Am inscris proiectul la 2 categorii si speram ca vom castiga macar un premiu. Inscrierea a luat ceva timp, ne-am chinuit cu formularul, apoi cu materiale, insa simteam ca merita. La Gala au fost multi dintre colegii nostri si chiar sunt incantata ca au venit asa multi, inclusiv dintre cei noi. Ne-am asezat unii langa altii si am asteptat sa vina randul categoriilor noastre. M-am prins abia in sala ca nu aveam un discurs, in caz de ceva, asa ca am schitat cateva cuvinte pe telefon…in caz de. Cu cat se apropiau sectiunile noastre, cu atat imi batea inima mai tare… Si a venit prima. Comportament civic si participare publica. Locul I … Let`s Do It, Romania! Doamne cum imi tremurau picioarele… eram si pe tocuri, a fost asa greu sa urc scarile… la un moment dat am crezut ca nu o sa pot, m-am si oprit. Intr-un final am ajuns pe scena, impreuna cu toata gasca, pentru ca am urcat toti… in timpul ce rula pe scena un filmulet facut cu ceva zile in urma, in care prezentam LDIR. Am intrebat-o pe Ana daca nu zice ea prima ceva si a zis ca nu, asa ca am spus eu cateva lucruri. Mi se intampla des ca, in momentul in care ajung in fata multimii, sa devina totul clar si sa stiu exact ce am de spus. Asa a fost si acum si mi s-a parut ca am vorbit bine (dupa, cand am vazut inregistrarea, mi-au sarit in ochi toate pauzele si repetitiile…in fine ). Ce ma mai ingrijora era filmuletul, unde abia am vorbit un minut. Arata mult mai bine decat ma asteptam! Ana a multumit tuturor si am coborat, cu bine. Am dat si un scurt interviu la Radio Romania Cultural si am ajuns la loc.

Peste ceva vreme…din nou sectiunea noastra! Proiecte si campanii de voluntariat si premiul I … Let`s Do It, Romania! Am urcat din nou pe scena, de data asta doar cu Ana si am spus cateva lucruri despre ce vom face in 2011. A fost un pic mai usor

La final, am sperat sa luam si marele premiu. N-a fost sa fie, dar ne-am pozat entuziasmati pe scena, in hol, pe scari, la panou, all over the place! A fost frumos si am fost super fericiti! Ne-am dus direct sa sarbatorim, in Centrul Vechi. Multumim tuturor colegilor nostri din tara, pentru ca si datorita lor proiectul a fost un succes!

Multumim inca o data pentru premii si felicitari tuturor proiectelor inscrise! Am vazut niste super oameni in seara asta, cu inimi mari mari de tot!

Acum simt ca au meritat cele 2 nopti pierdute scriind la case, cand nu gaseam cuvintele cele mai potrivite, cand tot descopeream lucruri in plus de adaugat, pentru ca facusem atat de multe!!!! A fost extrem de greu sa ma incadrez in cateva pagini, pentru ca proiectul e gigant. Ma bucur mult ca ne-am decis sa ne inscriem, a fost  o miscare pe ultima suta de metri, cu 2 zile inainte de DDL. Noroc ca Alex s-a ocupat de traducere si Anamaria de inscriere, cu tot ce a presupus ea. Sunt super incantata!

LDIR are un potential fabulos pentru premii… asa ca ne vom inscrie in toate competitiile posibile Beware!

We did it again!

01:30 – am plecat de la Mediasat impreuna cu Nara, care a venit din Slovenia special pentru actiunea noastra si care a stat la mine. Am stabilit ca ne vedem toti peste cateva ore, la 7 mai precis. Stiu ca am adormit dupa un masaj extraordinar (se pricepe Nara bine de tot la asta) si ca era sa nu ma trezesc.

05:00 - Liana ne da un mesaj tuturor, de trezire si mobilizare. Asta e ziua pentru care ne agitam de un an! zicea ea, dar eu am mai stat pana pe la 6 si ceva. Si apoi…

06:45 – eram in taxi, spre Mediasat, impreuna cu Nara, cu tricoul LDIR pe mine, extrem de vesela si gata de actiune. Am auzit la radio o stire despre actiunea noastra si a fost primul semn ca urma sa fie bine. Ne-am inveselit si mai mult si am vorbit putin cu taximetristul care ne-a zis ca a fost foarte mediatizata actiunea si ca stie de ea.

