Toata ziua m-am intrebat ce as putea scrie de Craciun. Stau pe canapea, singura, cu laptopul in brate, langa brad. E liniste si numai bradul lumineaza. Parca era altfel Craciunul cand eram mica. Era mult mai special decat acum. Eram mult mai copil, oricat mi-as dori sa raman inca asa. Il asteptam altfel, de cand incepea luna decembrie. Nu dormeam noaptea, cand stiam ca trebuie sa vina Mosul. I-am scris scrisori in care chiar credeam. Stiam colinde pe care le cantam vecinilor de pe palier. E drept ca n-am umblat niciodata din casa-n casa… dar…
Era zapada. Asta imi lipseste mult. Bradul a fost intai fara beculete, apoi s-a luminat, dar intotdeauna m-a atras ca un magnet. In fiecare an stau sub el si ma uit in sus la crengi si globuri. Acolo visez si am senzatia ca las toate grijile.

Nu stiu ce s-a schimbat. Craciunul e si acum ceva special pentru mine. Totusi, de cativa ani, ma intristeaza, macar pentru cateva momente. Asta inseamna ca am crescut? Asta inseamna ca gandesc mult mai mult? Asta inseamna ca imi doresc prea multe? Si nu mai reusesc sa simt toata bucuria de altadata. Mosul.. vine, dar am devenit si eu la randul meu Mos. Si nu e la fel. Imi place sa cumpar cadouri, dar nu asociez cadourile mele cu Craciunul. Nu stiu cum sa mai cred in Mos Craciun.

Nu mai merg cu saniuta, pentru ca nu e zapada. Nici nu mai stiu cum e senzatia aia de bucurie imensa, cand ninge cu fulgi mari si totul e alb. Nici pe gheata nu ma mai dau, nu ca m-as fi dat vreodata prea mult. Mereu mi-a fost frica de fasiile alea mari Contribuie insa la atmosfera de basm, cand totul straluceste. Doamne, cum era…

Anul asta am fost atat de absorbita de lucrurile din jur, incat nu m-am mai gandit atat de mult la asta. Totusi, ceva lipseste si nu-mi dau seama ce. Si daca mi-as da seama, as putea sa fac rost de ingredientul cheie? Mi-e teama ca a ramas undeva in urma…

by phoebs
6 Comments »

Se apropie Craciunul, pe care anul asta chiar l-am asteptat. Am simtit atmosfera speciala, probabil datorita luminilor din oras, brazilor si multimii de oameni de peste tot. Mie imi place sa intru in atmofera asta de poveste, sa cred in Mos, iar si iar, pentru ca el de fapt exista, sa ma gandesc la cele mai amuzante lucruri pe care sa le dau in dar celor dragi, sa imi imaginez reactiile lor si expresia de incantare, stralucirea din ochi si zambetul de pe buze. E frumos si ma duc mereu fericita la cumparat cadouri. Craciunul e o sarbatoare speciala. Pentru mine, cea mai speciala. Si e despre a-i face pe oameni sa se simta deosebiti. Daca ma gandesc la cineva, si vreau sa ii transmit ceva din suflet, il sun. Personalizez mesajele, dau felicitari si ma gandesc exact la persoana careia ii scriu. Ma gandesc la visurile ei, la ce isi doreste, la lucrurile care conteaza pentru ea, la ce o face sa se trezeasca dimineata. Si ii urez sa le primeasca pe toate, pentru ca merita. Daca primesti un mesaj de la mine, chiar cred ca meriti tot ce iti urez.

Am inceput deja sa primesc mesaje date la un intreg grup, pe net sau pe telefon, cu urari absolut reci, fara vreo semnificatie. Cuvinte goale. Ma fac sa ma simt ca si cum as mai fi o anonima, bifata pe o lista oarecare. Si .. fac mai mult rau decat bine. Stop! Sariti peste mine, cand ma vedeti in agenda. Sunt ok si asa, serios. Si da, e un mesaj pentru un grup. Grupul celor care fac ceva numai pentru ca trebuie facut.

Inca ma gandesc daca sa le raspund ceva, sau sa le ignor. Oricum nu le pasa. Prefer sa primesc putine mesaje, dar date din suflet, care sa contina eventual cuvantul “Anca”, si adresare la persoana a doua. Asta neaparat.

Gata cu energia negativa, mai scriu curand un post cu lucruri frumoase

by phoebs
7 Comments »

Asta e un post special, pentru o echipa speciala, din care am facut si eu parte. Echipa Elevate. Locul ideal in care sa iti incepi cariera, locul unde te poti dezvolta si poti arata cat valorezi. E locul unde ideile iti sunt ascultate, unde faci tot timpul lucruri noi si unde se poate intampla mereu ceva surprinzator. Imi place brandul Elevate, in care am simtit ca ma regasesc. Un brand tanar, neconventional, plin de energie. O echipa de oameni care pun pasiune in tot ceea ce fac, dinamici si foarte simpatici.

Jos am pus ultima noastra isprava. Este un filmulet “pentru toti prietenii Elevate”, facut in liftul unde este sediul firmei, un colind prin care noi, fetele Elevate, le uram Sarbatori fericite. Este foaaaaarte tare si cred ca va ajunge un viral A fost o intreaga nebunie realizarea lui, de la repetitiile noastre pe Hrusca si apoi Andra, in birou, pana la filmatul in lift cu lumina care se stingea, Dutu (cainele firmei) care venea peste noi, prompter-ul- flip chart, oamenii care bateau in usa liftului si rasetele noastre de fiecare data cand se deschidea usa si ne dadeam seama ca noi chiar trebuie sa cantam.

