Chiar imi era dor de o leapsa! De data asta, Alexandra este cea care mi-a trimis-o si este chiar una atragatoare.

Sunt visatoare si “plutesc pe un norisor”

Mi-as dori sa pot sa fug oricand si oriunde si sa ajung in fiecare loc din lumea asta

Nu-mi plac oamenii fara simtul umorului

Orice motiv de ras e binevenit, la fel si orice discutie interesanta

Nu uit cand cineva se poarta frumos cu mine sau face ceva pentru mine

Nu pot sa nu gandesc mult

Pot face orice, daca o cred pe bune

Urasc sa fiu lasata in aer si sa fiu tratata fara respect

Imi plac momentele alea cand ne uitam unul la altul, zambim amandoi si pur si simplu “stim”

Joc teatru rar, doar daca simt ca e neaparata nevoie

Putini oameni ma inspira

Pregatesc o ascensiune fulminanta

Imi place sa gasesc oameni ca mine

Nu suport sa dau peste oameni inchisi la minte, fara idei si optimism

Apreciez oamenii care sunt ei insisi si spun ce gandesc

As vrea sa mi se indeplineasca cea mai ascunsa dorinta

Ma tem uneori ca n-o sa gasesc ce caut

Imi pare rau ca nu primeste fiecare exact ce merita

Aud muzica mereu in gand

Vad totul colorat si intr-o lumina pozitiva

Nu imi place de mine cand nu mai sunt eu si ma pierd

Rar mi se intampla sa n-am ce face

Pastrez tot felul de amintiri din locuri speciale

Nu sunt multumita atunci cand sunt haotica si pierd mult timp

Sunt confuza atunci cand vine vorba de relatii

Ar trebui sa ma arunc ori de cate ori ma tem si sa vad totul ca pe o provocare

Am nevoie de multa atentie si pasiune

Leapsa se duce mai departe la Cris si Denisa.

de phoebs
No Comments »

Asa de bine ma simt sa stau la o masuta undeva in centrul Bucurestiului, dimineata, la 11, sa beau o cafe latte sau sa mananc o briosa cu ciocolata, langa geam neaparat. Ma uit pe strada la oamenii care trec, la cladirile vechi si incerc sa descopar toate detaliile. Imi imaginez ca sunt undeva departe, intr-o capitala europeana, unde am fost sau n-am fost inca.

Nu fac practic nimic, doar ca ma bucur de fiecare moment. Ma incarc cu buna dispozitie, le zambesc trecatorilor si sunt recunoscatoare pentru toate lucrurile bune pe care le am. Ascult o muzica total pozitiva, gen “You`re gorgeous” sau “Rotterdam” si visez. Sunt atatea lucruri pentru care sa ma bucur! Azi e soare si cerul e senin, senin de tot. Un om s-a oprit la geam si se uita la mine. Gata, a plecat. Si omul de la etajul cladirii crem cu cupola argintie! Incearca sa pun un geam de la o inaltime ametitoare! Ma-nclin! Fiecare om care trece are povestea lui si imi pare rau ca nu o voi afla niciodata pe a fiecaruia.

E timpul sa plec. Ma duc sa fiu si eu o trecatoare cu o poveste misterioasa, despre care se intreaba cineva, la o masa de la geam, bandu-si cafeaua si visand.

de phoebs
8 Comments »

Am fost aseara la RoBlogFest, cel mai important eveniment blogosferic al anului. Mie imi place mult, pentru ca e singura ocazie din an cand se aduna in acelasi loc cei mai reprezentativi bloggeri si socializeaza la greu si se distreaza cat pot de bine. Asa cum ii ziceam lui Dragos Novac aseara, ar trebui facut mai des, de vreo 3-4 ori pe an. Imi place sa ma intalnesc cu oamenii deja cunoscuti tot prin intermediul blogurilor, sa recunosc alti oameni pe care ii stiam doar online, sau sa vina la mine cineva, dupa ce a citit cine sunt si sa-mi spuna ca ma stie.

La capitolul premii, nu voi comenta nici de aceasta data castigatorii, pentru ca pentru mine, una, nu-s relevanti. Felicitari Metromind, totusi, pentru locurile trei – cea mai buna campanie de PR pe bloguri + locul doi la Comunicare – cea mai creativa campanie pe bloguri (Adi Despot Reloaded – Artmark). La capitolul microblogging insa, chiar am votat si am fost curioasa cine castiga. Mi s-a parut normal sa castige Bobby ca VIP microblogger, insa la capitolul cel mai sexy microblogger mi s-a parut un dezastru total, avand in vedere cine a castigat si cine era nominalizat. La fel si la cea mai sexy microbloggerita, unde a castigat o fata pe care n-a vazut-o nimeni. In fine. Anuntarea castigatorilor a fost facuta de Cabral si mi s-a parut pur si simplu seaca, ma asteptam la altceva de la el. Unde era emotia?