07:20 – in sediul Mediasat destula lume ajunsese deja. Ana, colega mea draga de la comunicare – nicaieri. Ne-am prins toti ca nu se trezise (era de asteptat la cat a tras de ea lunile astea). Am decis impreuna cu Silvia sa mergem sa o trezim, nu putea rata ziua cea mare! Am prins un taxi din zbor, am mers ca vantul si ca gandul cu o taximetrista simpatica si am ajuns la Ana acasa. Aici – surpriza, am intrat intai in blocul gresit, apoi, la cel corect, nu reuseam sa deschidem usa!! Codul n-a mers, eram deja aproape de renuntare…cand…Silvia a deschis usa, numai ea stie cum! Am intrat, am sunat insistent, ne-a deschis colega Anei, am intrat peste Ana, care dormea linistita, cu toate telefoanele sunand in continuu. Ana s-a trezit linistita (mult prea linistita, if u ask me, pentru ora care era) si in 20 minute eram inapoi la Mediasat…

08:15: nebunia incepuse, voluntarii erau deja la punctele de inregistrare! Lucrurile nu mergeau tocmai bine, auzeam din toate partile numai vesti rele: ca unii oameni nu erau la locul lor, ca altii de-abia montau cortul la Bricostore Baneasa (Veronica mi-a zis asta, cea care la 7:30 era la inregistrare), asa ca am decis: trebuia sa mergem sa ii ajutam! Ne-am impartit, iar eu cu Mihai si Alina Bogdan ne-am indreptat spre Baneasa, in special pentru ca urma sa avem o interventie la ora 9:20 la Pro TV, prima de la curatenie. Eram foarte agitata, pentru ca nu stiam cum voi ajuta exact acolo. Nu stiam cum se inscrie lumea, nu stiam ce sa le explic, nu stiam cum e cu transportul la mormane (RATB-ul ne-a ajutat cu autobuze pentru voluntari) Ma temeam ca voi da de o multime de oameni furiosi si dezamagiti de noi, vedeam deja articolele din presa despre proasta organizare LDIR. Ajunsi acolo, erau intr-adevar multi oameni care asteptau, insa erau calmi si totul parea sub control. Ionut Tunaru era cel care raspundea la toate intrebarile, iar eu chiar nu stiam cum pot sa ma implic. Aveam insa un scop: sa aducem voluntari la Baneasa pana la 9:20, pentru ca cei de la Pro voiau sa aiba ce filma! Asa ca l-am stresat pe Ionut sa adunam voluntarii, sa ii bagam in autobuz si sa plecam, dupa indelungi rugaminti si batai de cap. Dar in autobuz a fost superb, m-am simtit ca-n excursie. Lumea era vesela, canta, le-am facut multe poze.

9:20 – am ajuns la timp la Baneasa, voluntarii au fost debarcati si au inceput sa se raspandeasca peste tot. Irina de la Pro era multumita de imaginile pe care le-au filmat, iar eu am dat si o scurta declaratie.Si eu si Ionut eram mai linistiti, dupa cat l-am stresat si m-am stresat sa ajungem la timp. Dar era frumos, i-am pozat pe voluntari, toata lumea plecase la vanatoarea de gunoaie!

10:30 – printr-un mare noroc, dragii nostri colegi Stefan, Silvia si Adina au venit sa ne ia de la Baneasa si astfel a inceput aventura noastra in 5 pe teren. Mergand prin zona gradinii zoologice, am descoperit ceva fantastic: copiii de la Institutul Britanic, impreuna cu profesorii lor, erau gata de actiune. Aratau minunat, aveau si bannere cu LDIR, desenate de ei, sepcute, manusi, saci, totul aranjat ca la carte. Ne-au primit ca pe niste eroi, am facut poze de grup, acela a fost momentul cand am simtit ca merita, si merita tare de tot. Toti simteam ca plutim, eram extrem de energizati si increzatori. Lucrurile se intamplau, iar noi creasem totul!

