Pentru ca ma tot uit in jur si nu-mi place ce vad, mi-am dat eu seama ca era frumos cand eram copil. Bine, nu ca n-as mai fi acum, dar, na. Acum pot sa mint mai putin (sau nu?!), am schimbat prefixul si lucrurile incep sa devina serioase. Lumea asta reala nu ma incanta deloc. Asa ca cel mai bine e in lumea mea.

Da, eu am o lume a mea. O lume plina de culori, dar foarte multe culori. Aici exista oglinzi la tot pasul, tot e limpede si clar. Predomina totusi verdele crud, nori albi si pufosi pe cerul senin. Mai si ploua uneori, dar, stii tu, ploaie calda de vara .. aa.. nu.. mai bine primavara, ca sa fie racoare afara. Sa fie temperatura aia perfecta, pe care nici n-o simti. Curcubee .. si raze de soare dupa.

Cum miroase? Pai, cam cum e acum afara. Peste tot, oriunde m-as duce, simt un parfum in aer care ma ia de cap. La modul ca nu inteleg ce caut eu singura pe strada cand afara miroase in acel fel.

Imi plac mansardele, deci am una a mea. Asta asa, ca tot mi-a venit in cap. Si bineinteles, leagane jos si gradina cu lacramioare. Si un hamac prins de 2 copaci stufosi. Si nisip .. ma jucam in nisip cand eram mica .. hm… sau mai bine o plaja intreaga? Da, o plaja, clar. Si merg desculta peste tot.

Mai e ceva? Pai, imi mai plac parasutele. Deci, in lumea mea se sare cu parasuta

Asa… si acum, alte detalii semnificative.

Iubirea e pura si bineinteles happy end-ul e de la sine inteles. Oamenii se saruta des. Toti zambesc si vor sa se joace cu tine, orice joc vrei tu: ascunselea, baba oarba, mim, frunza, mafia, atinsea .. si batut cu perne Totul e o continua aventura si exista comoara pe care trebuie sa o descoperim. Cu harta, cu tot.
Se spun multe povesti si totul este posibil. Exista magie aici, pe bune. Dorintele puse cand sufli in lumanari, sau cand vezi avioane pe cer, sau cand ai spus un cuvant in acelasi timp cu celalalt se indeplinesc. Sa nu mai vorbesc de cele puse cand vezi stele cazatoare…

Oamenii se privesc in ochi si isi spun tot ce simt. Sunt sinceri si profunzi. Stiu ca pot orice si lupta pentru ce isi doresc. Si reusesc in tot ce isi propun. Si isi respecta intotdeauna promisiunile. Si canta.

In rest… rasarituri de soare, aripi, frunze si fluturi.

In lumea mea se viseaza foarte mult…

by phoebs
33 Comments »

Am primit o leapsa de la Oedip, una frumoasa, despre cuvinte. So…

1. Vorba preferată: cut the crap, what-the-fuck (spus asa pe un ton sacadat), yeah, o da, faza e ca …, mdeah, hai pa, siiiiiiii to the left, to the left, chiar daca nu e propriu-zis o vorba
2. Vorba “nepreferată”: mai taci, frec menta
3. Drogul favorit: ciocolata, muzica si YM
4. Zgomotul, sunetul preferat: ploaia si zgomotul valurilor cand se sparg de tarm
5. Zgomot nesuferit: zgomotul telefonului cand ma trezeste
6. Ce-mi place să zic la nervi: du-te-n pizda ma-tii, io-mi bag picioarele
7. Pe cine să punem pe bancnotă: pe mine, evident
8. Meseria pe care nu aş face-o: medic legist sau angajat la morga
9. După moarte o să revin în: locul unde traiesc zeitele
10. Dacă m-ar prinde Dumnezeu pe acolo probabil mi-ar zice: Ce vrei sa stii?

Arunc si eu leapsa la Laura, Bianca si Tudor.

by phoebs
6 Comments »

Dupa inca o noapte alba, incercand pentru a nu stiu cata oara sa imi arat ca totul e bine, am ajuns pana la urma tot in acelasi loc. Tot incercand sa scriu si sa imi explic, si sa ma fac sa inteleg. Am ajuns la concluzia ca nu ma mai cred nici eu pe mine. Am nevoie de un scuturat serios si cateva palme. Anca, ce tot faci???
Aseara, intr-un club cu geamuri mari din Bucuresti, ascultand muzica care ma facea sa ma gandesc la toate lucrurile inutile, ma uitam in oglinda si imi vorbeam. Ma uitam in ochii mei si incercam sa ma conving. Stiam, de fapt, ca sunt vorbe in vant. Iti poti repeta la nesfarsit lucruri, poti sa stabilesti niste reguli clare, ca apoi sa te duci usor, usor, parca legat la ochi spre acelasi final stiut de la inceput. Eu totusi trebuie sa ma conving. Eu ma bat, eu sunt o luptatoare!

Exista in viata fiecaruia un moment (sau mai multe, daca esti mai fraier, sau daca nu te-ai invatat minte) cand suntem loviti si invatam sa fim rai. Nimeni nu vrea sa sufere si toti invata asta dupa experiente dureroase. Ce ramane in urma lor ? Oameni schimbati, cu urme adanci, oameni care invata sa minta si care si-au promis ca nu li se va mai intampla asta niciodata din nou. Ce trist. Eu nu vreau sa ajung asa.”M-am ucis, pe dinăuntru, ca să n-o facă altcineva” spunea Alexandra. N-as vrea sa-mi fac asta niciodata. De fapt, nu stiu daca as fi in stare. Si, cum ii spuneam si unui prieten drag, eu cred ca de fapt toti speram in noi, loviti, raniti, cu lacrimi in ochi sau in suflet, ca intr-o zi cineva va aparea si ne va demonstra ca ne inselam. Ca cineva ne va arata ca povestile sunt adevarate, si ca putem si noi sa fim personaje principale. Si ca finalul fericit exista. Pana atunci insa, trebuie sa fii atent, nu, in fiecare clipa, cum sa te joci cu oricine ar aparea in calea ta, sa il invingi, de parca totul ar fi o lupta, sa iti demonstrezi, iar si iar si iar ca acum esti tare. Ca momentele alea fac parte dintr-un trecut foarte indepartat si ca acum esti altfel.

Atat de frica iti e ?

by phoebs
34 Comments »

- Stii, imi place cand te ametesti putin. Parca te transformi.
- Da, ma simt mai libera. Brusc, tot devine mult mai simplu. Si nu-mi mai pasa.
- E bine sa nu-ti pese.
- Crezi tu? Intotdeauna mi s-a parut stupida replica asta.
- Nu e. Cel mai bine e sa fii detasat de tot.
- Intr-adevar, in momentele astea mi-e indiferent daca pleci sau ramai, daca vrei ceva sau nu. Stii ce ramane neschimbat?
- …?
- Tot vreau sa ma saruti.
- Te-ai imbatat, clar. Treaza nu mi-ai spune asta.
- Vrei sa fiu beata tot timpul?

by phoebs
3 Comments »

… detalii aici. Pur si simplu n-am putut refuza.

by phoebs
18 Comments »