Entries Tagged as 'dezvoltare personala'

Provocarea lunii august

Am inceput sa prind gustul provocarilor cu mine insami. Imi place sa stabilesc niste reguli ale jocului si sa le respect, ca sa imi demonstrez ca pot si ca am taria de a nu ceda tentatiilor. Nu vreau sa pierd :)

In luna august, mi-am luat o provocare si mai grea, dar si mai benefica pentru mine. Nu voi mai manca dupa ora 21:00, indiferent ce se intampla. E mai grea decat cea anterioara, pentru ca, de obicei, mananc dupa ora 21:00 aproape in fiecare zi. Nu am ore regulate de masa (si mi se face foame tarziu) sau imi iau dulciuri mergand spre casa. Ei bine, s-a terminat cu ele:) Nu va fi usor, stau si scriu la ora 00:30 asteptand deja sa se faca maine :)

Provocarea vegetariana – completed

S-a terminat luna iulie si, odata cu ea si provocarea mea vegetariana. Am rezistat eroic, am invatat niste lucruri si am mai pus niste caramizi la disciplina mentala. Trebuie sa va marturisesc si ca, la un anumit moment, am mancat pizza de pe care m-am chinuit sa dau jos sunca… dar am renuntat repede. It just didn`t feel right:) Cu ce am ramas in urma acestei provocari:
- daca imi pun ceva in minte devin focusata pe obiectiv si construiesc un zid puternic in calea tentatiilor
- e foarte greu sa te descurci daca nu ai si cadrul pentru asta si multe variante din care sa alegi. In acest caz, vegetarienii nu au prea multe optiuni, iar unele dintre ele sunt de-a dreptul jenante: iti scoatem carnea din supa, daca vrei. De parca nu a fost acolo…
- daca ai niste restrictii incepi sa te concentrezi pe gasirea unor solutii alternative, in cazul meu mancare buna, fara carne, gatita din legume. M-am prins ca sosurile sunt cheia si am de gand sa experimentez mult:)
- nu simt lipsa carnii si nu am suferit decat atunci cand mancarurile aratau de-a dreptul incredibil

Provocarile astea nu au numai rolul de a ma face disciplinata, ele sunt alese si pentru a aduce schimbari pozitive in anumite zone din viata mea. Primele la care m-am gandit sunt cele despre mancare, pentru ca acolo am observat ca fac totul exact cand si cum am chef, fara vreo regula. In plus, vreau sa raman cu lucruri invatate si poate chiar sa imi integrez in comportamentul de zi cu zi aceste decizii. Astazi, in prima zi din august, am putut manca din nou carne, dar … nu am vrut :) Vreau sa duc mai departe ideea si sa mananc carne doar din cand in cand, atunci cand simt cu adevarat nevoia. Sa inceapa urmatoarea provocare!:)

We are all humans

Stiti, tocmai mi-am mai dat seama de o chestie. De fapt, imi tot dau seama in continuu, de vreo 2 saptamani incoace, de cand am fost la Landmark Forum. In mintea mea plina de intrebari si interpretari care mai de care mai departe de realitate, eu chiar credeam ca unii oameni se apropie de perfectiune. Stiti cum e, in anumite momente oricine e mai bun decat noi. Iar unii par a fi extrem de buni, in aproape orice secunda. Si, de fapt, toti avem impresia asta la un moment dat despre alti oameni. Ce e cel mai amuzant e ca e o prostie total neadevarata! Toti avem probleme, toti avem lucruri nerezolvate, toti avem iubiti din liceu pe care i-am iubit si care ne-au parasit, toti am simtit in anumite situatii ca nu suntem acceptati sau ca nu avem nimic in comun cu restul, toti avem o persoana pe care chiar am iubit-o si care nu a stiut ce simtim (sau s-a prefacut intotdeauna ca nu isi da seama), toti avem perioade in care nu stim ce sa spunem, ce gandim, ce dorim, cum sa reactionam, toti am avut momente in care am luat niste decizii atat de proaste, incat ne e si rusine sa recunoastem, toti avem momente in care am fost stupizi, lasi, timizi, lipsiti de incredere, nehotarati, mincinosi, duplicitari, profitori, rautaciosi, egoisti, falsi, fricosi, fraieri.

Hai sa ii coboram de pe piedestalul pe care i-am urcat fara motiv pe anumiti oameni. Fie ca e vorba despre domnul la costum cu care lucrezi zi de zi si pe care il numesti sef, care pare perfect si care ia mereu cele mai bune decizii, fie ca vorbim de managerul caruia te chinui sa ii vinzi ceva, fie ca vorbim de fata draguta cu ochi verzi pe care vrei sa o scoti de mult in oras. Toti suntem la fel, de fapt. Avem temeri, avem retineri, avem indoieli si senzatia ca cineva ne va face ceva rau, at some point, ca nu vom fi de ajuns, ca nu vom fi iubiti, ca nu vom fi destul de buni pentru cineva. We are all racketeers (racket = un tipar care se tot repeta, si de care nu poti sa scapi, probleme stupide care-s doar in mintea noastra)

Provocarea vegetariana (II)

Provocarea vegetariana e inca in picioare, am fost o eroina de mai multe ori:) Dupa italian si thailandez am ajuns la chinezesc si turcesc (v-am spus ca pe strada unde faceam cursul erau multe restaurante) si a fost din nou greeu sa rezist si m-am consolat frumos cu paste cu legume si chestii de genul. Imi dau seama cat e de grea viata de vegetarian, din 3 motive: la inceput, parca ti se pare ca daca nu ai carne, nu e consistent si nu e de ajuns ce mananci; apoi, ti se pare ca mancarea nu are suficient gust sau ca nu e cine stie ce, eu am avut impresia ca ratam super experiente culinare si ca luam premiul de consolare; in al treilea rand, oferta pentru vegetarieni e subtire tare, la Londra, nu mai zic de Bucuresti. E foarte greu sa fii ok cand ai de ales din 5 feluri, cand carnivorii au de ales din zeci.