M-am bucurat sa ma intalnesc cu multa lume simpatica sau cu oameni pe care nu-i mai vazusem de mult: Alina, Vladut, Denisa, Vlady, Cris, Miha, Octavianul (cu un mesaj tare pe tricou, care se continua pe cele ale colegilor de birou, Adi si Gabi), Adi Soare, Tudor, Adi si Diana (care au fost extrem de draguti si mi-au facut cadou si un tricou, si un lip gloss si o invitatie la deschiderea Military Shopping), Buddha (cu care am facut poza traditionala:P, Bobby, Victor Kapra, Sorin Tudor (dragut ca intotdeauna, mi-a dat o idee foarte buna), Bogdana, RandomPixels, Gramosii, Vlad Georgescu, ginaster, gasca Bookblog (felicitari pentru premiu!) Pyuric, Tudor Maxim, Ramona (always busy, vezi ca mi-ai promis ca ne vedem peste o saptamana!), Dan Dumitrescu, JEG (cu care am stabilit ca ma vad cand ajung la Cluj, saptamana viitoare), Piticu, gasca IQads (cu Ana care fuge de poze), Bimus, Nihasa, Lamaie, Emi Gal.

Per total, mi-a placut, mie imi sunt dragi bloggerii, in general. Sper sa se gandeasca bine Dragos si sa mai puna de unu` pana la anu`

de phoebs
No Comments »

M-a inspirat o melodie frumoasa foc sa scriu acest post. Transmite un mesaj simplu, dar totodata complex. Nu stiu cat de des vi se intampla lucruri speciale, cum ar fi sa cunoasteti pe cineva cu care sa va intelegeti din priviri sau pe care sa aveti impresia ca il cunoasteti de o viata. Sau un om care sa faca niste lucruri care sa ramana intiparite in minte si in suflet si care n-o sa fie sterse de nimeni si de nimic, oricat timp ar trece. Ei bine, am inteles candva demult, cat de pretiosi sunt oamenii cu care pot discuta ore in sir si care ma lumineaza, pur si simplu, care ma surprind si care ma ajuta sa fiu mai buna, care ma provoaca si imi sfideaza limitele, pentru ca ei sunt atat de minunati. Tocmai de aceea, nu vreau sa-i pierd si fac tot ce pot sa-i pastrez in cutiuta mea cu bijuterii. De fiecare data cand se mai imbogateste cu unul, ma cuprinde o stare de euforie, sar de bucurie si rad asa, in mine, ca un copil. Nu sunt prea multi si sunt extrem de valorosi, ca tot vorbeam de lucruri veritabile. Vorbim aici de prieteni si de acea persoana, cea mai speciala.

Se intampla de multe ori sa ai idei, sa vrei sa faci lucruri, sa fii un om inventiv si spontan si sa n-ai cu cine. Asta da, pierdere! E atat de important sa fie cineva acolo care sa inteleaga si care sa-ti dea avant, care sa se bage la orice expeditie planuita pe moment si care sa fie incantat de o noua aventura, chiar daca e ora 2 noaptea.

Asa ca, serios: daca ai noroc sa-ntalnesti o minune, ai grija cat poti de ea. Poate o sa stea.

*Postul acesta e dedicat tuturor oamenilor interesanti pe care ii cunosc si pe care ii voi cunoaste

de phoebs
5 Comments »

Am sa fac acum o declaratie de maturitate si am sa ma tin de ea. Mi-o promit mie, in primul rand, dar si lumii intregi.
Sa explic. Am observat de-a lungul timpului, uitand-ma la oamenii din jurul meu, ca facem de multe ori compromisuri si ne multumim cu mai putin decat ne-am dori de fapt, si toate astea pentru ca speram ca intr-o zi ceva se va schimba. Probabil asta ni se trage (mie una, clar!) de la filmele cu happy end unde intr-un final el “isi da seama!”, sau ea se schimba pentru el, sau partea pozitiva iese la suprafata, sau… Traim atat de mult cu speranta ca lucrurile se vor repara, ca vor avea loc declick-uri si ca totul va fi cum visam. Ok, trezirea! Nu se va intampla! Premisele de la care incepe o relatie, un parteneriat, orice, sunt definitorii si spun aproape tot despre ce va urma. Asa ca, o spun cu capul sus: daca lucrurile au inceput caldut, sigur se vor raci rapid sau sunt deja mult mai reci decat vrei sa crezi. Daca ceva pare ca nu e destul de intens, chiar nu e ceva pe bune. Trebuie doar sa te uiti la cineva care vrea ceva cu adevarat: nimic nu-i sta in cale si gaseste intotdeauna un mod de a face acel lucru. Nici macar nu trebuie sa faci vreun efort sa-l motivezi, are deja aripi si face orice ca sa-si atinga scopul.

Asa ca, am decis. Fara jumatati de masura si fara lucruri caldute. Hai sa cautam lucruri veritabile, oameni reali, oameni pasionati, oameni care chiar isi doresc sa fie cu noi in acest moment, oameni care te-ar trezi dimineata sa-ti spuna sa cobori ca ti-au adus cafeaua, oameni care te suna tarziu sa te intrebe daca ai adormit, oameni care s-ar urca intr-un avion sa te vada, oameni care ti-ar raspunde oricand la telefon. Restul sunt prea putin. Pana la urma, fiecare alege cat cere si cu cat se multumeste. Ai curaj si cere tot ce-ti doresti, pentru ca vei primi ce ceri aici si acum, nu ce speri ca se va schimba intr-o zi. Acelea sunt scenarii care vor ramane doar in mintea ta.

Se poate ca toate astea sa ia timp si sa astepti ceva. Conteaza insa sa nu te abati de la drum si sa poti face diferenta intre fake si real. Merita, insa. E ca si cum ti-ai luat ani in sir genti din piata si descoperi deodata Prada.

de phoebs
12 Comments »