Cred ca am fost intotdeauna curioasa. Mai mult, cred ca intotdeauna am vrut sa le stiu pe toate. Si cand ma plimb pe strada, mai ales daca e seara, ma uit la ferestrele oamenilor si ma intreb, iar si iar, ce o fi dincolo de perdele sau jaluzele. Imi place sa ma uit ce culoare se vede din case, sa imi imaginez cum si-a construit micul univers fiecare om in parte. Fiecare e atat de diferit si vorbeste atat de mult despre locatar. Imi place sa ma uit la oamenii de la balcon, ma bucur cand mai prind 2 vecine discutand asa, in aer si ma distreaza sa ascult ce spun. Si chiar daca nu aud… imi imaginez eu.

Uneori ma opresc si ma uit la oameni. Ma uit la prietene care vorbesc despre baieti si povestesc despre petrecerea de aseara, la baiatul care sta singur si se gandeste intens la ceva, la grupul de baieti care se uita dupa fata draguta care tocmai a trecut. Ma uit la fata care merge incet spre casa si nu stie ce sa faca, la gasca de pe banca, vesela dar cu atatea secrete, la omul de afaceri, tensionat, dar totusi fericit pentru ca e doar ora 22:04 si a scapat de la birou. Incerc mereu sa imi dau seama ce simt, ce e in mintea lor si care sunt lucrurile pe care nu le spun, dar care totusi se vad. Le vede un observator neimplicat, care n-are alta treaba decat asta. Traiesc cateva clipe din viata lor.

Imi plac lucrurile subtile, care nu sunt descoperite la prima vedere, dar care spun cel mai mult. O privire, aruncata in treacat, un zambet necontrolat, o spranceana ridicata, un pas inapoi, tacerea cuiva, o soapta, niste ochi intrebatori. Priceless.

Asa se face ca .. eu si cand ajung putin mai devreme undeva, tot nu ajung la timp. Nu e frumos sa te uiti la spectacol?

by phoebs
10 Comments »

Promit ca e ultima oara cand ma mut! Avem acum un domeniu frumusel, curat, pe care pot sa fac tot ce ma taie capul. Este, bineinteles, www.phoebs.ro. Am avut ceva dubii cu numele, dar .. Phoebs e Phoebs

So, un mic dar pentru blog-ul de 2 anisori. Un domeniu proaspat – o casuta noua, hihi.

Let the party continue

P.S. Ii multumesc mult lui Vladut, fara de care nimic nu ar fi fost posibil!

by phoebs
10 Comments »

… scriam primul post. Incercam de mult sa imi fac blog, iar 360 era singura platforma de care auzisem. Am facut blog-ul din placerea de a scrie, fara sa ma gandesc ce ar putea iesi din asta.
Scriu aici doar cand am inspiratie, chiar daca trec 2 zile, o saptamana sau mai mult intre posturi. Scriu orice de cate ori imi spun “trebuie sa scriu despre asta pe blog.” Poate s-ar spune ca nu sunt o bloggerita adevarata, constanta si atenta la trafic. Ei bine, atunci nu sunt Exista aici povesti cu happy end si povesti mai putin fericite, lectii invatate pe drum, vise si iluzii, raspunsuri la intrebari, intrebari fara raspuns, puncte puncte si stelute, semne de exclamatie, multa veselie si ganduri uriase, ciocolata, zambete si pupici, un strop de Martini cu lamaie, cuvinte printre randuri, tot felul de idei, colorate sau nu. Si mai putem adauga.

Dupa 2 ani, am acelasi chef de scris, care nu ma va lasa prea curand. Sunt prea multe de vazut, prea multe de experimentat, prea multe de trait. “Statutul” de “bloggerita” imi e foarte drag, mai ales ca mi-a adus atatea lucruri frumoase. Sfatul ar fi, evident, “fa-ti un blog”, cu steluta de rigoare “numai daca simti ca ai ce scrie pe el”.

by phoebs
8 Comments »

E 5:47, ascult Faith No More – Easy si abia m-am intors de la Balul de Absolvire. Nici macar nu m-am demachiat. Vreau sa scriu cat e sentimentul inca proaspat si intens. Nu stiu de ce de la o vreme nu mai sunt atat de constienta de lucrurile care se intampla in jur si le filtrez foarte strict. Abia in taxi, in drum spre casa, am realizat ca s-a terminat. Se incheie o etapa importanta si eu nu pot sta nici macar 5 minute sa analizez situatia… Se pare ca o fac acum, cand afara e dimineata si incepe deja o alta zi.

Eu sunt genul de om care pune pret pe lucruri simbolice, pe momente care marcheaza treceri de la o etapa la alta. Nu stiu de ce cu facultatea nu a fost asa. Pentru mine studentia a insemnat ce am facut pe langa facultate, spiritul acela pe care il vezi numai la studenti. Da, plus unele proiecte incurcate si examene mai mult sau mai putin grele. Au fost lucruri mii si mii facute cu Advice, distractie in cantitati enorme, multe chestii invatate de la oameni intalniti in cele mai neobisnuite situatii, intrari libere la tot felul de evenimente “pentru studenti”, abonamentul pe jumate la metrou, discutiile despre bila de pe ASE si tipurile de fete din ASE. Toate incheiate cu “tu esti la ASE, deh.” Am si eu o vorba, atat de adevarata… “mergi la ASE cand nu stii ce sa faci in viata si ai nevoie de mult timp liber ca sa experimentezi si sa te prinzi”.

Am trait atat de multe si totusi au trecut atat de repede. Vreau mereu sa inchid clipe in fotografii si filmulete. Vreau sa mai pot vedea reluarea, chiar daca e doar pe un ecran. Vreau sa stiu fiecare detaliu, sa nu pierd nimic. Ma enerveaza ca nu tin minte tot. In cazul facultatii, macar finalul mi-a iesit bine.

Nu, nu fac o tragedie. Stiu ca mai sunt trepte de urcat si multe de descoperit. E vorba doar despre a acorda putina atentie prezentului si poate de a ma uita un pic in trecut. Odata la catva timp, toti o facem. Iar eu pot spune acum, asa cum spunea si melodia pusa la final la noi la bal, “I had the time of my life”.

Deci da. S-a terminat si parca nici n-a fost. Sa n-o mai lungesc. Se face deja lumina si nu e bine.

Am avut si tort

P.S. poza 5 e pentru cei care nu m-au crezut ca ma voi incalta cu acei pantofi. Se stiu ei.

by phoebs
7 Comments »

Am avut un moment deosebit duminica asta si trebuie sa scriu cateva randuri despre el. A fost absolvirea. A fost totul ca la carte, cu roba, toca, esarfe cu Promotia 2008 – Facultatea de Comert, Gaudeamus (m-a emotionat), diplome si discursuri siropoase. Am plecat din Azuga (am avut Vision Camp cu Advice-ul, ce stiti voi ) pe la 7, dupa 2 nopti de nesomn, si am ajuns la timp.

Ma impresioneaza de obicei ceremoniile incarcate de semnificatii. Colectionez momente speciale si fac tot ce pot ca sa le pastrez. De aceea toca mea sta acum frumos la mine in camera

In final, am fost declarati ABSOLVENTI si ne-am aruncat in sus tocile cu mult entuziasm. Entuziasmul care inseamna “What`s next?”

by phoebs
4 Comments »