…
Dupa inca o noapte alba, incercand pentru a nu stiu cata oara sa imi arat ca totul e bine, am ajuns pana la urma tot in acelasi loc. Tot incercand sa scriu si sa imi explic, si sa ma fac sa inteleg. Am ajuns la concluzia ca nu ma mai cred nici eu pe mine. Am nevoie de un scuturat serios si cateva palme. Anca, ce tot faci???
Aseara, intr-un club cu geamuri mari din Bucuresti, ascultand muzica care ma facea sa ma gandesc la toate lucrurile inutile, ma uitam in oglinda si imi vorbeam. Ma uitam in ochii mei si incercam sa ma conving. Stiam, de fapt, ca sunt vorbe in vant. Iti poti repeta la nesfarsit lucruri, poti sa stabilesti niste reguli clare, ca apoi sa te duci usor, usor, parca legat la ochi spre acelasi final stiut de la inceput. Eu totusi trebuie sa ma conving. Eu ma bat, eu sunt o luptatoare!
Exista in viata fiecaruia un moment (sau mai multe, daca esti mai fraier, sau daca nu te-ai invatat minte) cand suntem loviti si invatam sa fim rai. Nimeni nu vrea sa sufere si toti invata asta dupa experiente dureroase. Ce ramane in urma lor ? Oameni schimbati, cu urme adanci, oameni care invata sa minta si care si-au promis ca nu li se va mai intampla asta niciodata din nou. Ce trist. Eu nu vreau sa ajung asa.”M-am ucis, pe dinăuntru, ca să n-o facă altcineva” spunea Alexandra. N-as vrea sa-mi fac asta niciodata. De fapt, nu stiu daca as fi in stare. Si, cum ii spuneam si unui prieten drag, eu cred ca de fapt toti speram in noi, loviti, raniti, cu lacrimi in ochi sau in suflet, ca intr-o zi cineva va aparea si ne va demonstra ca ne inselam. Ca cineva ne va arata ca povestile sunt adevarate, si ca putem si noi sa fim personaje principale. Si ca finalul fericit exista. Pana atunci insa, trebuie sa fii atent, nu, in fiecare clipa, cum sa te joci cu oricine ar aparea in calea ta, sa il invingi, de parca totul ar fi o lupta, sa iti demonstrezi, iar si iar si iar ca acum esti tare. Ca momentele alea fac parte dintr-un trecut foarte indepartat si ca acum esti altfel.
Atat de frica iti e ?
Tweet
English 
Română 
frica? nu, si nici cu Alexandra nu’s de acord. e greu sa te omori tu. e greu sa te omoare altii… ne omoara viata, traiul, toate astea… iar cand esti fara nimic, n-ai ca sa mai astepti de nicaieri… pt ca nu sti ce sa faci cu acel ceva… totusi… demonstreaza-mi ca gresesc!
Morala era tocmai sa NU fiti de acord cu mine, sa inchideti ochii bland peste intamplarile care va arunca in oceane de indoieli.
M-am ucis, e adevarat, dar intr-un colt de suflet mai sper, ca o fantoma mica ce sunt
sa vina cineva si sa-mi demonstreze ca exista finaluri fericite…
Phoebs, draga mea, iti multumesc pentru cuvinte, chiar daca ma rascolesc acum mai mult decat le-as permite…
Lovely lovely writing… eu cred ca te omori pe dinauntru atunci cand iti incalci propriile reguli pe care le-ai creat cu greu in trecut dupa o serie de lovituri. Si asa este… poti deveni mult mai rau… dar mai puternic in acelasi timp.
totul in viata va fi o lupta..pana si la urcatul in autobus si incercarea de a sta tu pe locul cel mai bun. sa nu mai vorbim de oamenii pe care ii intalnesti.
dar intre timp toti facem aceleasi greseli, toti incercam sa invatam din ele, toti ignoram semnele sperand ca totusi de data asta nu va fi asa…
uite un lucru in care crede mult o prietena de-a mea si ma gandesc ca poate ar trebui sa-l citesti “Integritatea e totul. Nu cea vazuta de ceilalti. Conteaza sa simti tu ca esti un om integru. Pentru ca nimic nu merita, nimic nu trebuie sa te loveasca, decat propria constiinta.”
La ce facultate din A.S.E. inveti?
Am avut impresia ca te-am vazut azi in fata Comertului…
Emi: ai dreptate, se poate spune si asa. Chestia asta cu puternic mi se pare discutabila, nu stiu daca devii neaparat mai puternic.
