Roluri.
Intotdeauna mi-au placut oamenii si faptul ca sunt diversi. Intotdeauna mi-a placut sa descopar noi si noi fete ale aceleiasi persoane. Imi place sa fiu surprinsa si sa descopar ca m-am inselat cand am pus etichete mult prea devreme. Superficiala sunt de mult prea multe ori, iar chestia asta trebuie cumva invinsa.
Oamenii joaca roluri tot timpul. Asta nu e ceva rau, nu vorbesc aici de masti si prefacatorie. Mie imi place sa joc roluri. Mereu altul, in functie de starea mea de spirit. Nu te mint, sunt si inocenta, si ciudata, si amuzanta, si rautacioasa, si indiferenta, si antipatica. Daca imi place de tine, s-ar putea sa te las sa alegi. Oricum eu am ales prima, cand ti-am dat acest drept. Si rolul de papusa e frumos. Orice rol e frumos, daca ti-l poti asuma si daca iti face placere sa-l joci.
Majoritatea oamenilor nu-si pot asuma prea multe roluri. Se limiteaza la imaginea banala pe care si-au creat-o si actioneaza conform ei. Odata ce ti-ai creat o imagine, e greu sa faci ceva ce ar contrazice-o. Trebuie doar sa gasesti pe cineva care sa trezeasca ceva diferit in tine. Si asta e cel mai greu, dar si cel mai frumos.
Am auzit recent o fraza despre iubire care ii concentreaza esenta. O iubeam pentru ca era mereu alta. Gaseam 1000 de femei intr-una singura. Nu, nu joc acum rolul de romantica. Dar aia e singura cale.
Azi parca n-am chef sa fac nimic. Stau pur si simplu si ma uit in zare. E si asta un rol.









English
Română 