11:30 – urmatoarea noastra oprire a fost Moara Vlasiei, unde Stefan avea de lasat niste saci. Pe drum m-am intalnit cu cateva colege de liceu, pe care, sincer, nu m-as fi asteptat sa le vad niciodata acolo. Erau echipate, bucuroase de experienta si parca si sa ma vada. Uimitor, pe bune! Cum stateam noi opriti, o masina a trecut pe langa noi si a facut dreapta, cazand un pic in sant. N-a fost nimic grav, dar niste politisti din preajma au venit repede sa vada ce se intamplase. Soferul trasese aiurea de volan, atat.
Ajunsi la Moara Vlasiei, am primit si un telefon de la TVR1, care voia sa filmeze cu noi. I-am chemat acolo, pentru ca erau si multi voluntari. Era frumos si aici, chiar si Monica Tatoiu curata cu spor, iar ea mi-a dat-o la telefon pe … Cristina Topescu, Prima TV, care si ea voia sa vorbeasca cu noi. Pentru ca urmatoarea opririe era tot la Baneasa (chemasem Pro-ul acolo pt urmatoarea interventie) am chemat-o tot acolo, impreuna cu Monica. Am dus saci, manusi, m-am intalnit si cu Bianca, colega mea de The Practice, convinsa pe ultima suta de metri sa se alature proiectului. Atunci mi-am dat seama ca balerinii mei verzi nu erau deloc potriviti cu situatia si ca urmau sa pateasca ceva rau rau pe bolovanii de pamant care erau pe acolo. Am incercat si sa ma descalt, dar era mult prea dureros. In fine, saci multi, lume harnica, mult gunoi, cam asta au gasit cei de la TVR cand au venit. Am vorbit pe rand, eu despre ideea generala, Stefan despre sponsorizarile din proiect, iar Ionut despre numarul de volunari cunoscut pana la acea ora. Era pe la 80 000 -100 000 la acel moment.

13:30 – back to Baneasa, pentru intalnirea cu Prima TV. Cristina Topescu era deja acolo, si a stat ceva timp de vorba cu noi. Eu si Ionut am vorbit din nou despre proiect si realizari, iar Cristina ne-a propus sa ne implicam si in alta cauza: cainii vagabonzi. Poate next time

14:15 – am plecat sa mancam ceva, desi mi-ar fi placut sa mai vedem un loc. Dupa o scurta vizita la punctul de inregistrare, am fost la Ikea, unde am laudat minunata prajitura Almond atat de tare, incat toti si-au luat si asta. Si au fost impresionati

15:30 – am ajuns la Mediasat, unde colegii mei lucrau de zor, fiecare cu ale lui. Noi am venit cu super vibe, pentru ca intr-adevar, daca nu ieseai pe teren, nu respirai cu adevarat proiectul. Eram multumiti si fericiti, iar lumea se chinuia sa stranga datele din teren. Nu stiam daca sa organizam conferinta de presa sau nu, pentru ca stiam ca presa scrisa nu vine duminica. Dupa multe consultari (inclusiv cu draga noastra Crenguta Rosu, care ne-a fost alaturi in tot acest timp si care a fost, desigur, si la curatenie) am decis sa o facem simplu, jos la Mediasat, pentru cine dorea. Ora 7 era cea anuntata, iar datele erau clar, preliminare.

18:00 – primele stiri incep sa apara, iar intreaga noastra echipa aplauda la materialul realizat de Cristina Topescu pe Prima TV. A fost o super atmosfera, oamenii se uitau la 2 televizoare, fericiti ca am reusit! Da, reusisem, ne apropiam de 150 000 de voluntari!

19:00 – un jurnalist de la Agerpress a venit sa afle cifrele, dupa ce am trimis un comunicat scurt de chemare a tuturor celor care vor vestea in direct. Au venit si cei de la Pro, care ne-au filmat pe toti, asa cum meritam. Liana a spus: Suntem mandri sa va spunem ca 150 000 de voluntari au participat astazi la curatenia nationala, iar noi am tipat “Am facut-o, Romania!” Da, o facusem. Am vazut si la Pro.

20:30 – am urmarit cel mai bun reportaj facut despre ziua de curatenie – cel de la TVR. Declaratiile noastre, alaturi de cele ale volunarilor, ale Monicai Tatoiu + Zoli invitat in platou, ca sa discute despre initiativa si despre efectele acesteia. La final, a fost lansata si intrebarea zilei, chiar despre asta. Asa se face, cand vorbim de o actiune de asemenea amploare! Aplauze multe multe, din nou!

20:45 - echipa de finantare ne-a facut o megasurpriza: ne-a adus tort si sampanie, ca sa sarbatorim reusita in stil mare. Am ciocnit, am mancat toti impreuna din tort, a fost minunat! Chiar am simtit ca am facut ceva extraordinar: toti oamenii aia au iesit sa curete tara datorita noua!!!! Si urma… petrecerea!!

