Entries Tagged as ''

Cum a aratat ziua mea de curatenie

00:00 - eram la sediul Mediasat, in febra pregatirilor. Asteptam sa vedem cum se modifica pe site din 1 zile ramase in 0 zile ramase, dar counterul nu ne-a prea bagat in seama. Asa ca l-am rugat pe Ionut sa puna direct “Acum curatam Romania!” Lumea scria mailuri, eu m-am apucat sa scriu mesajul de multumire care urma sa fie pe site a doua zi seara. Aveam de facut si speech-ul pentru MC de la party, dar n-am reusit in seara aia. Colegii mei se plimbau de colo colo, cu discutii despre server, puncte de inregistrare, site, voluntari, cine cum vine, saci, manusi, foi, tabele, stiri, judete, coordonatori. Toata saptamana a fost de fapt la fel, cu intalniri aproape in fiecare seara.

01:30 – am plecat de la Mediasat impreuna cu Nara, care a venit din Slovenia special pentru actiunea noastra si care a stat la mine. Am stabilit ca ne vedem toti peste cateva ore, la 7 mai precis. Stiu ca am adormit dupa un masaj extraordinar (se pricepe Nara bine de tot la asta) si ca era sa nu ma trezesc.

05:00 - Liana ne da un mesaj tuturor, de trezire si mobilizare. Asta e ziua pentru care ne agitam de un an! zicea ea, dar eu am mai stat pana pe la 6 si ceva. Si apoi…

06:45 – eram in taxi, spre Mediasat, impreuna cu Nara, cu tricoul LDIR pe mine, extrem de vesela si gata de actiune. Am auzit la radio o stire despre actiunea noastra si a fost primul semn ca urma sa fie bine. Ne-am inveselit si mai mult si am vorbit putin cu taximetristul care ne-a zis ca a fost foarte mediatizata actiunea si ca stie de ea.

07:20 – in sediul Mediasat destula lume ajunsese deja. Ana, colega mea draga de la comunicare – nicaieri. Ne-am prins toti ca nu se trezise (era de asteptat la cat a tras de ea lunile astea). Am decis impreuna cu Silvia sa mergem sa o trezim, nu putea rata ziua cea mare! Am prins un taxi din zbor, am mers ca vantul si ca gandul cu o taximetrista simpatica si am ajuns la Ana acasa. Aici – surpriza, am intrat intai in blocul gresit, apoi, la cel corect, nu reuseam sa deschidem usa!! Codul n-a mers, eram deja aproape de renuntare…cand…Silvia a deschis usa, numai ea stie cum! Am intrat, am sunat insistent, ne-a deschis colega Anei, am intrat peste Ana, care dormea linistita, cu toate telefoanele sunand in continuu. Ana s-a trezit linistita (mult prea linistita, if u ask me, pentru ora care era) si in 20 minute eram inapoi la Mediasat…

08:15: nebunia incepuse, voluntarii erau deja la punctele de inregistrare! Lucrurile nu mergeau tocmai bine, auzeam din toate partile numai vesti rele: ca unii oameni nu erau la locul lor, ca altii de-abia montau cortul la Bricostore Baneasa (Veronica mi-a zis asta, cea care la 7:30 era la inregistrare), asa ca am decis: trebuia sa mergem sa ii ajutam! Ne-am impartit, iar eu cu Mihai si Alina Bogdan ne-am indreptat spre Baneasa, in special pentru ca urma sa avem o interventie la ora 9:20 la Pro TV, prima de la curatenie. Eram foarte agitata, pentru ca nu stiam cum voi ajuta exact acolo. Nu stiam cum se inscrie lumea, nu stiam ce sa le explic, nu stiam cum e cu transportul la mormane (RATB-ul ne-a ajutat cu autobuze pentru voluntari) Ma temeam ca voi da de o multime de oameni furiosi si dezamagiti de noi, vedeam deja articolele din presa despre proasta organizare LDIR. Ajunsi acolo, erau intr-adevar multi oameni care asteptau, insa erau calmi si totul parea sub control. Ionut Tunaru era cel care raspundea la toate intrebarile, iar eu chiar nu stiam cum pot sa ma implic. Aveam insa un scop: sa aducem voluntari la Baneasa pana la 9:20, pentru ca cei de la Pro voiau sa aiba ce filma! Asa ca l-am stresat pe Ionut sa adunam voluntarii, sa ii bagam in autobuz si sa plecam, dupa indelungi rugaminti si batai de cap. Dar in autobuz a fost superb, m-am simtit ca-n excursie. Lumea era vesela, canta, le-am facut multe poze.

