Stau si ma gandesc .. ce as putea sa scriu acum, in ultima zi a anului. Ultimele post-uri au fost intr-un stil total necaracteristic mie. De obicei scriu cand ma loveste o idee, cand chiar am inspiratie si mi se pare ca am ceva de spus. Iar ultimele 2 .. nu sunt chiar asa. Nici asta. Dar e ultimul. Promit!

Am reusit, pentru prima oara in viata, sa ma conving sa fac si eu o trecere in revista a anului ce trece .. prin ce am trecut, ce mi-a iesit fantastic, ce m-a facut mai desteapta, ce am descoperit si ce am constientizat. La capitolul descoperiri cred ca stau destul de bine, cam de un 9 asa La celelalte .. nu chiar atat de bine, dar cred ca media finala e peste 5 La anul .. speram la mai mare
De ce speram la mai mare? Pentru ca acum avem niste obiective clare … da da da. Chiar asa! Scrise frumos, direct in mintea mea. Iti imaginezi literele, nu? Cerneala albastru inchis, reliefate. Imi doresc, la sfarsit de an, sa fie bifate toate. Atat.
E cel mai bun moment sa uiti de tot. Sa privesti doar inainte. Pare o propozitie atat de banala, dar are atat de multa substanta. O faci?

Inca ceva. Nu te mai gandi.
Da muzica atat de tare, incat sa nu iti mai auzi nici gandurile …

by phoebs
8 Comments »

andrei rosca, zoso, oradeanul, adi soare, adi ciobotaru, little bro, nihasa, pigbrother, mikutzu, nemo, znuff, Anca, subiectiv, ana, manafu, jen, dana, mihai barbulescu, andrei maxim, bookblog.ro, ilie catrinoiu, marius parciu, tu…

by phoebs
10 Comments »

E aproape Craciunul. Tot din seria “Ce sa fac pentru a simti spiritul Sarbatorilor”, trebuie sa facem ceva si pentru seara de Ajun, in situatia in care esti acasa.
Paaai… In primul rand, MUZICA. Trebuie sa fie motivanta, vesela, si TARE. Apoi, imbraca-te cu ceva ce te incanta… nu, nu am innebunit, stiu ca nu pleci nicaieri, dar nu te mai raporta mereu la ceilalti. “Sa ma vada X”, “Ei o sa se uite”. Acum e pentru tine, sa te vezi si tu cu adevarat si sa te simti bine. E vorba de atitudine, de self esteem si cam atat. Uita-te in oglinda si incearca sa iti promiti tie niste lucruri, pe care sa le stii doar tu. Promite-ti ca nu o sa te mai dezamagesti, promite-ti ca o sa ai curajul sa spui mereu ce vrei, ce nu iti place, sa lupti pentru ce iti doresti si sa spui Nu atunci cand ti se ofera lucruri sub valoarea ta. Pana aici cu compromisurile.

M-am gandit, pentru prima oara in viata, sa fac eu prima tot ce astept de la ceilalti. Si chiar mai mult. Fara sa astept nimic in schimb.
M-am apucat de trimis mesaje, de sunat lume. Unii nici nu se asteptau. M-am lovit la inceput de sentimentul ala “Anca, de ce il suni? O sa se mire, o sa te intrebe ce te-a apucat” Da, ca sa vezi ce relatii stranse si profunde am cu o gramada de lume Si ce? Senzatia e cu atat mai pretioasa. Faci ceva ce nu se asteptau. And it feels good
Ce conteaza ca ei nu iti dau inapoi mesaj? Ce conteaza ca el ti-a dat mesajul ala cu “fie ca Sfintele Sarbatori…” ? Din nou, nu te mai raporta la altii. Ah, te gandesti “de ce nu mi-a dat ea prima?” E stupid. Pune mana pe telefon
Nu uita, la 12 noaptea, sa iti pui o dorinta. Nu e o prostie, primesti pur si simplu putina magie. Nu iti doresti asa ceva?

