Stiti, tocmai mi-am mai dat seama de o chestie. De fapt, imi tot dau seama in continuu, de vreo 2 saptamani incoace, de cand am fost la Landmark Forum. In mintea mea plina de intrebari si interpretari care mai de care mai departe de realitate, eu chiar credeam ca unii oameni se apropie de perfectiune. Stiti cum e, in anumite momente oricine e mai bun decat noi. Iar unii par a fi extrem de buni, in aproape orice secunda. Si, de fapt, toti avem impresia asta la un moment dat despre alti oameni. Ce e cel mai amuzant e ca e o prostie total neadevarata! Toti avem probleme, toti avem lucruri nerezolvate, toti avem iubiti din liceu pe care i-am iubit si care ne-au parasit, toti am simtit in anumite situatii ca nu suntem acceptati sau ca nu avem nimic in comun cu restul, toti avem o persoana pe care chiar am iubit-o si care nu a stiut ce simtim (sau s-a prefacut intotdeauna ca nu isi da seama), toti avem perioade in care nu stim ce sa spunem, ce gandim, ce dorim, cum sa reactionam, toti am avut momente in care am luat niste decizii atat de proaste, incat ne e si rusine sa recunoastem, toti avem momente in care am fost stupizi, lasi, timizi, lipsiti de incredere, nehotarati, mincinosi, duplicitari, profitori, rautaciosi, egoisti, falsi, fricosi, fraieri.

Hai sa ii coboram de pe piedestalul pe care i-am urcat fara motiv pe anumiti oameni. Fie ca e vorba despre domnul la costum cu care lucrezi zi de zi si pe care il numesti sef, care pare perfect si care ia mereu cele mai bune decizii, fie ca vorbim de managerul caruia te chinui sa ii vinzi ceva, fie ca vorbim de fata draguta cu ochi verzi pe care vrei sa o scoti de mult in oras. Toti suntem la fel, de fapt. Avem temeri, avem retineri, avem indoieli si senzatia ca cineva ne va face ceva rau, at some point, ca nu vom fi de ajuns, ca nu vom fi iubiti, ca nu vom fi destul de buni pentru cineva. We are all racketeers (racket = un tipar care se tot repeta, si de care nu poti sa scapi, probleme stupide care-s doar in mintea noastra)

Etichete:decizii, landmark, probleme, racket, uman de phoebs
8 Comments »

… cand puteam face mai mult, cand a fost vina noastra, si exact in ce procent, chiar daca nu recunoastem aproape niciodata. Noi toti stim cand nu am spus tot, cand nu am fost complet sinceri, ce amanunt care putea schimba intreaga poveste am omis sa mentionam. Noi toti simtim cand lucrurile nu sunt exact ce avem noi nevoie in acea clipa. Noi toti auzim o voce care ne spune sa ne oprim cand suntem nedrepti, tipam, suntem incruntati sau furiosi, ne razbunam sau actionam impotriva principiilor sau dorintelor noastre. Noi toti stim cand facem lucruri care nu ar trebui facute si ca suntem foarte priceputi in a gasi gramezi de motive pentru care ele au sens – desi stim ca ne mintim, de fapt. Noi toti trebuie sa trecem printr-o multime de momente inutile, chinuitoare, triste, stupide, ca sa ne convingem de ceva ce stiam de la bun inceput. Noi toti stim ca ne facem rau cand nu renuntam la povestile din trecut, care n-au nici o legatura cu prezentul si viitorul, dar ne agatam de ele ca sa facem pe victimele, sa suferim inca putin, sa justificam actiuni care n-au in realitate nici o justificare. Noi toti stim cand e bine, cand va continua sa fie bine si cand e exact ceea ce trebuie acolo. Restul sunt doar lucruri cu care ne place sa ne imbatam din cand in cand, in lipsa celor reale.

Daca esti complet sincer cu tine, stii orice ai nevoie sa stii.