21:00 – stateam in fata blocului impreuna cu Nara, pentru ca uitasem cheile la Mediasat. O asteptam pe sora mea sa mi le aduca pe ale ei, linisititi, stiind ca de fapt nu vom ajunge la 21:30 cand incepea totul. Am mai aranjat niste chestii prin telefon, m-am imbracat de sarbatoare si au zburat spre party!

22:00 – am ajuns la party, unde lumea deja se adunase. Am ales ca locatie fostul Twice, actual KulturHaus, unde am chemat toti partenerii, sponsorii, prietenii, presa, toti voluntarii care erau din Bucuresti si au vrut sa sarbatoreasca cu noi faptul ca am reusit. Aveam si o misiune – sa brifez MC-ul cu ce avea de zis. Desi la inceput stabilisem sa fie Stefan Murgeanu, mi-am dat seama ca s-ar potrivi mai bine cineva din proiect. Si cine ar fi fost mai buni decat Stefan si Ionut, 2 dintre membrii amuzanti si simpatici ai echipei? Le-am explicat succint ce aveau de zis si am trecut la urmatorul capitol: dansatorii (vedeti mai incolo ce-i cu ei). Venisera si erau in backstage, pentru ca aveau si minori cu ei. Nu prea intelegeau ce se intampla, dar i-am adus in club, unde am descoperit ca masa care era rezervata pentru fusese ocupata. Si imi spusesera de la inceput sa avem grija! A trebuit sa ridicam cativa oameni… dar am reusit sa rezolvam situatia. Peste ceva timp, ei s-au dus sa se schimbe.

23:00 – party-ul a inceput oficial, prin multumiri si anuntul despre numarul de voluntari mobilizati. Am anuntat si tombola, pe baza numerelor de pe flyerele LDIR de la intrare puteai castiga unul dintre cele 3 premii: premiul 3 – multi mici cu mustar; premiul 2 – un copac cu cioburi; premiul 1 – un grataaaaaaaaar!!! plus multe tricouri LDIR. Am ascuns si niste cravate prin club, pe care oricine le putea gasi si primi cadou. Acestea fiind spuse, echipa a fost invitata pe scena. A fost un moment superb, pe care era sa-l ratez, pentru ca eram in celalalt capat. Am fugit, am impins oameni (scuze!) si am ajuns… fiecare dintre noi a spus cateva cuvinte (eu am spus niste prostii, n-am avut deloc inspiratie) legat de ce a insemnat proiectul si ce am realizat noi, iar Nara si Heikki au fost si ei invitati pe scena. Am fost aplaudati intens, ce succes!

Am dat si premiile (dupa niste minute in care nu gaseam bolul!), cel mai tare moment fiind cand Liana, plictisita de atatea tricouri trase la sorti, a inceput sa arunce cu ele in public. A scapat repede, evident
In tot acest timp, eu incercam sa-mi dau seama daca dansatorii sunt gata. Mare stres am avut si cu asta! Ma gandeam ca trebuie sa ocolesc tot clubul ca sa ajung la ei, dar n-a fost cazul. M-am prins si eu in cele din urma ca backstage-ul comunica si altfel cu scena. Si, dupa ce echipa a impartasit experientele de proiect, a urmat trupa Performance, care a fost o aparitie electrizanta! Vorbisem cu Caisa de la Dansez pentru Tine sa facem un dans care sa transmita ideea de “we did it together” – sa porneasca de la cativa oameni si sa se raspandeasca peste tot, asa cum a fost si cu LDIR. Au fost extraordinari, toti eram hipnotizati, iar lumea a inceput sa danseze nebuneste, a fost superb!!