autobuz

9:20 – am ajuns la timp la Baneasa, voluntarii au fost debarcati si au inceput sa se raspandeasca peste tot. Irina de la Pro era multumita de imaginile pe care le-au filmat, iar eu am dat si o scurta declaratie.Si eu si Ionut eram mai linistiti, dupa cat l-am stresat si m-am stresat sa ajungem la timp. Dar era frumos, i-am pozat pe voluntari, toata lumea plecase la vanatoarea de gunoaie!

voluntari

10:30 – printr-un mare noroc, dragii nostri colegi Stefan, Silvia si Adina au venit sa ne ia de la Baneasa si astfel a inceput aventura noastra in 5 pe teren. Mergand prin zona gradinii zoologice, am descoperit ceva fantastic: copiii de la Institutul Britanic, impreuna cu profesorii lor, erau gata de actiune. Aratau minunat, aveau si bannere cu LDIR, desenate de ei, sepcute, manusi, saci, totul aranjat ca la carte. Ne-au primit ca pe niste eroi, am facut poze de grup, acela a fost momentul cand am simtit ca merita, si merita tare de tot. Toti simteam ca plutim, eram extrem de energizati si increzatori. Lucrurile se intamplau, iar noi creasem totul!

curat1

Curat

11:30 – urmatoarea noastra oprire a fost Moara Vlasiei, unde Stefan avea de lasat niste saci. Pe drum m-am intalnit cu cateva colege de liceu, pe care, sincer, nu m-as fi asteptat sa le vad niciodata acolo. Erau echipate, bucuroase de experienta si parca si sa ma vada. Uimitor, pe bune! Cum stateam noi opriti, o masina a trecut pe langa noi si a facut dreapta, cazand un pic in sant. N-a fost nimic grav, dar niste politisti din preajma au venit repede sa vada ce se intamplase. Soferul trasese aiurea de volan, atat.
Ajunsi la Moara Vlasiei, am primit si un telefon de la TVR1, care voia sa filmeze cu noi. I-am chemat acolo, pentru ca erau si multi voluntari. Era frumos si aici, chiar si Monica Tatoiu curata cu spor, iar ea mi-a dat-o la telefon pe … Cristina Topescu, Prima TV, care si ea voia sa vorbeasca cu noi. Pentru ca urmatoarea opririe era tot la Baneasa (chemasem Pro-ul acolo pt urmatoarea interventie) am chemat-o tot acolo, impreuna cu Monica. Am dus saci, manusi, m-am intalnit si cu Bianca, colega mea de The Practice, convinsa pe ultima suta de metri sa se alature proiectului. Atunci mi-am dat seama ca balerinii mei verzi nu erau deloc potriviti cu situatia si ca urmau sa pateasca ceva rau rau pe bolovanii de pamant care erau pe acolo. Am incercat si sa ma descalt, dar era mult prea dureros. In fine, saci multi, lume harnica, mult gunoi, cam asta au gasit cei de la TVR cand au venit. Am vorbit pe rand, eu despre ideea generala, Stefan despre sponsorizarile din proiect, iar Ionut despre numarul de volunari cunoscut pana la acea ora. Era pe la 80 000 -100 000 la acel moment.

moara

13:30 – back to Baneasa, pentru intalnirea cu Prima TV. Cristina Topescu era deja acolo, si a stat ceva timp de vorba cu noi. Eu si Ionut am vorbit din nou despre proiect si realizari, iar Cristina ne-a propus sa ne implicam si in alta cauza: cainii vagabonzi. Poate next time:)

14:15 – am plecat sa mancam ceva, desi mi-ar fi placut sa mai vedem un loc. Dupa o scurta vizita la punctul de inregistrare, am fost la Ikea, unde am laudat minunata prajitura Almond atat de tare, incat toti si-au luat si asta. Si au fost impresionati :)

15:30 – am ajuns la Mediasat, unde colegii mei lucrau de zor, fiecare cu ale lui. Noi am venit cu super vibe, pentru ca intr-adevar, daca nu ieseai pe teren, nu respirai cu adevarat proiectul. Eram multumiti si fericiti, iar lumea se chinuia sa stranga datele din teren. Nu stiam daca sa organizam conferinta de presa sau nu, pentru ca stiam ca presa scrisa nu vine duminica. Dupa multe consultari (inclusiv cu draga noastra Crenguta Rosu, care ne-a fost alaturi in tot acest timp si care a fost, desigur, si la curatenie) am decis sa o facem simplu, jos la Mediasat, pentru cine dorea. Ora 7 era cea anuntata, iar datele erau clar, preliminare.

callcenter

18:00 – primele stiri incep sa apara, iar intreaga noastra echipa aplauda la materialul realizat de Cristina Topescu pe Prima TV. A fost o super atmosfera, oamenii se uitau la 2 televizoare, fericiti ca am reusit! Da, reusisem, ne apropiam de 150 000 de voluntari!

