Foc si gheata
Miros toata a foc si a gheata. Dupa-amiaza asta a fost magica si ii simt putin de tot urmele in talpa mea. Am mers pe carbuni incinsi!
Imi place sentimentul ca lumea ma crede o ciudata care se baga in chestii uneori prostesti sau inconstiente. Aceeasi lume insa nu stie ce pierde. Stii ceva, mie imi place ca nu sunteti toti ca mine. Ar fi mult mai dura lumea asta, si concurenta si mai puternica. Nu prea are sens sa mergi prin foc si sa-ti depasesti limitele.
Cum spuneam, m-am dus la firewalking. Bruno Medicina e un super trainer, ma fascineaza numai cand ma uit la el. Stie intr-adevar multe si te poate motiva puternic. Am stat 5 ore vorbind despre ce ne dorim, obiective, nevoile umane, despre persoana care dorim sa devenim si despre zona de confort.
Ceva cu adevarat interesant? Capacitatea de a obtine succes este direct proportionala cu gradul de nesiguranta pe care suntem in stare sa o acceptam. Incerc si eu sa accept asta.
Apoi… am vorbit despre probleme. Pe de-o parte, incercam in continuu sa le rezolvam, si pe de alta nu putem fara. Cand nu exista ni le cream. Asa ca e nevoie de un echilibru dinamic.
Cand am scris cum ar trebui sa fie acea Anca, cea care sa indeplineasca obiectivele mele, am realizat ca eu sunt deja asa. E acea Anca fara blocaje, in momentele de maxima libertate si forta. Avem deja in noi toate resursele ca sa reusim. Trebuie numai sa le scoatem la suprafata.
Si am mers pe carbuni arzand. De 2 ori chiar. Pe o muzica motivanta, tribala, strigand in continuu “Ice!”, ca sa imi abat creierul de la ganduri, am mers prin foc. Nu m-am gandit la nimic in momentul ala. Am crezut ca pot si am putut. Si am realizat ca eu chiar pot face multe de tot. Iar senzatia de la sfarsit, bucuria ca am putut, tipetele si cuvintele aruncate ca la betie nu pot fi descrise.
La plecare, nu imi venea sa ma mai desprind de foc. Ciudat, dar incepuse sa ploua marunt. Ce mai conta .. o facusem.
M-am mai plimbat apoi cu Mihai, pe care il stiam de putin timp, dar cu care impartisem experienta proaspat traita. Mi-a spus multe, i-am spus multe si ne-am oferit unul altuia mici sclipiri. E frumos sa afli de la altcineva lucruri despre tine. Si cum stateam noi la o masa langa geam, am vazut fulgi. Doamne, chiar ningea! M-a cuprins o fericire nebuna si am iesit amandoi sa ne ninga. Am simtit fulgii aia mari de care imi era atat de dor, si ne-am invartit ca niste copii.
Foc si gheata. Nu mai vreau nimic.
Totusi, trebuia sa ajung la un moment dat si la capitolul creativitate. De ce trebuia? Pentru ca .. ma aflu cumva intr-o lume stralucitoare, unde creativitatea te loveste la tot pasul, unde se mananca idei pe paine si unde vorbim de sclipiri, explozii si fantezii. E lumea publicitatii, e fascinanta, aici oamenii sunt funky si interesanti, mananca numai chestii verzi si spun lucruri traznite, lucruri care te dau pe spate si care te fac sa te intrebi de ce nu ti-a venit tie primul replica aia. Glumesc, desigur.
English 
Română 