Dupa zilele cu restaurantele exotice, nu stiu cine m-a pus sa merg la Harrods. Acolo au un mic paradis cu mancaruri extraordinare. Mi-am luat niste pachetele de primavara, niste humus si niste cartofi la cuptor si am fugit :) N-au fost rele, recunosc, dar in comparatie cu ce era…

Last but not least, dupa ce m-am intors de la Londra, am ajuns in Bulgaria, weekend-ul trecut. Am mancat la un restaurant minunat, unde toti si-au luat niste chestii super complexe si foarte aratoase. In acest caz, am mancat… budinca de cartofi cu mozzarella si spanac, foooarte buna!:)

Am avut o mica indoiala daca sa mananc ceva care avea de fapt carne, dar sa indepartez carnea. Asa a fost ieri la ziua prietenei mele bune Iulia, care ne-a luat pizza. Am renuntat, simteam ca nu e ok.

Mai am, deci, o saptamana fara carne, si ma simt ciudat. Intr-o lume in care oamenii sunt obisnuiti sa manance cu totul altfel, e greu. Si, asa cum spunea Marin, un tip foarte interesant pe care l-am cunoscut recent, trebuie sa invatam la varsta asta sa mancam corect si sanatos. Stiu ca si eu sunt foarte departe de asta si ca la mine e pentru disciplina mentala, dar ma concentrez tot mai mult pe solutii. Simt ca sunt pe calea cea buna, pentru ca am inceput sa ma intreb daca merita sa mananc anumite lucruri. La fast food am renuntat, de exemplu. Si merg inainte:)

Stories, stories, stories

Haideti sa va spun ce-am descoperit eu despre ce facem noi, oamenii, most of the time! Interpretam si cream povesti in capul nostru, care se pricepe asaaaaaa de bine la asta! Nimic nu scapa, orice ar fi, la orice ora, despre orice si oricine, noi stim exact:
- ce inseamna acea privire pe care ti-a aruncat-o cineva pe strada
- ce a vrut de fapt sa spuna D. cand l-am intrebat ceva
- ce inseamna ca nu te-a invitat X undeva
- ce inseamna ca nu te-a sunat V. aseara
- ce inseamna ca prietenii tai nu au vrut sa mearga cu tine undeva

E o nebunie! E … incurcat, dar asa stau lucrurile. Oamenii sunt singura specie care ataseaza semnificatii oricarui fapt. Asa cum spuneam cineva, “credeti ca un caine se intreaba “oare cum va fi relatia noastra acum cand avem pui impreuna?”:))

Si stiti ce e rau? Faptul ca realitatea se indeparteaza treptat, treptat, pentru ca noi suntem mult mai preocupati sa interpretam si sa ne dam noi cu parerea despre ce semnifica de fapt fiecare actiune. La intalnirea din seara de final le spuneam tuturor “I was such a drama queen, one of the best. It makes me laugh”, pentru ca eu sunt dintre cei care traiesc foarte mult in mintea proprie. Nu m-am obosit de prea multe ori sa merg si sa ii intreb pe oameni ce isi doresc de fapt, care e adevarata lor parere sau ce simt ei, a fost mai usor pentru mine sa cred ca stiu deja, pe baza unor indicii minuscule, aproape inexistente, care puteau inseamna si alte 100 de chestii. Si sa nu mai spun ca oamenii mereu aleg varianta cea mai rea, ca sa se protejeze. Din poveste in poveste, e usor de ajuns intr-o zona in care nu mai inteleg nimic si in care nimic nu functioneaza. Lucru evident, avand in vedere ca am plecat de la o interpretare gresita, pe care am tot construit.

Ei, acum vreau sa ies! E mai simplu decat pare, pentru ca toti oamenii cu care am vorbit pana acum mi-au facut o multime de surprize. In 100% din cazuri, ce credeam eu eram tare departe de adevar si era mult mai bine:)) Asa ca m-am tot mirat, am tot zambit, am tot stat zilele astea sa dezleg fire de relatii catalogate de mult ca pierdute/ratate/fara sens. Daca primiti un mail/telefon de la mine zilele astea, inseamna ca vreau sa va spun lucruri si sa aflu ce simtiti/ganditi. Si, pe ici pe colo, sa repar :)

In plus, ma surprind tot mai des interpretand actiunile celoralti. E un exercitiu exersat ani intregi si nu e usor sa renunti, macar partial. Dar vreau sa pot macar ca, atunci cand incep sa atasez semnificatii, fara sa am vreo baza, sa ma pun pe pauza. O sa fie fun :)