Cred ca am inteles acum ce a vrut sa-mi spuna Octav acum cateva zile, intr-o discutie despre asumarea responsabilitatii. Sa ma explic.

De ceva vreme am inceput sa fiu foarte atenta la modul in care se exprima oamenii in legatura cu lucrurile care li se intampla sau pe care si le doresc. Ma uimeste, pe bune, cat de mult asteptam sa vina lucrurile din alta parte. Din orice alta parte, numai de la noi nu. Si nu numai ca asteptam ca altii sa faca lucruri pentru noi, sa ne rezolve, sa ne ajute, sa ne faca sa ne simtim bine, sa ne distreze, sa ne dea idei, dar consideram si ca ei sunt de vina pentru ce ni se intampla noua. Sunt constienta mult mai des, acum, de momentele in care am tendinta de a invinovati pe cineva pentru cum “ma face sa ma simt” (asta e preferata mea) sau pentru ca “nu isi da seama ce se intampla”.

Serios, suntem lenesi, comozi, ne place in cercul de confort si ne retragem in propria carapace, cand lucrurile nu ne ies asa cum ne-am dorit (vorbesc in primul rand cu mine, cei care nu va regasiti, ignorati, pur si simplu). Daca esti plictisit, iesi, fa ceva ca sa-ti petreci timpul mai cu folos; daca esti deprimat, cauta moduri sa-ti revii din starea negativa; daca vrei ceva, du-te sa-ti iei, pentru ca nu ai nici un motiv sa te plangi, daca nu ai facut totul ca sa obtii ce-ti doresti; daca ai gresit, accepta-ti greseala si arata cum o vei repara. Hai sa ne asumam responsabilitatea pentru tot ce se intampla in viata noastra! Totul e un rezultat a ceea ce facem sau a ceea ce nu facem. Asa cum bine spunea Ghandi, cel mai simplu e sa ne schimbam pe noi. Desi pare mai simplu la prima vedere sa ii consideram pe ceilalti responsabili pentru ce se intampla in viata noastra, este un pret prea mare cel pe care il platim: controlul asupra propriei vieti. Asta inseamna starea aceea de confuzie, haos, tristete, de lipsa a pamantului sub picioare. Daca ai simtit vreodata ca esti ca o frunza in vant, ca nu stii incotro te indrepti si ce se va intampla in urmatorul moment, ca regreti ca dorintele tale nu au devenit realitate, este exact ce am descris mai sus.

Daca exista ceva pe care sa te poti baza, acela esti tu. Tu, dupa ce ti-ai refacut imaginea sifonata, te-ai scuturat de praf si te-ai privit in ochi, fara teama.

Etichete:control, putere, responsabilitate, teama de phoebs
4 Comments »

Stiu ca n-am fost prea activa in ultimul timp pe blog – mi-am dat seama clar ca vara e de vina! Tin sa spun aici ca mie nu-mi place – e prea cald, toata lumea e parca in letargie, fara chef si fara energie, sufocata de temperatura de afara, cu gandul la vacanta si fara multa treaba. Asa ca, toamna sa se faca! Incepe sa-mi creasca nivelul de energie, ca se apropie septembrie si imi doresc sa fac o multime de lucruri! Sper sa vin in curand cu noutati

De astazi am inceput internship-ul de PR 2.0, pe care l-a gandit Sorin Tudor pentru toti cei care sunt pasionati de PR, dar si de online, si vor sa invete lucruri noi, de la un om care chiar se pricepe Sunt convinsa ca ne va pune la treaba, va fi acolo langa noi si ne va arata unde am gresit, cand va fi cazul. Imi face o mare placere sa lucrez cu el din nou, dupa ce l-am cunoscut la un eveniment Advice si ne-am tot vazut la diverse evenimente blogosferice (hah, ce cuvant! )

Sa inceapa distractia!

Etichete:internship 2.0, pr online, sorin tudor, vara de phoebs
No Comments »

Scriam acum ceva timp despre oameni si am auzit astazi o metafora care mi-a placut mult: “fiecare om este un roman“. M-am si imaginat stand in cafenea, alaturi de multe carti groase Ca sa continui cu metafora, mie imi place sa citesc. Mult sunt inconjurata zilnic de sute de carti si nu stiu pe care sa o deschid mai repede. Pe unele le-am parcurs, mai mult de jumatate, pentru ca au fost usor de citit. Altele, desi complexe, m-au captivat inca de la inceput si n-am putut sa le mai las din mana pana cand nu am aflat cateva dintre secretele lor. Altele sunt mai misterioase, te lasa sa descifrezi mult prea putin, fata de cat ai vrea, dar asta ma ambitioneaza si mai mult. Unele au niste povesti ametitoare, pe care cu greu iti vine sa le crezi, altele m-au plictisit inca de la primele pagini si le-am abandonat. Unele mi-au pus o multime de intrebari, altele m-au lasat ele sa le intreb lucruri, iar altele mi-au dat tare de gandit. Unele stiu cum sa ma ia si unde sa ma duca, altele m-au pierdut de la primele randuri. Sunt atatea pe care nu le-am deschis niciodata, dar tare as vrea.

Cand vine vorba de coperti si infatisare, unele sunt foarte colorate si te fac sa vrei sa vezi ce se ascunde in interior. Am dat peste foi subtiri, moi, care se strecoara prin degete, peste foi groase cu scris apasat, peste foi cu scris mic si greu de citit, peste texte cu note de subsol la care trebuie sa fii foarte atent, peste cuprinsuri care spun altceva decat continutul, peste coperti care trezeau curiozitatea, dar si peste coperti care ma faceau sa ma indepartez, pentru ca nu era genul meu de carte. Desi se spune sa nu judeci o carte dupa copertile ei, sunt mult prea multe carti cu coperti stralucitoare, care seamana cu a mea, ca sa apuc sa ma uit si peste cele gri. Ma atrag ca un magnet cele cu pagini colorate diferit, cu portiuni arginitii sau auriu, cu pagini ba groase, ba subtiri, care surprind, la fiecare nou capitol.

Ce e cel mai interesant la cartile despre care am povestit este ca n-am reusit sa termin niciuna. Sunt inca multe foi albe, nescrise. Ceea ce ma bucura cel mai mult este ca niciuna nu are inca un epilog.

Etichete:carti, citesc, coperti, foi, oameni, pagini de phoebs
10 Comments »