Entries Tagged as ''

Stand-up :)

Club Expirat – Stand-up comedy. Trupa Aristocratii. Duminica 1 Aprilie, ora 22.30, Str. Ion Brezoianu. Rezervari la tel: 0726.804.142

Mi-a placut ideea lui nenorocitu, asa ca am bagat comment. Sa vedem daca se tine de cuvant :P
Cred ca mai e locul 3, asa ca scrieti repede :D
Imi place sa merg la Stand-up, si chiar n-am mai fost de mult. Sooo… foarte binevenit :)

Daca tot am ajuns la stand-up, sa scriu ceva despre asta. Intotdeauna cand ma uit la stand-up, oriunde as fi, imi vine in cap aceeasi idee: toate spectacolele contin extrem de multe insight-uri pentru oamenii din advertising. Cei din trupele de stand-up vorbesc despre viata. Despre toate acele lucruri pe care nu le recunoastem, pe care le ascundem, de care de multe ori ne e rusine. Cel mai frumos moment e cel in care zici: “Exaaaact! Asa e! Asa gandesc si eu…” sau razi si te inrosesti cand auzi cum altul spune ceea ce e si in mintea ta. Facand o paralela, cei de la Sprite au mereu spoturi reusite, pornind de la sloganul lor de baza “spune pe bune”. Ei, asa fac si oamenii de la stand up. Sigur exista un monolog despre “amicii” baieti sau despre cat de barfitoare sunt fetele…

Concluzia: mergeti la stand-up comedy pentru insight-uri, daca lucrati in publicitate, sau pentru distractie, oricine ati fi si oriunde ati lucra.

Succes.

Ieri m-am intalnit cu Ionut, care m-a facut sa inteleg foarte clar un lucru.
Este vorba despre succes. Se vorbeste des despre fericire, despre cum sa ai succes, cum sa fii implinit. Toti cautam asta. Si totusi… Uita-te putin in jur. Ce vezi? Eu una vad multi oameni nefericiti, oameni care nu au succes. Si acum vine intrebarea. De ce nu au multi oameni succes?

resize-of-78432518_310a875f2f.jpg

Raspunsul este simplu. Pentru ca nu vor. Stai, stai, nu e ce crezi. De ce nu vor? Pentru ca nu sunt dispusi sa plateasca pretul. As simple as it is. Nimic mai adevarat. Si prin pret intelegem timp pierdut, stres, neliniste, ore intregi de munca, bani, nopti pierdute, sacrificii facute, iesiri refuzate, vacante ratate, lacrimi, griji … Intotdeauna, ca sa castigi ceva, trebuie sa pierzi ceva. Trebuie sa renunti la ceva. In momentul in care stii clar ce vrei, stii si ca trebuie sa faci niste sacrificii. Asta e viata.
Ei bine, putini oameni accepta sa faca asta. Restul prefera sa se planga, sa se intrebe de ce ei nu au noroc, de ce ei nu reusesc nimic. Intotdeauna poti sa spui asta. De fapt, daca stai sa te gandesti, lucrurile sunt foarte simple. Daca iti fixezi tinta, e imposibil sa nu ajungi acolo. Asta daca esti dispus sa platesti pretul. Faptul ca trece un timp, ca esti foarte ingrijorat, ca nu iti poti permite niste lucruri, ca stai pana tarziu la birou, ca nu te-ai mai vazut cu multi prieteni de un car de ani, inseamna ca platesti pretul. Dar fii sigur ca vei ajunge acolo. Nu ai cum sa nu.

Tu esti dispus sa platesti pretul?

Overwhelmed.

Ma simt depasita. Asta e cuvantul.
Probabil ca toti am trecut prin asta o data cel putin. Oricum, asta nu ma incalzeste cu nimic. As vrea sa dorm o zi intreaga, sa nu mai am responsabilitati, sa fac doar ce am chef. Ce e mai amuzant, e ca am facut mult timp ce am avut chef. Acum insa nu mai pot. Mi se sparg toate in cap. Si nu cred ca pot face fata.