Bianca: da, viata e o lupta. Eu vorbeam aici mai mult despre relatii, care din punctul meu de vedere n-ar trebui vazute ca niste lupte. In cele din urma.. pierdem amandoi.
Si da, ai dreptate, constiinta ta e singura care conteaza.
Phoebs…?!
de cand ai zis ca te-ai uitat in oglinda mi-am dat seama ca te temi de ceva
Nu poti sa te ucizi pe dinauntru. Daca am incetat sa mai speram sau sa simtim, inseamna ca nu mai existam. Si povesti cu final fericit exista. Problema e sa stii care sunt acelea.
Mathesis: la Comert sunt
E foarte posibil sa ma fi vazut 
vanilla, cum adica?
celalalt: eu habar n-am.
Te-ai mutat in casa noua dar tot trista esti.
Lupta pentru un om, pentru o relatie tot lupta este chiar daca e mai mult in sufletul tau, in tine.Unele lucruri nu se schimba niciodata dar ne este foarte greu sa acceptam asta si atunci ne facem sperante, vise…
te poti ucide pe dinauntru cand vine vorba de sentimente si in viitor este foarte greu sa te indragostesti de o alta persoana….
Mda, Bogdan, asa se pare. Da, ne facem iluzii si e inutil.
Alexandra: Spera, stii ca intr-o zi o sa iasa soarele
Foarte tare…
Blogea in A.S.E.
bravo mai … bine ca anunti ca te mutzi
Esti plictisitoare, fara substanta, si corect e GODDESS
Piticu, dar am scris pe blog..
Dex, multumesc pt feedback, dar cred ca nu intelegi mai nimic.
Mathesis, tu cine esti?
Sunt doar alta persoana cu blog. Te-am vazut prin pozele de la blogfest. Am ramas uimita ieri cand ai trecut prin fata comertului.
Mi se parea ca te-am vazut undeva.
Am realizat ca Bucurestiul este mic…
Ei, nu se poate sa fii doar o alta persoana de pe blog
Da.. sunt o aparitie ravasitoare..
glumesc
Ai dreptate, lumea in general e foarte mica
Aratai bine… de ce sa mint…
Verdele te prinde…
Sa nu te vad si eu din intamplare cand vin prin buc….
Acum cateva luni am fost in Bucuresti si culmea m-am intalnit cu un prieten care era venit din Sibiu pentru cateva ore in Bucuresti.
Anca, decat sa nu-ti faci nici iluzii, nici sperante mai bine sa-ti faci chiar daca sunt aproape degeaba…subliniez “aproape”
Daaa.. eu eram aia in verde .. hihihi
Bogdan, pai fa cumva sa ne vedem si noi “din intamplare”
Lasa iluziile, ca sunt niste chestii stupide si inutile. Dar .. da.. sunt de acord cu tine, recunosc.
Pai Alexandra s-a ucis ori ba ca zice ca a mai ramas o particica. Ce e asta? Ucidere pe jumate? S-a ucis doar un picut?
“Oameni schimbati, cu urme adanci, oameni care invata sa minta si care si-au promis ca nu li se va mai intampla asta niciodata din nou. Ce trist.”
Daca au invatat sa minta inseamna ca nu au invatat nimic si au dreptate cand spun ca nu li se va mai intampla niciodata, pentru ca li se intampla in fiecare clipa.
In concluzie, da, ai dreptate frica ii macina si conform selectiei naturale vor fi eliminati sau se vor elimina singuri.
Ranile sunt facute sa fie vindecate dar cateodata avem o placere absconsa sa le privim cum supureaza.
PS. nu trebuie sa asteptam cu lacrimi in ochi ci trebuie sa calatorim cu un zambet pe buze si sa stim sa lasam in urma praful si buruienile.
Alexandra s-a ucis si acum e o micuta fantoma, asa cum zice si ea
Exact asta am vrut sa spun cu fraza aia despre mintit. De aia le e frica…
Sa stii ca ne place sa suferim. O sa scriu despre asta intr-un post viitor.
Daaaaaaaaa!! Fara buruieni!!!
Ce destept esti Tudor…
Incearca sa lasi lucrurile sa mearga de la sine. Nu te mai gandi asa adanc la fiecare lucru care este in jurul tau. Macar nu-ti mai faci atatea griji.
Ok, Bogdan, promit sa fac cum spui tu!
Merge treaba? S-a mai schimbat ceva ?
Merge din ce in ce mai bine
Vrem detalii…
Bogdan