sunt incantata sa vad lansata o campanie eco, Capitala creste verde, sa vad ca lucrurile incep sa se miste si ca exista si oameni carora le pasa. Am fost surprinsa placut ca si Primaria Capitalei e unul dintre initiatorii campaniei.

Am fost la Targul de Flori (mi-am luat si 2 trandafiri la ghiveci de acolo, unul alb si unul rosu), era o atmosfera numai buna de stat la povesti si admirat natura. Parcul Cismigiu nu se compara cu niciun alt parc, asta e clar! Mereu ma pierd prin el si nu vreau sa-l invat niciodata, imi place sa-l descopar iar si iar si sa ma surprinda cu ceva de fiecare data. In cadrul aceleiasi campanii a mai fost si un circuit de biciclete rosii, date cadou de Coca Cola si un concert seara, pentru care se spune ca energia a fost furnizata de oameni care au pedalat. Nu stiu ce sa zic despre asta. Am citit pe site ca a fost si o conferinta, unde Sorin Oprescu urma sa faca publica prima strategie de dezvoltare si implementare a proiectelor ecologice in Capitala.

Am ajuns apoi si la Targul de produse bio, spre sfarsit din pacate, mai mult ca sa-l bifam, dar si la targul de antichitati de la Muzeul de Istorie.

Asta da weekend eco! :)

cine esti pe twitter?

Comunicam prin multe canale, asta e clar. Si prin fiecare dintre ele spunem ceva despre noi. Cine esti pe twitter? Poti afla pe www.tweetstats.com si te invata Octav cum sa-l folosesti repede.

Norisorul meu mai jos:

Craciun

Desi m-am obisnuit sa scriu cate ceva de Craciun, cred ca anul asta am sa sar peste ganduri de genul asta. Imi simt mintea cam goala si cam fara idei, plus ca mi se pare ca am zis foarte bine cum am zis anul trecut – a se reciti! Ma bucura sa constat ca, desi trece timpul, imi plac la fel de mult posturile pe care le scriu. Anul asta sunt cam putine sentimente de impartasit, iar cele care au fost, s-au dus la cine trebuie. Tot ce mi-am propus Craciunul asta este sa spun tuturor ce simt, ca sa fiu impacata cu mine. Cred ca m-am maturizat un pic :)

Urarea mea preferata anul acesta este: “Sa ai un Craciun de poveste!” Ei bine, asta iti urez, draga cititorule! :)