Tudor, seful meu, este un super om. Un adevarat lider, un om cu viziune, un om de la care ai ce invata, dar cu care te poti si distra o gramada. Cred ca va ajunge departe, pentru ca este ambitios si are cu ce M-a dus in Creta si la Liverpool, asta intre paranteze fie spus. Daca o sa am numai astfel de sefi, o sa am o viata fericita
Andreea, Ramona, Bianca – fetele de la vanzari sunt niste fete pe care ti le doresti ca prietene, in care poti avea incredere, profesioniste, care stiu ce isi doresc in viata. Le admir foarte mult.
Ionela – assistant manager, este o persoana foarte speciala pentru mine. E genul de om care ar face orice sa te ajute, mereu zambitoare si deschisa. Nu poti sa n-o iubesti.
Cosmin, Alin, Sorin, nea Emil – baietii de la logistica – sunt niste sufletisti. I-am vazut de multe ori stand pana tarziu ca sa termine ce aveau de facut. Alearga tot timpul baietii astia

Am facut multe impreuna, si sunt mandra ca am fost o Elevata. De fapt, raman o Elevata. Spiritul Elevate nu se pierde asa usor

Later edit: aseara, am avut party cu Elevate, la noi la sediu. Ne-am dat cadouri, ne-am pupat, am facut poze, am baut vin si sampanie si ne-am urat tot ce e mai bun pentru anul viitor. Baietii au avut un cadou foarte special pentru noi, fetele Elevate. Foooooarte tare!!!! Bravo baieti, ati fost niste simpatici!

by phoebs
16 Comments »

Se intampla uneori sa vina o perioada asa nebuna, in care sa ai impresia ca numai in viata ta nu stai. Sau poate ca asta e viata ta, in care nu mai tii minte la cat ai ajuns acasa acum 2 zile, nici acum 3 zile, ca tot party a fost, in ambele. Acum cateva saptamani, cand dansam destul de mecanic pe un house monoton, mi-am spus ca trebuie sa scriu despre asta. Viata intr-o continua petrecere.
Apar in fiecare zi alti si alti oameni. Ciudat e faptul ca odata cu cantitatea, nu creste si numarul celor de calitate. De calitate pentru mine, sa ne intelegem.

E palpitant sa te decizi pe moment unde te duci, cu cine, sa nu iti mai programezi totul, sa fii in fiecare seara cu alti oameni, sa explorezi noi si noi locuri, sa fii spontan. Ce bine e sa fii party man (sau woman), sa vii pe unde te cheama lumea, sa te bagi la toate distractiile posibile, sa mergi si la petrecerea de sfarsit de an, si la cea de Craciun, si la ziua lui Septi, si la n x Balul Bobocilor, si la sucuri, cafele, dans, plimbari, teatru, opera si tot felul de evenimente, sa ii organizezi o petrecere surpriza lui Costin si sa te duci si la scoala, job si alte proiecte speciale. uh.. asa multe sunt?

O viata din asta pare atragatoare, agitata si plina de neprevazut. Mi-am dorit-o asa demult, cand ma plictiseam si pierdeam timpul. Acum, am prea multe de facut. Imaginea asta de om implicat in multe, plin de enegie, care vrea sa faca multe in viata e o iluzie uneori. Si e si obositoare. Si in final, ineficienta. Am nevoie de o pauza.

Totusi, exista si o parte buna in haos. Te abate de la alte ganduri care n-ar face bine. Te tine ocupat si, cand in sfarsit ai putin timp sa respiri, realizezi ca nu mai dor asa tare. A trecut timp peste.

Asa ca, in perioada asta frumoasa, in care nimeni nu mai face nimic, pentru ca toti se gandesc deja la Mos Craciun si la vacanta, o sa stau si o sa ma gandesc. Si voi face planuri. Si o sa ma bucur de tot ce e in jur. Asta e insa altceva .. de scris intr-un post viitor.

by phoebs
5 Comments »

Alexandra vrea sa vada lista cu cadourile pe care mi le doresc anul asta de la Mos Craciun. O sa le insir frumos, in ordinea in care imi vin in minte, desi cu siguranta voi omite ceva So, sa incepem:

1. Si eu vreau un IPod Nano, verde si finut, cu toata muzica aia care imi trezeste amintiri sau ma face sa dansez pe strada;
2 Carti .. si aici am multe titluri, ca Inteligenta Emotionala – Daniel Goleman, cartile din seria Dale Carnegie, seria Edward de Bono, seria Alan & Barara Pease, carti motivante, carti despre publicitate, ca “Blink” si “The tipping point” ale lui Malcolm Gladwell, si Harry Potter si Talismanele Mortii .. si ma opresc, ca deja …
3. Niste haine anume, stiu eu care, funky de tooot
4. Muuunti de ciocolata
5. Niste zile magice de Sarbatori, cu batai cu bulgari, pupat prin ninsoare, mers la pationar, plimbat pe strada plina de oameni veseli, noaptea, cand se aprind luminile si vorbit cu toata lumea de care imi e drag.
6. Sa-mi zambeasca lumea pe strada si sa le zambesc si eu lor…Sa ma simt ca intr-o poveste.
7. Mesaje multe de la persoane speciale
8. Multa liniste si sentimentul ca pot face tot ce am chef
9. Super idei pentru AdRevolution
10 Putere, ambitie si vointa, ca sa fac tot ce-mi propun.

Am exagerat deja cu atatea dorinte, asa ca dau leapsa mai departe la Catalin, Tudor, Oedip si Adi.

by phoebs
5 Comments »