00:00 – 05:00 – cea mai tare petrecere la care am fost vreodata, si veti intelege de ce spun asta. Am avut o perioada in care am vrut sa il bat pe DJ (m-am si certat cu el) pentru ca punea o muzica absolut groaznica, mai ales dupa ce dansatorii incisesera bine spiritele. In timpul asta am baut impreuna cu Ana cocktail-ul Let`s Do It, Romania! care arata foarte frumos, colorat, asa cum i se potriveste unui proiect cu un astfel de logo
Si apoi… nu stiu cum, dar ne-am adunat toti si am inceput sa dansam. Sa dansam, sa facem poze, sa ne imbratisam. Da, stiu de la ce a pornit. De la imnul nostru drag, pe care DJ-ull initial ne-a zis ca nu ni-l poate pune. Ei bine, a putut. Iar noi … am explodat! Am tipat cu toate puterile “Tara mea este model!!”, am sarit, ne-am pupat, a fost incredibil! Am simtit implinirea aia adevarata, care e atat de rara, dar si atat de pretioasa! Au urmat si alte melodii unde am dansat toti, imbratisari multe, glume, cuvinte calde si multe multumiri. Ne-am conectat cum n-o ma facusem niciodata in lunile care au trecut. La asta ajuta petrecerile! Am descoperit ca eu si Andrei Cosuleanu facem echipa minunata la dans – cu tot felul de figuri si invarteli, ca Stefan e fan Depeche si ca Ionut Iordachescu stie tango… iar eu nu Nu mai voiam sa plecam…

Am reusit sa parasim clubul dupa 5 dimineata, cand practic ne-au dat afara (au aprins lumina) si am plecat impreuna cu Nara spre casa. Am mers pe jos, a fost frumos si racoare, ne-a prins si ploaia… a fost ceva unic, ceva care ne-a atins pe toti, am vazut-o si la colegii mei. Dupa aceasta zi, cred ca nimeni nu mai e la fel.

Am scris mult, stiu. Dar n-am cuvinte destule sa spun cum a fost de fapt.

Iar eu am fost cuminte si i-am raspuns la intrebari, in miez de noapte Totul aici.

Mai jos prezentarea, sper sa apara in curand si video. Enjoy!

Un interviu foarte simpatic a fost cel pe care l-am dat pentru Hotcity, acum cateva zile. Aici raspund la cela mai frecvente intrebari despre proiect, intr-o atmosfera prietenoasa si verde (la Gradina OAR, un loc deosebit). Mi-a placut mult interviul, pentru ca m-am inteles de minune cu Sana si Bimus, doi oameni incantatori.

Nu in ultimul rand, cateva declaratii date pentru Adevarul. si EVZ.

Au mai fost si aparitii la Radio Lynx si TVR Info, am sa revin cand am inregistrarea de acolo.

Let`s Do It!

- am lansat site-ul si blog-ul proiectului – site-ul pt lucruri serioase si stiri, blog-ul pentru partea informala, funny si mai apropiata de oameni
- am lansat pe blog un concurs cu poze cu gunoaie, din care alegem in fiecare zi poza zilei. Dupa o luna, Alex Galmeanu ne va ajuta sa alegem poza castigatoare a unui portret din materiale reciclabile
- am avut joia care a trecut conferinta oficiala de presa pentru lansarea proiectului, la Carturesti, la Mansarda. Superb loc pentru o conferinta de presa! Au fost destul de multi jurnalisti, mai multi decat ne-am fi asteptat. A fost semnat chiar acolo, in fata tuturor, protocolul cu Ministerul Mediului, pentru ca insusi Ministrul Mediului, Laslo Borbely a fost prezent. Lucrurile incep sa se miste
- am deschis inscrierile pentru coordonatori locali de echipe si pentru cartare. Trebuie sa facem harta deseurilor ca sa stim ce avem de curatat, nu? Inscrieti-va pentru ce simtiti ca puteti ajuta! Avem si bannere noi pentru bloggeri, disponibile aici. De asemenea, cautam oameni pentru echipa centrala! La echipa de comunicare sunt o multime de lucruri provocatoare de facut, asa ca scrieti-ne, daca sunteti pasionati!
- au inceput si aparitiile media. Joi am fost in echipa la Hotnews, pentru o intalnire online cu cititori si jurnalisti din presa locala. Vineri am avut o interventie la RFI Romania, in timpul emisiunii de dimineata, iar astazi am fost invitata, impreuna cu colegul meu Mihai, din departamentul de logistica, la emisiunea Planeta Verde, tot de la RFI Romania. Puteti vedea inregistrarea emisiunii aici, pentru ca a fost si filmata.
- pregatim implicarea persoanelor publice in campania de comunicare

Trebuie sa credeti cu noi ca se poate! Avem nevoie de sustinerea tuturor ca sa transformam intr-un succes cel mai mare proiect de implicare sociala din Romania!

