Asa de bine ma simt sa stau la o masuta undeva in centrul Bucurestiului, dimineata, la 11, sa beau o cafe latte sau sa mananc o briosa cu ciocolata, langa geam neaparat. Ma uit pe strada la oamenii care trec, la cladirile vechi si incerc sa descopar toate detaliile. Imi imaginez ca sunt undeva departe, intr-o capitala europeana, unde am fost sau n-am fost inca.

Nu fac practic nimic, doar ca ma bucur de fiecare moment. Ma incarc cu buna dispozitie, le zambesc trecatorilor si sunt recunoscatoare pentru toate lucrurile bune pe care le am. Ascult o muzica total pozitiva, gen “You`re gorgeous” sau “Rotterdam” si visez. Sunt atatea lucruri pentru care sa ma bucur! Azi e soare si cerul e senin, senin de tot. Un om s-a oprit la geam si se uita la mine. Gata, a plecat. Si omul de la etajul cladirii crem cu cupola argintie! Incearca sa pun un geam de la o inaltime ametitoare! Ma-nclin! Fiecare om care trece are povestea lui si imi pare rau ca nu o voi afla niciodata pe a fiecaruia.

E timpul sa plec. Ma duc sa fiu si eu o trecatoare cu o poveste misterioasa, despre care se intreaba cineva, la o masa de la geam, bandu-si cafeaua si visand.

// 8 Comments »