Spuneam ca imi voi arunca gandurile in mare. O sa arunc in primul rand gandurile-intrebari de ce sa nu mai vreau?, de ce nu a facut nimic, de ce sa nu ma mai gandesc? De ce sa stau cuminte? De ce sa accept? De ce nu se poate? De ce sa ma prefac? De ce trebuie sa lupt? De ce sa zambesc? De ce nu mai sunt copil? Sunt o multime, asa ca nici n-o sa ma uit care e care. O sa le arunc si gata, la gramada, fara nici o urma de regret.

Apoi, urmeaza gandurile-raspuns la intrebarile pe care le-am formulat mai devreme. Astea-s mai putine, ca nu stiu asa multe raspunsuri, dar sunt destule, pentru ca unele intrebari au mai multe raspunsuri. Nu mai vreau sa imi explic nimic, nu mai vreau sa inteleg totul, nu mai vreau sa bifez si raspunsul asta.

Apoi, bineinteles, gandurile negative trebuie sa dispara. Pe astea o sa le recunosc usor, au culoarea neagra si umbla impreuna cu cele intrebari si cele raspunsuri.
Cred ca vor arata frumos pe fundul marii. Aici apa e transparenta si se vede tot. Cand le voi vedea acolo, o sa am un sentiment placut de usurare si fericire.

O sa fac ordine in mintea mea, si vor ramane numai ganduri pozitive, frumos colorate, pe care o sa le aranjez cu grija, fara graba, cu un zambet mare pe fata. Sau poate o sa le las asa, ca un bol de bile multicolore. Ma mai gandesc , hihi. O sa fie acolo toateȘ ganduri despre ce viata frumoasa o sa am, ganduri despre amintirile mele fericite, ganduri despre raze, aripi, nori, mare, nisip si toate lucrurile frumoase care exista.

Si stii care e cel mai bun lucru din toata chestia asta? O sa imi pot lua mintea cu mine peste tot!

E non ci penso piu .. vorba cantecului.

by phoebs
2 Comments »

Sunt departe. S-ar putea spune ca am fugit. E amuzant cum oamenii traiesc mereu cu aceeasi impresie ca, daca pleaca departe de tot ce ii face sa sufere, vor reusi sa fie departe si cu mintea. Notiunea asta de departe e atat de relativa.. Ai avut vreodata senzatia ca, cu cat te indepartezi mai mult, cu cat te uiti la drum si vezi cum zboara pamantul, cu atat esti mai aproape de lucrurile de care vrei sa fugi? Eu nu

Acum imi aduc aminte de vorba aia din basme, iute ca gandul. Eu nu prea o intelegeam cand eram mica, dar cat de adevarata e… Te-ai ametit si tu juma de zi ca te-ai gandit numai la lucruri care trebuie, si poc, deodata, gandul se duce pe taramul ala interzis. Si cat ti-a luat? O secunda? Se pare ca povestile astea au si un sambure de adevar.
Ma intreb daca eforturile de a-ti tine mintea ocupata sunt un truc eficient cu adevarat, sau e ca si cum ai bea o potiune magica, potiune care te transforma in altceva si iti topeste identitatea reala . Daca te prefaci ca ceva nu e acolo poate disparea, nu? Da, cine stie, te trezesti intr-o dimineata ca nu mai ai nimic. Timpul trece.

“De ce ma vrei cum nu ma poti avea?” canta Vama Veche in balconul meu din insula Creta. Asa versuri ar avea acelasi impact oriunde. Acelasi sau si mai intens.O sa le ascult putin si in Insula Capri, poate e doar chestiune de insula. Si oricum, se pare ca pe jos poate sa fie scrum.

Oamenilor le place sa spuna pleaca departe sa uite, sa isi revina si sa faca vreo descoperire iesita din comun, asa cum au vazut ei in filme. Toata lumea vrea sa aiba revelatii, dar ele de fapt au loc atat de rar, incat s-ar putea sa nici nu prinzi una. Sau sa iti dai seama.
“Why do all good things come to an end?” spune si Nelly Furtado. Chiar, de ce? Si mai am o intrebare – de ce lucrurile bune se intampla atat de rar? Nu vreau sa aud varianta cu pentru ca sa le poti aprecia cu adevarat. Asta e o chestie care nu se verifica niciodata, pentru ca oricum iti dai seama de valoarea cuiva numai dupa ce l-ai pierdut.

Cred ca o sa imi iau gandurile si o sa le arunc in mare.

by phoebs
5 Comments »