Si stii ce e cel mai rau? Ca nu am de unde sa imi iau energie. Cineva imi spunea candva, ca nu trebuie sa depind de nimeni. Ca pana la urma raman eu cu mine. Ca eu sunt cea mai buna prietena a mea. Foarte adevarat. Insa nu mai pot. Stiu ca trebuie sa ma motivez singura, stiu ca trebuie sa gasesc totul in mine. Stiu ca am toate resursele. Numai ca uneori, pur si simplu refuz.

As vrea sa vina cineva si sa ma ia de mana, as vrea sa vina cineva si sa ma minta frumos. Am recunoscut vreodata ca imi place sa fiu mintita frumos? Sau ma rog .. mintita partial. Da, vreau sa aud ca sunt buna, vreau sa aud ca pot face multe. Da, ajuta! Ajuta incredibil de mult. Multi se gandesc ca nu are rost sa spuna cuiva asta, multi se gandesc ca e un bullshit. Nu e, cel putin nu pentru mine. La mine face minuni. As vrea sa am o sursa de energie, cineva care sa imi dea forta. Ei, si omul ala nu e. As vrea sa ma bazez pe cineva cu adevarat. Trist e ca toti fug de asta. In jurul meu, numai oameni care sunt stapani pe ei, siguri pe ei, care se pot descurca singuri. Fiecare e pentru el. E o adevarata mandrie asta. Nu auzi foarte des asta? I can handle it, n-am nevoie de tine. N-am nevoie de nimeni! Pot si singur. Really? Da, poate ca poti. Insa, cum e? Iti place, nu te simti singur? Eu da. Si eu sunt asa. Insa nu prea tine chestia asta pe termen foarte lung. Vreau sa aud “sunt aici pentru tine”.

Vreau sa .. dorm. Sunt asa de obosita… Lasa-ma sa ma culc pe tine.

Gala Teach me

S-a terminat si Teach me. Acum pot spune ca marele nostru proiect, AdRevolution, a luat sfarsit.
Astazi a fost Gala. Participantii au prezentat proiectele, rezolvarea brief-ului dat de George Moisescu. Brief-ul a fost repozitionarea Elmiplant, iar concurentii au venit cu idei ok. Juriul a fost format din George Moisescu si Stefan Stroe. Nu mi s-a parut nimic iesit din comun, sau extrem de creativ, dar au fost oameni care au gasit rezolvare la problema propusa. Marii castigatori au fost o fata si un baiat, care nu s-au inteles cu echipa si au facut proiectul pe cont propriu. Au fost cei mai buni, si m-am bucurat ca au castigat. Au inteles mai bine consumatorul si problema clientului decat ceilalti. Au venit cu 2 idei bune. Una, ca produsele sunt prea ieftine, si din aceasta cauza sunt percepute ca fiind slabe calitativ, si deci pretul trebuie clar crescut, si cea de-a doua, ca publicul tinta e format din femei peste 35 ani. Tinerele de 20 – 30 ani folosesc branduri straine si mult mai scumpe. Deci se adreseaza femeilor care ar cumpara produse romanesti. Ok :)
A mai fost premiata si o campanie pentru creativitate, dar care insa nu a rezolvat problema clientului, si s-a dat si premiul “omul Teach me”, de fapt “oamenii Teach me”, tot cei doi care s-au descurcat singuri si au facut proiectul in 20 ore. Felicitari, oameni buni :)
Si Teodora Migdalovici a dat un premiu, dar sincer nu imi e clar ce e, unui tip care a rezolvat cel mai bine tema data de ea. Alesese 5 pe lista scurta, dar le-a pus multe intrebari si asa i-a triat. Sincer, mi s-a parut ca a facut mult prea multa reclama Gradinitei, si a vorbit mult prea mult despre ea. Cei care nu fusesera acolo nu stiau despre ce e vorba. M-am simtit pe dinafara si nu a fost corect.
Asa cum bine m-a atentionat Stefan Stroe, si el a acordat un premiu, pentru acea idee de marketing viral, care mie chiar mi-a placut. A fost la Sprite si era vorba despre un zid pe care toti “sa spuna pe bune”. Castigatoarea a primit un dvd cu muuulte spoturi :)

In final, sampanie si piscoturi, si o mica bauta la un barulet din apropiere.

