Sunt din nou aici, m-am hotarat sa scriu dupa mai mult de o luna. Am avut impulsuri in nenumarate randuri de a scrie aici ceva, orice. Faptul ca treceau zilele, iar blogul asta ramanea la fel ma intrista putin. Insa, de fiecare data, totul ramanea in mintea mea. Intotdeauna ma apuc de scris cand se intampla 2 lucruri: vreau sa scriu despre ceva anume, ceva care trebuie neaparat spus, si gasesc si forma de a-l transpune pe hartie. La pasul 2 ma blocam mereu. Sentimentul ca in capul meu e altfel, e mult mai frumos si mai bine zis nu ma lasa sa termin niciodata.

Apoi, eram departe de tot ce se intampla aici. Visam la mare, la pierdut vremea si uitat pe pereti, la alergat prin nisip si dansat pana-n zori, la privit stele si pus dorinte. Vara parca nu se intampla nimic. Nimic din lucrurile alea banale, cotidiene, cum e in restul anului. Totul intra intr-o letargie totala, afara e cald si iti vine sa fugi, sa nu te mai gaseasca nimeni si sa nu trebuiasca sa dai socoteala nimanui. Nu vrei decat sa iti faci bagajele (mie imi place la nebunie asta, deja ma duce in vacanta), sau, ma rog, poti sari peste etapa asta, si sa te duci intr-un loc unde sa te simti liber. Sau .. mai liber decat te simti in orasul tau aglomerat, plin de praf si de zgomot. Cel mai bine .. undeva unde n-ai mai fost pana acum. Sa explorezi, sa descoperi comori ascunse si sa te joci. Sa uiti de tot ce te face sa ai fata aia incruntata, posomorata si lipsita de viata. Sa te incarci cu energie cat pentru tot anul.

Nu vreau nici macar sa-i aud pe cei care spun ca n-au mai fost in vacanta de ani buni, ca ei lucreaza non stop si le place asa. Ceva mai trist nu se poate.

de phoebs
9 Comments »