19:00 – un jurnalist de la Agerpress a venit sa afle cifrele, dupa ce am trimis un comunicat scurt de chemare a tuturor celor care vor vestea in direct. Au venit si cei de la Pro, care ne-au filmat pe toti, asa cum meritam. Liana a spus: Suntem mandri sa va spunem ca 150 000 de voluntari au participat astazi la curatenia nationala, iar noi am tipat “Am facut-o, Romania!” Da, o facusem. Am vazut si la Pro.

20:30 – am urmarit cel mai bun reportaj facut despre ziua de curatenie – cel de la TVR. Declaratiile noastre, alaturi de cele ale volunarilor, ale Monicai Tatoiu + Zoli invitat in platou, ca sa discute despre initiativa si despre efectele acesteia. La final, a fost lansata si intrebarea zilei, chiar despre asta. Asa se face, cand vorbim de o actiune de asemenea amploare! Aplauze multe multe, din nou!

20:45 - echipa de finantare ne-a facut o megasurpriza: ne-a adus tort si sampanie, ca sa sarbatorim reusita in stil mare. Am ciocnit, am mancat toti impreuna din tort, a fost minunat! Chiar am simtit ca am facut ceva extraordinar: toti oamenii aia au iesit sa curete tara datorita noua!!!! Si urma… petrecerea!!

sampanie

21:00 – stateam in fata blocului impreuna cu Nara, pentru ca uitasem cheile la Mediasat. O asteptam pe sora mea sa mi le aduca pe ale ei, linisititi, stiind ca de fapt nu vom ajunge la 21:30 cand incepea totul. Am mai aranjat niste chestii prin telefon, m-am imbracat de sarbatoare si au zburat spre party!

22:00 – am ajuns la party, unde lumea deja se adunase. Am ales ca locatie fostul Twice, actual KulturHaus, unde am chemat toti partenerii, sponsorii, prietenii, presa, toti voluntarii care erau din Bucuresti si au vrut sa sarbatoreasca cu noi faptul ca am reusit. Aveam si o misiune – sa brifez MC-ul cu ce avea de zis. Desi la inceput stabilisem sa fie Stefan Murgeanu, mi-am dat seama ca s-ar potrivi mai bine cineva din proiect. Si cine ar fi fost mai buni decat Stefan si Ionut, 2 dintre membrii amuzanti si simpatici ai echipei? Le-am explicat succint ce aveau de zis si am trecut la urmatorul capitol: dansatorii (vedeti mai incolo ce-i cu ei). Venisera si erau in backstage, pentru ca aveau si minori cu ei. Nu prea intelegeau ce se intampla, dar i-am adus in club, unde am descoperit ca masa care era rezervata pentru fusese ocupata. Si imi spusesera de la inceput sa avem grija! A trebuit sa ridicam cativa oameni… dar am reusit sa rezolvam situatia. Peste ceva timp, ei s-au dus sa se schimbe.

party5

23:00 – party-ul a inceput oficial, prin multumiri si anuntul despre numarul de voluntari mobilizati. Am anuntat si tombola, pe baza numerelor de pe flyerele LDIR de la intrare puteai castiga unul dintre cele 3 premii: premiul 3 – multi mici cu mustar; premiul 2 – un copac cu cioburi; premiul 1 – un grataaaaaaaaar!!!:) plus multe tricouri LDIR. Am ascuns si niste cravate prin club, pe care oricine le putea gasi si primi cadou. Acestea fiind spuse, echipa a fost invitata pe scena. A fost un moment superb, pe care era sa-l ratez, pentru ca eram in celalalt capat. Am fugit, am impins oameni (scuze!) si am ajuns… fiecare dintre noi a spus cateva cuvinte (eu am spus niste prostii, n-am avut deloc inspiratie) legat de ce a insemnat proiectul si ce am realizat noi, iar Nara si Heikki au fost si ei invitati pe scena. Am fost aplaudati intens, ce succes!:)

party6

party4

Am dat si premiile (dupa niste minute in care nu gaseam bolul!), cel mai tare moment fiind cand Liana, plictisita de atatea tricouri trase la sorti, a inceput sa arunce cu ele in public. A scapat repede, evident:)
In tot acest timp, eu incercam sa-mi dau seama daca dansatorii sunt gata. Mare stres am avut si cu asta! Ma gandeam ca trebuie sa ocolesc tot clubul ca sa ajung la ei, dar n-a fost cazul. M-am prins si eu in cele din urma ca backstage-ul comunica si altfel cu scena. Si, dupa ce echipa a impartasit experientele de proiect, a urmat trupa Performance, care a fost o aparitie electrizanta! Vorbisem cu Caisa de la Dansez pentru Tine sa facem un dans care sa transmita ideea de “we did it together” – sa porneasca de la cativa oameni si sa se raspandeasca peste tot, asa cum a fost si cu LDIR. Au fost extraordinari, toti eram hipnotizati, iar lumea a inceput sa danseze nebuneste, a fost superb!!

