Un manager de corporatie se duce in vacanta pe o insula linistita, departe de viata tumultoasa de zi cu zi.

Cum statea el relaxat pe plaja, vede un pescar care pescuia in tihna, fara sa se agite foarte tare. Managerul intra usor usor in vorba cu el si ii spune:

- Uite, te vad ca pescuiesti aici. Stii ce-ai putea sa faci? Sa iti mai iei cativa prieteni, sa pescuiti impreuna si sa si vindeti din pestele prins. Apoi, cu banii castigati, sa va luati o barca si niste plase de prins pesti si sa mergeti in larg. In acest fel, veti prinde mai multi pesti si veti face mai multi bani. Cu banii stransi puteti sa va faceti o firma si sa ajungeti si sa vindeti in alte orase si sa exportati in ceva timp si in alte tari. Veti face o multime de bani si apoi veti merge in vacante foarte scumpe, pe insule exotice.

Pescarul ii raspunde nedumerit si amuzat:

- Dar… eu sunt deja pe o insula exotica

Ok, de obicei cand spun povestea asta lumea rade si se gandeste ca managerul e un fraier, ca se chinuie atat de mult timp pentru ceva ce pescarul are deja. Cu scopul asta am spus si eu povestea de cateva ori. Cu toate astea, la un moment dat m-am gandit mai atent la cei 2 si mi-am dat seama ca exista de fapt o mare diferenta intre ei. Nu e totuna sa stai pur si simplu pe o insula, asta sa fie viata ta dintotdeauna, si sa ajungi pe aceeasi insula, dupa o viata de munca solicitanta. Si asta pentru ca noi apreciem lucrurile prin comparatie si acest lucru le face pe unele sa fie extrem de pretioase. Si ni se par valoroase cele pentru care facem eforturi mari.

Si mai e ceva. Aud de multe ori oameni care si-ar dori vieti simple, sa se retraga undeva, sa fie “pescari”, sa aprecieze din nou lucruri marunte, cum sunt un rasarit de soare, un cantec de pasare sau un pom inflorit, si asta sa le fie de ajuns. Eu nu cred ca merge asa. Una e sa te nasti intr-un sat si sa traiesti toata viata acolo, sa nu stii cum e sa ai atat de multe facilitati, confort si atat de multe placeri si obligatii induse, si alta e sa duci ani in sir o viata intr-un oras cosmopolit, cu distractii, job si promovari, obiective de atins si lucruri de demonstrat si sa renunti deodata, ca sa duci o viata la tara. Din nou, pentru ca facem in continuu comparatii. Daca ai apucat sa experimentezi niste senzatii, e mult mai greu sa renunti la ele. Nu imposibil, insa doar mai greu.

De multe ori, ignoranta te face mai fericit.

Etichete:comparatii, efort, poveste, simplu, viata de phoebs
7 Comments »

Acum ceva timp obisnuiam sa-mi iau provocari lunare, prin care sa aduc mai multa disciplina in viata mea, in primul rand mentala.  Timp de 3 luni lucrurile chiar au mers, iar provocarile pe care mi le-am luat au fost extrem de constructive si benefice. Prima mea provocare, in luna iulie, a fost sa fiu vegetariana timp de o luna. N-a fost foarte usor, mai ales ca am fost si in vizita la Londra in acea perioada, ca un facut! Am reusit insa  sa nu calc stramb

A urmat apoi provocarea lunii august, la fel de grea – sa nu mai mananc dupa ora 9 seara. Poate parea usor pentru unii dintre voi, insa va asigur ca nu e nici pe departe, pentru cineva care mananca ultima masa pe la ora 23. Stiti cum e, cand te apuci de ceva, atunci apar toate piedicile. Cu toate astea am reusit, chiar si cu party-uri tarzii la mare, cand clatitele din Vama imi faceau cu ochiul

Ultima provocare a fost tot una sanatoasa – am baut 1.5 litri de apa pe zi. Doamne, ce greu a fost la inceput, dar cat de bine m-am simtit! A fost extraordinar, recomand oricui! Ma simteam asa de usoara si libera!

Ei, si cam asta a fost cu disciplina. Din octombrie am lasat-o balta, dar ideea nu mi-a iesit niciodata complet din minte. Stiam ca e prea buna ca sa renunt de tot. Si iata ca a venit momentul cand ma simt pregatita sa o reiau, si nu oricum, ci cu o provocare strong! E vorba despre ceva ce imi doresc de mult timp sa fac in mod constant, asa ca provocarea vine ca o manusa. Voi medita, timp de minim 30 de minute pe zi. Initial voiam sa imi propun o ora, dar m-am gandit sa o iau cu pasi mici si sa ajung la aceasta durata pana la final de luna.

Experienta mea cu meditatia nu e una indelungata, practic de cateva luni, aproximativ 15 minute pe zi (si nu zilnic). Am avut o perioada in care o faceam in fiecare zi, dimineata si seara, dar n-a tinut mult. Efectele sunt insa vizibile, cand m-am apucat eram foarte linistita si reuseam sa fiu in prezent si pe parcursul zilei. Pentru ca, de fapt, la asta te ajuta meditatia. Sa fii constient de tot ce se intampla in jurul tau in fiecare moment, pentru ca acela e singurul pe care il ai cu adevarat. In timp, oamenii care mediteaza ajung la o pace interioara foarte profunda, ajung sa-si gestioneze mult mai usor starile, sunt echilibrati si traiesc cu adevarat fiecare clipa. Mi s-a intamplat de multe ori sa cunosc oameni despre care mi-am dat seama imediat, doar dupa energie, ca fac meditatie. Sunt…zen.

In seara asta am meditat pentru prima oara timp de 30 de minute si n-a fost usor, mai ales ca m-am concentrat numai pe respiratie. Sunt insa convinsa ca, odata cu trecerea zilelor, voi evolua spre o ora intreaga Meditatia e asa de minunata, incat ii voi dedica si un alt post separat.

Etichete:meditatie, pace, provocare, zen de phoebs
9 Comments »