Am fost aseara la prima editie offline a Cenaclului Recitiri si trebuie sa spun ca asteptarile mi-au fost cu mult depasite. Acceptasem sa citesc pentru ca imi placea ce scrisesem si pentru ca voiam sa sustin initiativa noastra cat puteam de mult. Si pentru ca sa fiu curajoasa

M-am simtit ca intr-o alta lume, intr-un loc unde oamenii au timp, se opresc, asculta cu atentie si simt fiecare cuvant. O lume in care oamenii lasa cuvintele sa aiba rasunet in ei, sa patrunda si sa ii transforme. O lume in care conteaza alte lucruri: frumosul, emotia, starea. O lume in care oamenii isi pun intrebari, isi astern sentimentele si ideile pe o foaie si nu le e teama sa le impartaseasca altora, asculta cu adevarat si iti spun cum i-ai facut sa se simta. O lume in care am daruit ceva frumos din mine celorlalti.

M-am simtit linistita si m-am lasat purtata prin tot felul de povesti, fie ca eram fata care nu stie sa-si traiasca viata, iar viata renunta la ea, fie ca eram fata care spune mereu aceleasi lucruri la intalnirile cu acelasi baiat cu care nu are de fapt nimic, fie ca eram in pielea omului avid de vizbilitate si promovare, care ar face un spectacol si din rastignirea lui Isus.

Am fost noi, cativa din grupul pr365, Adrian Cubotaru, care ne-a citit si el, dar si alti oameni care au venit sa asculte. A fost frumos si va mai fi frumos in fiecare miercuri, de la ora 16:00, in absintherie Sixtina (Str. Covaci, nr 6, et 1)

Puteti vedea aici cum a fost, pentru ca Buddha s-a ocupat de filmat (multumim!)

Va exista si in offline, sub forma unui cenaclu saptamanal, unde fiecare va putea veni sa citeasca propriile texte. Prima intalnire va avea loc miercuri, 9 septembrie, ora 16:00, la Absintaria Sixtina (Strada Covaci, nr. 6, etaj. 1) E un loc foarte interesant Aflati toate detaliile si aici. M-as bucura sa veniti

Pana atunci, va invit sa cititi creatiile noastre, ale echipei de proiect, deschizatorii de drumuri

In cel de-al doilea rand, avem si teme individuale. Una dintre teme a fost profilul unui influencer – in cazul meu Bobby Voicu. Il puteti citi aici (un pic modificat, fata de textul initial)

Impreuna cu toti colegii de internship pregatim multe alte surprize. Fiti pe faza

Cat despre playlist-ul vesel, il gasiti aici, pentru inspiratie, la cererea publicului

M-am simtit foarte bine astazi, am zambit mult si ma bucur ca m-am aruncat, chiar daca ma temeam. Am facut ca-n prezentare, a se nota

Later edit: am primit si codul pentru sesiunea 3, aveti inregistrarea mai jos. Eu sunt a doua care vorbeste

…si avem si un post pe blog-ul Liga Optimistilor despre kit-ul de optimism si despre cat de dragut este evenimentul

Sesiunea 1 – Care sunt sursele optimismului

• Bobby Voicu s-a declarat pesimist si ne-a aratat cum de-a lungul timpului o gramada de lucruri la care visa nu s-au indeplinit. Totusi, drumul l-a dus in alta parte si a obtinut alte lucruri valoroase. Ideea generala – conteaza drumul, nu destinatia.

• Cristian Lupsa a vorbit din punctul de vedere al unui jurnalist pasionat de povesti, pentru ca noi spunem povesti oriunde am merge, noi suntem niste povesti.

• Radu Serban, hairstylist, m-a impresionat cu modestia lui si cu increderea pe care o are in oameni. Da o sansa tuturor si asta e admirabil.

• Razvan Capanescu a fost simpatic, asa cum este intotdeauna, si a venit cu temele facute si brieful rezolvat, pornind de la o definitie a optimismului – increderea in oameni si in viitor si le-a demonstrat pe amandoua. Ceva foarte interesant – lipsa de speranta poate fi si ea o sursa de optimist, pentru ca nu ai cum sa ajungi mai jos – the only way is up!