dans

00:00 – 05:00 – cea mai tare petrecere la care am fost vreodata, si veti intelege de ce spun asta. Am avut o perioada in care am vrut sa il bat pe DJ (m-am si certat cu el) pentru ca punea o muzica absolut groaznica, mai ales dupa ce dansatorii incisesera bine spiritele. In timpul asta am baut impreuna cu Ana cocktail-ul Let`s Do It, Romania! care arata foarte frumos, colorat, asa cum i se potriveste unui proiect cu un astfel de logo :)
Si apoi… nu stiu cum, dar ne-am adunat toti si am inceput sa dansam. Sa dansam, sa facem poze, sa ne imbratisam. Da, stiu de la ce a pornit. De la imnul nostru drag, pe care DJ-ull initial ne-a zis ca nu ni-l poate pune. Ei bine, a putut. Iar noi … am explodat! Am tipat cu toate puterile “Tara mea este model!!”, am sarit, ne-am pupat, a fost incredibil! Am simtit implinirea aia adevarata, care e atat de rara, dar si atat de pretioasa! Au urmat si alte melodii unde am dansat toti, imbratisari multe, glume, cuvinte calde si multe multumiri. Ne-am conectat cum n-o ma facusem niciodata in lunile care au trecut. La asta ajuta petrecerile! Am descoperit ca eu si Andrei Cosuleanu facem echipa minunata la dans – cu tot felul de figuri si invarteli, ca Stefan e fan Depeche si ca Ionut Iordachescu stie tango… iar eu nu:) Nu mai voiam sa plecam…

party7

party3

Am reusit sa parasim clubul dupa 5 dimineata, cand practic ne-au dat afara (au aprins lumina) si am plecat impreuna cu Nara spre casa. Am mers pe jos, a fost frumos si racoare, ne-a prins si ploaia… a fost ceva unic, ceva care ne-a atins pe toti, am vazut-o si la colegii mei. Dupa aceasta zi, cred ca nimeni nu mai e la fel.

party1

party
Am scris mult, stiu. Dar n-am cuvinte destule sa spun cum a fost de fapt.

Let`s Fucking Do It, Romania!

Mai sunt 6 ore pana dam drumul la curatenie si parca nu-mi vine sa dorm. Ne indreptam cu pasi repezi spre finalul acestui proiect extraordinar, pentru care am facut noi toti atat de multe si care ne-a si adus lucruri minunate. Vreau sa traiesc fiecare clipa, sa numar fiecare secunda, sa incetinesc cumva timpul. Vreau sa vina dimineata, vreau sa vad cum e la Centrul de Comandament, vreau sa merg la curatenie, vreau sa fac poze si vreau sa aud zeci de reactii, sa vad sute de oameni curatand mormane intregi de deseuri, vreau sa ma sune jurnalistii si sa ma intrebe ce se intampla, abia astept! Nu imi pot imagina nici acum cum va arata ziua, cata agitatie va fi, cum vom reusi sa gestionam situatia, cat de tare imi va batea inima si alte chestii din astea marunte :) E o zi absolut unica si vreau sa traiesc la maxim fiecare secunda!

E o provocare foarte mare si noi am ales sa ne-o asumam. Maine, vom vedea ce am reusit. Eu sunt impacata si stiu ca am facut tot ce puteam face. E randul tuturor voluntarilor din tara sa ne arate daca si ei cred cu adevarat in noi si daca vor sa dea o sansa Romaniei. E clar ca si noi putem si asta se vede din entuziasmul tuturor celor care ne-au scris, ne-au dat telefoane, ne-au invitat la evenimente sau la emisiuni radio&tv, au scris despre noi sau au vorbit in numele nostru. E deja maine, e deja 25 septembrie.