Recunosc, desi la inceput nu credeam faza cu “intratul in atmosfera”, acum I`m totally in. Se poate sa fie Craciunul de mai multe ori pe an? S-ar intampla minuni

by phoebs
2 Comments »

Mi se intampla numai mie? Eu nu simt Craciunul .. deloc. Adevarul e ca nici nu i-am dat vreo atentie si am incercat sa il fac sa treaca neobservat. In alti ani ma bucura ca vine si imi sarea in ochi orice detaliu. Acum insa, parca nimic nu pare sa anunte ca vine .. Unde e zapada? Unde e zapadaaaaaaa? Unde e multimea de oameni veseli? (mda, din astia exista, recunosc, dar nu o multime

Mi-am dat eu seama ca de multe ori eu imi cream starea de sarbatoare. Era in mine. Era spiritul ala, accentuat de fulgi, lumini, colinde, veselie. Acum parca nici nu il bag in seama. Nu am starea necesara. Probabil ca am vrut sa inchid ochii la toate lucrurile alea sinonime cu fericirea. Fericirea altora. Ma tot gandeam … hai sa intru si eu in starea asta. Intra daca ai cu ce

Unii mi-ar spune ca dispozitia se creeaza. Da? Biiiineeee…
Pasul 1: Te imbraci frumos si iti iei bani la tine. Inainte de a iesi din casa, te uiti in oglinda si iti desenezi zambetul. Cat mai larg
Pasul 2: Mergi pe strada si te uiti in jur. Incerci sa observi cat mai multa veselie si sa o absorbi. Uita-te la lumini, la brazii din bratele oamenilor, trage aer puternic in piept. Mergi putin mai repede. Observa tot ce miroase a buna dispozitie. Spune cineva o gluma in metrou? Razi si tu. Intra in sistem
Pasul 3: Ai ajuns la Unirea, sau oricare magazin de unde vrei sa iei cadouri. In primul rand, asa cum e anormal dar e corect din punctul meu de vedere, te apuci sa cumperi chestii, pentru TINE. Daaaaaaaa… Nu cat sa termini banii, dar cat sa ti se modifice perceptia puternic
Pasul 4: Asa cum ar fi fost normal de la inceput, cumperi cadourile pentru altii. La momentul asta insa, ai deja in mana cateva pungi pentru tine. Deci te simti deja mult mai bine. Si acum, cand le-ai luat cate ceva tuturor celor importanti pt tine (2, 3 persoane adica este totul transformat. Uita-te la tine: ai un zambet natural pe fata, ai muuulte cadouri in brate, si esti intr-o multime de oameni veseli.

A mers?

by phoebs
10 Comments »

Ti s-a intamplat vreodata sa ai impresia ca cel mai mare dusman al tau esti tu? Pur si simplu, ai impresia ca mai e cineva in tine care face numai ce il taie capul. Cand o iei pe partea rationala, stii exact ce ai de facut. Ai chiar si un plan bine pus la punct, te-ai gandit la toate detaliile si abia astepti sa vina ocazia sa il pui in aplicare. Spui ca o sa fii tare si ca e atat de evident cum trebuie sa procedezi…
Si acum vine partea cealalta. Credeai ca stii exact cum vei reactiona si ce vei face. Si, ce sa vezi .. incepi sa .. te pierzi pe tine. Asisti pur si simplu ca un spectator la piesa de teatru ce se deruleaza prin fata ta, si, cel mai amuzant, esti chiar tu actorul principal. Nu se intampla in nici un caz cum ai planuit, ci chiar pe dos.
Si apoi… bum! Te-ai trezit. Privesti in urma ta dezastrul. Esti din nou lucid si te tot intrebi cum ai putut face una ca asta. Aveai plan, aveai imagine de ansamblu, erai deasupra tuturor. Si totusi, cine a facut toate lucrurile alea incredibile? TU! De fapt nu, nu tu, ci cealalta persoana din tine. In NLP se spune sa nu intrebi un om ce ar face in situatia X, ci ce a facut intr-o situatie in trecut. E o mare diferenta.
Acum ca ai revenit la realitate, s-ar zice ca esti foarte constient si intelegi ce s-a intamplat. Ai invatat ceva si nu vei mai repeta gresala in viitor. Chiar asa? Stai, trebuie sa o convingi pe cealalta persoana din tine. Ea si acum mai are argumente, si acum i se pare ca totul e ok, ca totul e justificat. Trebuie sa o faci sa inteleaga cumva! Se numeste autoeducare, automotivare, cum?
As vrea sa stiu si eu cum se face concret.

by phoebs
5 Comments »