Etichete:mintim, motive, noi, recunoastem, sincer de phoebs
7 Comments »

Provocarea vegetariana e inca in picioare, am fost o eroina de mai multe ori Dupa italian si thailandez am ajuns la chinezesc si turcesc (v-am spus ca pe strada unde faceam cursul erau multe restaurante) si a fost din nou greeu sa rezist si m-am consolat frumos cu paste cu legume si chestii de genul. Imi dau seama cat e de grea viata de vegetarian, din 3 motive: la inceput, parca ti se pare ca daca nu ai carne, nu e consistent si nu e de ajuns ce mananci; apoi, ti se pare ca mancarea nu are suficient gust sau ca nu e cine stie ce, eu am avut impresia ca ratam super experiente culinare si ca luam premiul de consolare; in al treilea rand, oferta pentru vegetarieni e subtire tare, la Londra, nu mai zic de Bucuresti. E foarte greu sa fii ok cand ai de ales din 5 feluri, cand carnivorii au de ales din zeci.

Dupa zilele cu restaurantele exotice, nu stiu cine m-a pus sa merg la Harrods. Acolo au un mic paradis cu mancaruri extraordinare. Mi-am luat niste pachetele de primavara, niste humus si niste cartofi la cuptor si am fugit N-au fost rele, recunosc, dar in comparatie cu ce era…

Last but not least, dupa ce m-am intors de la Londra, am ajuns in Bulgaria, weekend-ul trecut. Am mancat la un restaurant minunat, unde toti si-au luat niste chestii super complexe si foarte aratoase. In acest caz, am mancat… budinca de cartofi cu mozzarella si spanac, foooarte buna!

Am avut o mica indoiala daca sa mananc ceva care avea de fapt carne, dar sa indepartez carnea. Asa a fost ieri la ziua prietenei mele bune Iulia, care ne-a luat pizza. Am renuntat, simteam ca nu e ok.

Mai am, deci, o saptamana fara carne, si ma simt ciudat. Intr-o lume in care oamenii sunt obisnuiti sa manance cu totul altfel, e greu. Si, asa cum spunea Marin, un tip foarte interesant pe care l-am cunoscut recent, trebuie sa invatam la varsta asta sa mancam corect si sanatos. Stiu ca si eu sunt foarte departe de asta si ca la mine e pentru disciplina mentala, dar ma concentrez tot mai mult pe solutii. Simt ca sunt pe calea cea buna, pentru ca am inceput sa ma intreb daca merita sa mananc anumite lucruri. La fast food am renuntat, de exemplu. Si merg inainte

Etichete:carne, mancare, provocare mentala, vegetarian de phoebs
1 Comment »

Haideti sa va spun ce-am descoperit eu despre ce facem noi, oamenii, most of the time! Interpretam si cream povesti in capul nostru, care se pricepe asaaaaaa de bine la asta! Nimic nu scapa, orice ar fi, la orice ora, despre orice si oricine, noi stim exact:
- ce inseamna acea privire pe care ti-a aruncat-o cineva pe strada
- ce a vrut de fapt sa spuna D. cand l-am intrebat ceva
- ce inseamna ca nu te-a invitat X undeva
- ce inseamna ca nu te-a sunat V. aseara
- ce inseamna ca prietenii tai nu au vrut sa mearga cu tine undeva

E o nebunie! E … incurcat, dar asa stau lucrurile. Oamenii sunt singura specie care ataseaza semnificatii oricarui fapt. Asa cum spuneam cineva, “credeti ca un caine se intreaba “oare cum va fi relatia noastra acum cand avem pui impreuna?”

Si stiti ce e rau? Faptul ca realitatea se indeparteaza treptat, treptat, pentru ca noi suntem mult mai preocupati sa interpretam si sa ne dam noi cu parerea despre ce semnifica de fapt fiecare actiune. La intalnirea din seara de final le spuneam tuturor “I was such a drama queen, one of the best. It makes me laugh”, pentru ca eu sunt dintre cei care traiesc foarte mult in mintea proprie. Nu m-am obosit de prea multe ori sa merg si sa ii intreb pe oameni ce isi doresc de fapt, care e adevarata lor parere sau ce simt ei, a fost mai usor pentru mine sa cred ca stiu deja, pe baza unor indicii minuscule, aproape inexistente, care puteau inseamna si alte 100 de chestii. Si sa nu mai spun ca oamenii mereu aleg varianta cea mai rea, ca sa se protejeze. Din poveste in poveste, e usor de ajuns intr-o zona in care nu mai inteleg nimic si in care nimic nu functioneaza. Lucru evident, avand in vedere ca am plecat de la o interpretare gresita, pe care am tot construit.