Let`s Do It, Romania, Let`s Fucking Do It!

ganduri,ganduri

Sunt o multime de sentimente care ma incearca acum, pe ultima suta de metri cu LDIR. Pe de-o parte, ma bucur ca ma voi linisti si ca nu voi mai alerga nebuneste dintr-o parte in alta, de la birou la intalniri si de la intalniri acasa, sa raspund la mailuri. Pe de alta, stiu ca imi vor lipsi mult de tot. Sunt absolut indragostita de proiectul asta si imi plac si oamenii pe care i-am cunoscut datorita lui. Nu stiu daca o sa mai fac ceva la fel de amplu in viitor si asta ma sperie putin. Pentru ca, de fapt, asta e cel mai frumos aspect al proiectului, dupa parerea mea: faptul ca si-a propus sa arate ceva tuturor romanilor, si anume ca si noi putem. E ceva mare de tot!

Cum au aratat ultimele zile? Scris studiu de caz pt PR Award pe ultimii 10 metri, pana la 4 dimineata, prezentare la 6 dimineata pentru Webstock, sambata dupa-amiaza cu colegii si George Buhnici la filmat stire despre proiect pt Pro TV, intalniri aproape in fiecare seara cu toata echipa, raspuns la telefoane si mailuri despre proiect la diferite ore, organizat party surpriza pt 2 colege minunate vineri seara (Ana si Oana), fugit marti de la birou pt conferinta de presa LDIR, planuit party, adormit cu laptop in brate aproape in fiecare seara + scapat laptop pe jos din pat noaptea trecuta, participare emisiune stiri TVR2, primit Nara din Slovenia maine :)

Imi place libertatea pe care o am aici si ma intreb unde as mai putea avea asa ceva in alta parte, intr-un mod sustenabil. Imi e foarte clar ca trebuie sa fiu lasata sa am initiative, sa fac lucruri, sa iau decizii singura, pentru ca orice fel de tentativa de a ma reduce la un patratel esueaza lamentabil. Nu mai sunt eu si imi piere orice entuziasm. Cu toate astea, nu vad calea pentru mai departe, nu vad care ar fi rolul care mi s-ar potrivi cel mai bine. Daca cineva se prinde unde mi-ar fi locul, il rog sa-mi spuna si mie :)

Maine e joi, ziua de sambata e tot mai aproape. Am emotii, recunosc. Nu pot sa-mi dau seama cum va arata ziua de curatenie, dar stiu ca voi si la centrul de comandament, dar si pe teren. Trebuie sa respir proiectul, trebuie sa vad ce se intampla cu voluntarii, trebuie sa vad care e atmosfera si cum e la curatenie. Noi toti asteptam cu sufletul la gura sa vedem cum va fi ziua pe care o asteptam de 1 an intreg. Vom avea si un oaspete deosebit: Nara, din Slovenia, va fi cu noi pe 25 si va sta la mine acasa. E minunat ce se intampla si totusi ametitor!

Imi vine in minte si cuvintele lui Rainer, vizionarul care a pornit miscarea in Estonia: People come and help if they see you are truly wanting this day to succeed like never before. If not otherwise, they’ll come and help YOU, YOUR team, if YOU want it badly enough. They will want YOU to succeed because you are nice people and because you do the right thing. No one wants to disappoint nice people!

Dragii nostri din toata tara, fiti cu noi pe 25 septembrie! E momentul sa aratam ca si noi putem sa ne unim pentru o cauza comuna: Romania!

Interviu nou pe hotcity.ro

Sana m-a intrebat din nou despre Let`s Do It, Romania!, care mai are acum doar cateva zile pana la start. Bineinteles, Sana e inscrisa ca voluntar pt 25 septembrie, impreuna cu o intreaga echipa.

Iar eu am fost cuminte si i-am raspuns la intrebari, in miez de noapte:) Totul aici.

Prezentarea de la Webstock – social media si cauze sociale

Cristi m-a invitat sa vorbesc la Webstock despre cauze sociale si despre cum ajuta social media raspandirea mesajului. Mi-a placut tare mult sa trec in revista tot ce am facut cu Let`s Do It, Romania! lunile astea: cum am crescut o cauza care e acum locul 2 in Romania, cu sanse mari sa ajunga pe primul loc, cum a gandit colega mea Oana atentii speciale pentru sustinatori (bannere pt bloggeri si twibbon), cum am facut noi cont pe fiecare canal relevant, fie ca e vorba de Picasa sau de Youtube si tot asa. Ce ma bucura nespus e ca am vorbit extrem de calm si ca n-am avut nicio emotie. Trebuie doar sa stii sa le controlezi si sa te duci intr-o zona din care iti iei energie si incredere, o zona in care esti tu, cel care poate face lucrurile foarte bine :)

Mai jos prezentarea, sper sa apara in curand si video. Enjoy!