Am apreciat si momentul muzical al lui Mihai Iliescu, mai ales maneaua reinterpretata a lui Guta! Merita sa ascultati, e extrem de amuzanta, mai ales expresia “merge mintea la baiatu`”

Sesiunea 2 – Cum inspiri optimism celor din jur

• Dragos Bucurenci a vrut sa fie excentric si sa vorbeasca despre pesimist, ne-a dat cateva vesti bune, care initial au fost considerate imposibil de realizat sau proaste: de exemplu, nu a crezut nimeni ca Michael Jackson sau Paul van Dyk vor veni vreodata in Romania, nu credea nimeni ca vom intra in NATO sau ca oamenii vor merge la plantari. Si totusi, toate aceste lucruri s-au intamplat. Si asta pentru ca, desi premisele noastre sunt de popor optimist, nu stim sa livram vesti bune. Si inca ceva: fixati-va tinte realiste, pentru ca asta e cauza nefericirii de multe ori. A incheiat cu un citat de Churchill – a fi altceva decat optimist ar fi inutil.

• Cosmin Alexandru mi-a placut in mod deosebit pentru ca este evident ca este un om care a lucrat la brand-ul sau personal si care stie cum sa tina un discurs. A facut un mic sondaj pentru a vedea cine se declara optimist si ne-a povestit cum, intr-un sondaj, romanii s-au declarat in mare proportie optimisti, pentu ca apoi sa raspunda foarte pesimist la urmatoarele intrebari. Ideea e ca multi suntem optimisti doar la nivel declarativ. De multe ori proiectam in viitor lucrurile rele care ni s-au intamplat in trecut si nu avem incredere in noi, desi am avea toate motivele sa facem exact contrariul.

• Eugen Hriscu, psihiatru, ne-a vorbit despre cele 4 stari in care ne putem afla in raport cu lumea: eu-ok, tu-ok; eu nu sunt ok, tu esti ok; eu sunt ok, tu nu esti ok; eu nu sunt ok, tu nu esti ok. Prima se numeste stare de normalitate, cea de-a doua – Fara iubire, cea de-a treia – Fara minte, Cea de-a patra – fara bucurie. Sfatul lui a fost sa ii tratam pe toti oamenii din jurul nostru din pozitia eu sunt ok, tu esti ok.

• Emi Gal ne-a povestit despre cum vrea sa schimbe lumea, investind in oameni, gandind in viitor, dar actionand acum si pretuind timpul.

Asa s-a terminat si sesiunea 2

Sesiunea 3 – User generated optimism

Daca in primele 2 sesiuni au fost invitati doar barbati, sesiunea 3 a fost numai cu doamne si domnisoare

•Monica Muntean ne-a vorbit despre influenta pe care o poate avea starea fizica asupra optimismului, un element neluat pana in acel moment in discutie.

•Andreea Mihaela Stan ne-a vorbit despre noua iubire, care inseamna sa nu mai gandesti rau despre ceilalti, sa nu te mai certi si pur si simplu sa iubesti in fiecare moment. Mi-a placut expresia de la sfarsit: eu tocmai am facut dragoste cu voi timp de 5 minute.

•Rodica Chirculescu ne-a vorbit din perspectiva medicului si se pare ca starea de optimism are legatura cu starea de sanatate. Are incredere in noi ca vom acorda atentie acestei legaturi clare.

•Sandra Ghitescu ne-a vorbit despre cum vede ea paharul si ne-a spus ca pana la urma, conteaza apa din pahar. Mi-a placut ca a facut o trecere in revista a tuturor lucrurilor pe care le-a invatat de la ceilalti vorbitori

•Rodica Obancea ne-a facut sa ne intrebam mai mult ce facem in fiecare moment pentru a ne simti bine.

Detalii despre prezentarea mea voi da in postul urmator, pentru ca deja cel de fata a devenit foarte lung

Revin cu prezentarea, pentru cei care vor sa aiba kit-ul la ei pentru situatii mai negre, dar si cu playlist-ul vesel personal, care mi-a fost cerut

Astazi, campania Viata dupa Colectare a fost lansata si sper din tot sufletul sa aiba succes si sa atraga atentia. Avem nevoie de un sistem de reciclare coerent si acesta este principalul scop al campaniei, de a pune presiune pe autoritati. Am filmat acum 2 saptamani clipul de promovare pentru online, impreuna cu alti bloggeri – vedeti mai jos ce a iesit. A fost o zi cu mult soare, oamenii erau veseli si foarte incantati de idee. Mie imi place de mor!

Deseurile nu sunt gunoaie – acesta este mesajul campaniei, unul foarte inspirat, dupa parerea mea. Intrati pe site-ul proiectului ca sa aflati mai multe si pentru a sustine initiativa!

Enjoy!

sau asa, mai a revista la pagina 68