Ei, acum vreau sa ies! E mai simplu decat pare, pentru ca toti oamenii cu care am vorbit pana acum mi-au facut o multime de surprize. In 100% din cazuri, ce credeam eu eram tare departe de adevar si era mult mai bine Asa ca m-am tot mirat, am tot zambit, am tot stat zilele astea sa dezleg fire de relatii catalogate de mult ca pierdute/ratate/fara sens. Daca primiti un mail/telefon de la mine zilele astea, inseamna ca vreau sa va spun lucruri si sa aflu ce simtiti/ganditi. Si, pe ici pe colo, sa repar

In plus, ma surprind tot mai des interpretand actiunile celoralti. E un exercitiu exersat ani intregi si nu e usor sa renunti, macar partial. Dar vreau sa pot macar ca, atunci cand incep sa atasez semnificatii, fara sa am vreo baza, sa ma pun pe pauza. O sa fie fun

Etichete:adevar, drama queen, interpretare, povesti, semnificatie de phoebs
2 Comments »

Am avut o saptamana fantastica! E vorba de Londra in sine, care mi-a placut mult si prin prisma experientelor pe care le-am avut, e vorba de cursul la care am fost – Landmark Forum, care stiu ca va starni o multime de reactii, pentru ca este, intr-adevar, un curs de dezvoltare personala controversat, e vorba de relatiile pe care le-am creat acolo, cu niste oameni absolut minunati.

E adevarat ca am venit cu un alt mindset si e adevarat ca vad lucrurile complet altfel. Am avut foarte multe indoieli legate de curs si legate de ce as putea sa primesc in urma lui, sau ce as putea sa descopar, mi-a fost la un moment dat teama sa nu ma afecteze negativ. Cred ca cel mai important lucru pe care mi l-a dat au fost distinctiile pe care le vezi dupa 3 zile de curs, in special cea legata de povestile pe care ni le spunem noi despre realitate si cum actionam pe baza lor, nicidecum pe baza faptelor concrete. De cand am inceput cursul, am constant mici revelatii si sunt tot mai convinsa ca am foarte multe lucruri de lamurit si vazut intr-o alta lumina, pentru ca le limitam excesiv la convingerile mele anterioare despre ceva. E ca si cum as fi facut niste pasi in spate si m-as fi urcat pe ceva inalt, de unde sa privesc the big picture. Si, ce conteaza cel mai mult, imi da incredere si putere. Sunt acum intr-o stare pozitiva, productiva, o stare in care “creez posibilitati”, vorba lor Am o lista intreaga de lucruri pe care sa le impartasesc si am sa o fac aici, pentru ca vreau sa stiti cat de bine poate fi sa vezi lucrurile dintr-o alta perspectiva.

Landmark Forum va poate ajuta sa intelegeti ce va tine sa faceti ce vreti cu adevarat sa faceti si sa deveniti constienti ca traiti prea mult in mintea voastra. Va face sa iesiti din ea si chiar sa mergeti sa ii intrebati pe oameni daca e adevarat ce ati crezut voi. Veti fi absolut socati de ce veti descoperi, va asigur! Eu am o lista de persoane cu care vreau, pentru prima oara dupa mult timp, sa vorbesc sincer si deschis si sa imi asum responsabilitatea pentru tot ce am gandit despre ei, dar n-am considerat necesar sa ii intreb si pe ei daca e asa sau nu. Ce e ciudat e ca nu mi-e teama, ci sunt foarte entuziasmata si curioasa sa vad ce e pe bune acolo si ce putem crea. E minunat!

Etichete:dezvoltare personala, landmark forum, londra, minte, perspectiva, posibilitati, povesti, responsabilitate de phoebs
6 Comments »