Felicitari, Advice! :)

Ziua 5 – Copywriting, strategie si branding

Ultima zi, si cea mai plina. Au fost 3 seminarii foooarte tari.
Alexandru Dumitrescu, Associate Creative Director McCann Erickson ne-a vorbit despre bazele copywriting-ului. Ne-a spus cam ce calitati ar trebui sa ai pentru meseria asta, despre relatia dintre art si copy, despre viata de copy. E foarte deschis si chiar iti raspunde la orice intrebare. La sfarsit l-am mai intrebat si lucruri legate de Mccann si m-a impresionat prin modestia lui. Ne-a spus clar ca nu face caz cu functia sa, ca sunt de ajuns 2 figuri importante in agentie: Botan si Enoiu. Lui ii place sa stea in umbra, sa se ocupe de echipele lui si sa aiba grija ca totul merge bine. Frumos. Simplu. Ne-a cucerit.
Eduard Radu n-as spune ca a fost prea potrivit pentru tema de branding. Chiar n-am vazut legatura decat in mica masura, pentru ca putea vorbi de branding personal. Dar ceea ce ne-a spus a fost util. a avut substanta. Ne-a vorbit despre a avea o strategie in viata, despre a-ti face un plan, despre a stabili obiective. A incercat sa ne indrume sa gasim pasii stabilirii unui plan de actiune cand vrem sa intreprindem ceva. Ne-a intrebat ce ne dorim, ce visam sa avem peste cativa ani. La sfarsit, chiar am vrut sa mai vorbesc cu el. Eu am niste probleme din cauza ca nu-mi gasesc motivatia. Stiu ca trebuie sa am o strategie, sa imi stabilesc obiective, insa nu sunt motivata sa o fac efectiv. Si l-am intrebat cum as putea sa ma motivez. Mi-a spus cateva lucruri destul de scary. Mi-a zis sa imi imaginez ca peste cativa ani nu se intampla nimic. Ca totul ramane la fel. Ca n-am obtinut nimic, ca n-am evoluat, ca nu am ce imi doresc. Era urat, intr-adevar. Si atunci mi-am dat seama ca sunt asa fara motivatie pentru ca stiu ca mai am timp. Mult timp, doar sunt tanara. Merge si maine. Cat de adevarat. Si atunci el mi-a zis ceva care chiar m-a lovit: ca daca o sa tot continui sa mananc din prajitura, daca o sa gandesc totul numai pe termen scurt, nu voi obtine nimic pe termen lung. Uneori e bine sa te abtii si sa muncesti sa ai ceva pentru mai mult timp. Poate asa se explica si toate jocurile si lucrurile care mi s-au intamplat in ultima vreme. Am avut o revelatie.
In sfarsit, Elena Ionita. A venit cu o prezentare detaliata despre ce face departamentul de strategie. Folositor, as spune. Mi-am facut o impresie mai clara despre partea asta, am avut si un mic studiu de caz. S-a descurcat foarte bine. Am intrebat-o cum a ajuns la Leo. Ne-a zis ca inca din facultate avea o mica agentie cu niste prieteni, ca era foarte pasionata de strategie si ca citea tot ce apuca. Si apoi l-a cunoscut pe Razvan Matasel, care i-a adus la Leo. Sfatul ei, pentru cei care vor strategie: sa citeasca tot inainte, sa fie la curent cu tot ce se intampla in domeniu, sa vina la cursurile de la SNSPA. Nu poti incepe de la 0 la Leo. Mi-as fi dorit totusi sa vina si Razvan Matasel, pentru ca imi place in mod deosebit.
Si asta a fost. La final, participantii au primit un brief, pentru rezolvarea caruia au la dispozitie o saptamana. Gala e pe 26 martie, cand vor fi premiati cei mai tari tineri advertiseri:)

Am avut si petrecere de final, in ONX. Advice + participanti. Ne-am distrat la greu, si fiecare a trebuit sa vina cu ceva ciudat: o palarie, o esarfa, costum, masca, orice. Eu am venit scolarita, cat s-a putut, adica in camasa, legata frumos, cravata, acadea :) Ochelarii m-au ajutat foarte mult, recunosc. Muzica mult prea house dupa parerea mea, motiv pentru care m-am si dus sa cer alte melodii la DJ, pe care mi le-a si pus imediat. Deci a fost bine pana la urma. Am petrecut pana la 4 dimineata :)